2ra-649/14 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-649/14 Prima instanţă: Judecătoria Străşeni Judecătorul: I.Chiroşca Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Craiu L. Bulgac A. Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă, Judecători, Ala Cobăneanu, Constantin Alerguş, Sveatoslav Moldovan şi Vera Macinskaia examinînd recursul declarat de Răducan Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Răducan Valeriu împotriva lui Rainer Schnurr cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 01 august 2013, prin care apelul depus de către Răducanu Valeriu a fost respins, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută, ACONSTATAT : La data de 28.06.2011, la Judecătoria Ialoveni a parvenit cererea de chemare în judecată a lui Raducan Valeriu către Rainer Schnurr cu privire la încasarea datoriei în mărime de 100 000 euro.

Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Ialoveni din 24.02.2012 cauza civilă a fost strămutată după competenţă, la Judecătoria Străşeni (f.d.40-41). În motivarea acţiunii reclamantul Raducan Valeriu a indicat că, se cunoaşte cu pîrîtul Rainer Schnurr din anul 2000 dat fiind faptul că au avut afaceri comune. În vara anului 2010 pîrîtul a împrumutat de la reclamant suma de 100 000 Euro pentru a iniţia o afacere, dar la momentul respectiv Raducan Valeriu nu dispunea de aşa bani. 1 În luna septembrie anului 2010 a acumulat suma necesară, şi la data de 27.09.2010 i-a transmis-o pîrîtului. Susţine reclamantul că la transmiterea sumei de 100 000 Euro a asistat şi prietenul său Martin Manukian. A fost întocmită o recipisă prin care pîrîtul Rainer Schnurr, s-a obligat să restituie banii fară careva procente în termen de o lună.

Recipisa a fost întocmită personal de pîrît, de asemenea contrasemnată de reclamant şi Martin Manukian. La data expirării termenului dat, pîrîtul a solicitat prelungirea cu o lună a termenului de restituire a datoriei. Reclamantul a prelungit termenul pînă la 25.11.2010, fapt despre care pîrîtul a făcut menţiune în recipisă. Pînă la momentul adresării în instanţa de judecată, pîrîtul Rainer Schnurr nu şi-a onorat obligaţia de restituire a împrumutului, motiv pentru care reclamantul s- a adresat cu prezenta acţiune. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 01 august 2013, s-a respins acţiunea înaintată de Raducan Valeriu către Rainer Schnurr cu privire la încasarea datoriei, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, apelul depus de către Răducan Valeriu a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 01 august 2013 a fost menţinută. Învocînd ilegalitatea acestei decizii, la 26 noiembrie 2013, Răducan Valeriu a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a decizie instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului Răducan Valeriu a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pe care le consideră ca fiind ilegale. Mai mult, recurentul a invocat că, la emiterea deciziei recurate, instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Cu referire la art. 432 alin.1, lit. b) CPC a indicat că, instanţa de apel, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Conform art. 434 al. (1) CPC al RM, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept enunţate şi avînd în vedere că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 02 octombrie 2013, Completul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat la data de 26 noiembrie 2013 în termen.

În conformitate cu art. 439 al. (2) CPC, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a 2 referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 15 ianuarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Rainer Schnurr copia cererii de recurs, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La data de 25 martie 2014 Rainer Schnurr a depus referinţă la cererea de recurs declarată de către Răducan Valeriu, solicitînd respingerea cererii de recurs ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul în limitele invocate pe baza materialelor din dosar, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Răducan Valeriu întemeiat şi care urmează a fi admis. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Studiind materialele cauzei, Compeltul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a stabilit cu certitudine faptul că la data de 27.09.2010, Rainer Schnurr a luat cu împrumut de la reclamantul Răducan Valeriu de 100000 Euro pe o perioadă de pînă la 01.11.2010, fără procente, fapt confirmat prin copia recipisei anexate la materialele cauzei.(f.d.4).

