2ra-1859/14 — Înlăturarea încălcărilor care nu sunt legate de privarea de posesiune

dosarul nr. 2ra-1859/14 prima instanţă: D. Sușchevici instanţa de apel: M. Anton, T. Pelin, A. Panov ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Postolatii Igor în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Postolatii Igor împotriva lui Barcari Mihail privind înlăturarea obstacolelor prin demolarea gardului construit ilegal, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 13 martie 2014, prin care hotărîrea instanței de fond a fost casată integral, fiind pronunțată o hotărîre nouă de respingere a acțiunii, c o n s t a t ă: La 26 octombrie 2012 Postolatii Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Barcari Mihail privind înlăturarea obstacolelor prin demolarea gardului construit ilegal.

În motivarea cererii, Postolatii Igor a indicat că, la 19 mai 1999 a devenit proprietar al imobilului din str. Drumul Schinoasei 126A, or. Codru, mun. Chișinău, în baza certificatului de moștenitor testamentar, în urma decesului tatălui său. Invocă reclamantul, că terenul dat era îngrădit cu gard de lemn, construit pe un fundament de piatră cu porți de metal. În anul 2006 vecinul, pîrîtul Barcari Mihail, fără acordul său a construit un gard pe fundația construită de părinții săi, prin ce a îngustat considerabil drumul ce duce spre poarta sa, în așa mod fiind imposibil de a intra cu mașina în ogradă.

Gardul de construcție capitală, ce aparține pîrîtului, a fost construit cu încălcarea cerințelor și normelor legislației în vigoare și nu este situat în limita de separație a terenului și încalcă această linie cu 0, 24 m spre drumul de acces la terenul ce-i aparține reclamantului, și anume 15, 6 m în loc de 15, 36 m și este deplasat în afara pilonului de cărămidă a porților. De asemenea, se invocă că gardul capital construit de către pîrît împiedică intrarea normală spre terenul său. Acest fapt a fost constatat prin procesul verbal din 29 iulie 2011 întocmit de Inspecția de Stat în Construcții, care a constatat că Barcari Mihail din str. Drumul Schinoasei 124/1 or. Codru mun.

Chișinău a executat, în lipsa autorizației de construire, construcția unui gard capital din blocuri de calcar cu înălțimea de 1,8 m și lungimea de aproximativ 15 m amplasat pe fundația din beton armat, în afara limitelor terenului, acaparînd astfel în mod abuziv o fîșie din drumul comun, împiedicînd astfel accesul transportului, iar prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 iulie 2012 a fost încetat procesul contravențional de învinuire a lui Barcari Mihail în comiterea contravenției prevăzute de art. 179 Cod Contravențional a RM în legătură cu survenirea prescripției. Solicită reclamantul de a obliga pîrîtul Barcari Mihail să demoleze gardul construit ilegal paralel cu drumul spre terenul ce-i aparține reclamantului pe adresa str. Drumul Schinoasei 126 A, or.

Codru, mun. Chișinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 septembrie 2013, a fost admisă acțiunea lui Postolatii Igor, a fost obligat Barcari Mihail să demoleze gardul de construcție capitală situat pe adresa str. Drumul Schinoasei 124/1, or. Codru, mun. Chișinău paralel cu drumul spre terenul ce-i aparține lui Postolatii Igor situat în mun. Chișinău, or. Codru, str. Drumul Schinoasei nr. 126 A. (f.d.54, 58-62) Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2014 a fost admis apelul declarat de Barcari Mihail. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 septembrie 2013, pronunțînd o hotărîre nouă, prin care s-a respins cererea lui Postolatii Igor împotriva lui Barcari Mihail privind înlăturarea obstacolelor prin demolarea gardului construit ilegal, fiind neîntemeiată.

(f.d.90-95) Instanța de apel a constatat, că Postolatii Igor solicită apărarea unui drept, care nu-i aparține, dat fiind faptul că gardul de construcție capitală, situat pe adresa mun. Chișinău, or. Codru, str. Drumul Schinoasei 124/1 este paralel cu drumul, care face parte din categoria bunurilor domeniului public de interes local. Raportînd norma de drept la situația din speță, instanța de apel a concluzionat, că gardul construit de pîrît este situat pe teren proprietate publică și este construit de pîrîtul apelant pe o construcție (fundație) de ciment mai veche paralel cu drumul public și nu la hotar cu terenul care aparține reclamantului. În cazul unei construcții neautorizate pe teren public dreptul la acțiune îi revine, administrației publice locale în a cui administrare se află bunul din domeniul public.

Instanța de apel a constatat, că reclamantul la depunerea cererii și pe parcursul examinării pricinii nu a demonstrat prin probe concludente, că pîrîtul a construit gardul pe terenul care-i aparține cu drept de proprietate ori folosință, sau cu încălcarea liniilor roșii de delimitare a terenurilor proprietate publică. Astfel, reclamantul Postolatii Igor nu a făcut dovada existenței dreptului său pretins a fi încălcat. Or, în condițiile din speță, lipsește propriu-zis dreptul încălcat al intimatului. La 02 aprilie 2014 recurentul Postolatii Igor a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea menținerii hotărîrii instanței de fond.

În motivarea cererii de recurs recurentul a relevat că, decizia instanței de apel o consideră ilegală, pasibilă de a fi casată prin prisma faptului că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material și nu a aplicat norma materială corespunzătoare litigiului dat. Susține, că instanța de fond corect a constatat, că prin procesul verbal din 29 iulie 2011 întocmit de Inspecția de Stat în Construcții, a fost stabilit că Barcari Mihail a executat, în lipsa autorizației de construcții, construcția unui gard capital din blocuri de calcar, în afara limitelor terenului, acaparînd astfel în mod abuziv o fîșie din drumul comun, împiedicînd astfel accesul transportului. Iar, pe tot parcursul examinării dosarului, intimatul Barcari Mihail nu a prezentat instanței documente ce atestă autorizarea unei construcții capitale.

Consideră, că prin prisma art. 389 alin. (1, 3) Cod Civil, are dreptul să solicite demolarea unei construcții ridicate neautorizat și care îi îngrădește accesul la proprietatea sa. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. La 03 iunie 2014 intimatul Barcari Mihail a depus referinţă prin care a solicitat declararea inadmisibilităţii recursului, reiterînd asupra faptului, că motivele invocate de recurent în cererea de recurs nu-și găsesc confirmare, ceea ce denotă faptul că sunt formale și nu pot pune la îndoială legalitatea și temeinicia hotărîrii contestate.

Consideră că, instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către recurenți în esența lor sunt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă conform art. 130 al Codului de procedură civilă. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Postolatii Igor poartă caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Postolatii Igor în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Postolatii Igor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii: Vera Macinskaia Dumitru Mardari