2ra-1107/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: S. Beşleceaga dosarul nr.2ra-1107/14 instanţa de apel: N. Budăi A. Nogai şi I. Muruianu ÎNCHEIERE 10 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ţurcanu Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Tulbu Valeriu către Ţurcanu Ion cu privire la încasarea sumei şi cererea reconvenţională a lui Ţurcanu Ion către Tulbu Valeriu cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut bănesc, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 25 iulie 2011 Tulbu Valeriu s-a adresat instanţei judecătoreşti cu acţiune împotriva lui Ţurcanu Ion prin care a solicitat încasarea datoriei în sumă de 4800 euro, conform cursului oficial la data de 19.07.2011, ce constituie - 78 303,36 lei, penalităţii conform clauzei penale - 1 060,88 lei, dobânzii de întîrziere - 390, lei , taxa de stat - 2349 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 6000 lei.

In motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului de împrumut bănesc nr.7791 din 02 iunie 2011, el în calitate de împrumutător şi Ţurcanu Ion în calitate de împrumutat, au încheiat la notar contractul de împrumut, în baza cărui el a transmis iar ultimul a luat cu împrumut bani în sumă de 4800 euro fără dobândă, pe un termen până la 05 iulie 2011, însă la data scadentă împrumutul nu a fost rambursat. Menţionează reclamantul că, conform pct. 1 din contract, pârâtul s-a obligat să achite o penalitate în mărime de 3% lunar, din suma restantă.

La data de 26.09.2012 Ţurcanu Ion s-a adresat instanţei judecătoreşti cu cerere 1 reconvenţională împotriva lui Valeriu Tulbu cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut, prin care a solicitat declararea contractului de împrumut bănesc înregistrat cu nr.7791 la 02.06.2011 nul şi încasarea cheltuielilor de judecată, afirmînd că nu a primit sume în împrumut de la Valeriu Tulbu, iar contractul a fost încheiat fictiv, în scopul reglementării unei afaceri de transport cu întreprinderea acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Râscani, mun.Chişinău din 29.05.2013, acţiunea înaintată de Valeriu Tulbu împotriva lui Ţurcanu Ion privind încasarea sumei a fost respinsă, iar cererea reconvenţională depusă de Ţurcanu Ion împotriva lui Valeriu Tulbu cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut a fost admisă, fiind declarat nul contractual de împrumut bănesc autentificat notarial la 22.06.2011 şi înregistrat sub nr.7791 la biroul notarului public Angela Colun, între Valeriu Tulbu şi Ţurcanu Ion în sumă de 4800 euro şi s-a încasat de la Valeriu Tulbu în beneficiul lui Ţurcanu Ion suma de 2149 lei, ce constituie cheltuielile de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 s-a admis apelul declarat de Tulbu Valeriu, fiind casată integral hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 29.05.2013 cu adoptarea unei noi hotărâri prin care s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Tulbu Valeriu către Turcanu Ion, s-a încasat din contul lui Turcanu Ion, în beneficiul lui Tulbu Valeriu, suma de 4800 euro, conform cursului oficial al BNM la ziua executării hotărîrii şi penalitatea în mărime de 9808,30 lei, s-a încetat procesul în acţiunea reconvenţională a lui Turcanu Ion către Tulbu Valeriu cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut bănesc cu nr.7791 din 02.06.2011, pecum şi s-a încasat din contul lui Turcanu Ion, în beneficiul lui Tulbu Valeriu, suma de 3221,19 lei, achitată ca taxă de stat la depunerea acţiunii şi a cererii de apel, cît şi cheltuielile de asistenţă juridică, în mărime de 6000 lei, . La data de 05 februarie 2014 reprezentantul lui Ţurcanu Ion, avocatul Anatolie Bacalîm a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 cu pronunţarea unei noi decizii de menţinere a hotărârii Judecătoriei Râşcani, mun.Chişinău din 29.05.2013.

În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel a aplicat şi interpretat în mod eronat normele de drept material şi procesual. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 2 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţa de apel a aplicat şi interpretat în mod eronat normele de drept material şi procesual nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, normele de drept aplicate fiind just raportate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile. Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. 3 Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul deduce, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul lui Ţurcanu Ion, avocatul Anatolie Bacalîm ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul lui Ţurcanu Ion, avocatul Anatolie Bacalîm se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4