Ulterior termenul de rambursarea a împrumutului a fost prelungit pînă la data de 25.11.2011. Tot din materialele cauzei s-a constat că în ianuarie 2011, pîrîrtul s-a adresat cu o plîngere către şeful DCCO a DGSO, DO, MAI în vederea luării de măsuri cu reclamantul Răducanu Valeriu, care din perioada anului 2010 prin ameninţarea cu moartea asupra sa, şi a violenţei fizice asupra familiei sale, solicită de la acestea 100000 Euro.(f.d.78) Ca rezultat al plîngerii, Şeful DCCO a DGSO a DP locotenent de poliţie, a constatat că careva încălcări a legislaţiei în vigoare de competenţa organelor de poliţie în acţiunile persoanelor implicate nu au fost depistate. Totodată acesta menţionează că, rezolvarea litigiului apărut între Răducan Valeriu şi Rainer Schnurr este de competenţa instanţelor de judecată teritoriale.

(f.d.80). 3 Ulterior la 23.03.2012, Rainer Schnurr s-a mai adresat cu o plîngere Comisarului CPR Leova, colonel de poliţie, pentru violarea domiciliului de către Răducan Valeriu, care la data de 23.03.2012, în jurul orelor 12.30, însoţit de încă trei personae a intrat illegal, fără consimţămînt, în gospodăria cet. Cozenco Alesea, situate în s. Sărăteni, r. Leova, unde la acel moment se afla şi el, şi care în scopul solicitării rambursării de către Rainer Schnurrr a datoriei de 100000 Euro, a rămas illegal o perioadă de timp în domiciliu părţii vătămate.(f.d.79). Prin sentinţa, Judecătoriei Leova din 26 decembrie 2012, Răducanu Valeriu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 179, al.(1) Cod Penal al RM, violare de domiciliu, adică pătrunderea ilegală în domiciliu altei personae fără comsimţămîntul acesteia şi refuzul de a părăsi domiciliu la cererea ei.

În baza aceteia i-a a fost apliat o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1 an în penetinciar de tip semi închis, iar în baza art. 90 Cod Penal, s-a suspendat condiţionat pe termen de 1 an.(f.d.100). Fiind investită cu examinarea pricinii, prima instanţă a respins acţiunea înaintată de către Răducan Valeriu către Rainer Schnurr cu privire la încasarea datoriei în baza recipisei din 27.09.2010, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, apelul depus de către Răducan Valeriu a fost respins, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă în raport cu probele anexate la dosar, menţionează că, decizia instanţei de apel pronunţată pe marginea pricinii respective poartă un caracter prematur din următoarele considerente.

Instanţa de recurs specifică faptul că, din decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, se distinge faptul că pretenţiile înaintate în instanţa de judecată de către reclamantul Răducanu Valeriu cu privire la încasarea datoriei în mărime de 100000 Euro, nu au fost cercetate sub toate aspectele, iar o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, are ca consecinţă remiterea pentru rejudecare în instanţa de apel. Instanaţa de apel eronat a concluzionat că convenţia dintre reclamant şi pîrît cu privire la împrumutul sumei de 100000 Euro în realitate nu a avut loc, deoarece din materialele cauzei nu este constatată valabilitatea sau nevalabilitatea actului juridic, or încheierea acestuia prin constrîngere sau prin aplicarea violenţei fizice şi psihice.

Mai mult de cît atît, cu referire la sentinţa din 2 decembrie 2012 anexată la materialele cauzei, Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, constată că obiectul acesteia a fost stabilit de către instanţă ca violarea de domiciliu, vinovăţie ce a fost aplicată recurentului în baza art. 179, al. (1) Cod Penal. Aceasta din urmă, nu constituie şi o latură ce ar adeveri valabilitatea sau nevalabilitatea actului juridic, sau încheierea 4 acesteia prin constrîngere şi cu aplicarea violenţei fizice şi psihice asupra persoanei.

Instanţa de apel nu a verificat cu certitudine dacă actul juridic a fost încheiat în urma constrîngerii prin violenţă fizică sau psihică, iar trimiterile la art. 229 Codul Civil ce prevăd nulitatea relativă a actului juridic, preamatur au fost constatate, deoarece nu este un act ce ar stabili cert cele menţionate, iar legătura cauzală dintre recipisa semnată la 27.09.2010 şi acţiunile criminale referitoare la violarea de domiciliu nu a fost stabilită. Mai mult, din conţinutul ordonanţelor de neîncepere a urmării penale se confirmă cert că în acţiunile lui Răducan Valeriu lipsesc elementele infracţiunii prevăzute la art. 189 Cod Penal, iar circumstanţele care au servit ca temei de începere a urmăririi penale au dispărut, din motivul că cele invocate de partea vătămată nu au fost confirmate prin materialele acumulate de-a lungul urmării penale.

În urma celor relatate, instanţa de recurs constată, că vina reclamantului referitor la constrîngerea lui Rainer Schnurr de a semna recipisa de împrumut în mărime de 100000 Euro, nu este demonstrată. Astfel, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, la rejudecare instanţa de apel urmează să verifice valabilitatea sau nevalabilitatea actului juridic încheiat la 27.09.2010, încheierea sau neîncheierea acestuia prin constrîngere şi aplicarea violenţei fizice şi psihice, precum şi dacă prevederile art. 229 Codul Civil sunt relevante la cazul dat.

De asemenea instanţa de recurs, constată faptul că instanţa la momentul recunoaşterii ca ilegale a actului juridic în baza căruia s-a solicitat încasarea datoriei în mărime de 100000 Euro, precum şi versiunea înaintată că pîrîtul a fost impus prin violenţă psihică să o scrie, nu are nici un suport probatoriu, mai mult, actele prezentate de reclamant şi pîrît certifică faptul că pîrîtul Rainer Schnurr de mai multe ori s-a adresat organelor de drept cu solicitarea de a atrage la răspundere penală reclamanul/recuren pentru estorcare de bani, însă în urma verificărilor efectuate, s-a constat că între aceştia doi există doar relaţii civile, nu şi o eventuală componenţă de infracţiune ce ar proba acţiunea în acest sens.

Mai mult de cît atît, este menţionat că, instanţa nu s-a referit la faptul că actul juridic este valabil atîta timp cît el nu este anulat, iar asupra nulităţii relative nu putea să se expună şi nici nu trebuia, atîta timp cît aceasta nu a fost invocată de către Rainer Schnurr printr-o cerere reconvenţională, sau să-i explice dreptul acesteia la invocarea nulităţii cu acordarea de sprijin în exercitarea acestui drept. Astfel, instanţa de recurs, menţionează că la rejudecarea pricinii, instanţa de apel, urmează a se expune asupra condiţiilor întrunite cum ar fi, violenţa determinată pentru încheierea actului juridic precum şi pericolul la care a fost supus victima, a existenţei sau inexistenţei împrumutului, după care şi asupra nulităţii relative.

Totodată, instanţa urmează sa cerceteze veridicitatea probelor, prin demonstrarea 5 în ce condiţii a fost întocmit actul juridic cu privire la împrumutul datoriei de 100000 Euro, în ce împrejurări a fost încheiat actul juridic, precum şi survenirea ameninţării de către recurent, ca folosire a unei căi legitime sau ca exercitare a unui drept. Astfel, Colegiul menţionează că, decizia instanţei de apel poartă un caracter prematur, deoarece a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept procedural, fapt care atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil, din care motive decizia instanţei de apel urmează a fi casată, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel. Instanţa de recurs menţionează că, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 373 C.P.C., care statuiază expres că, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces.

În sprijinul normelor naţionale vine şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Răducanu Valeriu, a casa decizia instanţei de apel, restituind pricina pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău. 6 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de către Răducan Valeriu. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Răducan Valeriu împotriva lui Rainer Schnurr cu privire la încasarea datoriei, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecător Valeriu Doagă Judecători Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Constantin Alerguş Vera Macinskaia 7