- Dosarul nr.
- 2r-580/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 11 iunie 2014
- Părțile
- Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Agenţia Teritorială Bălţi vs Raiciuc Alexandr
- Pe scurt
- Termenul de declarare a apelului
2r-580/14 — Cu privire la încasarea datoriei la plata primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală
dosarul nr.2r-580/14 prima instanţă: D. Stănilă instanţa de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza şi V. Harmaniuc DECIZIE 11 iunie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinînd recursul declarat de Raiciuc Alexandr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Agenţia Teritorială Bălţi împotriva lui Raiciuc Alexandr privind încasarea datoriei la plata primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a penalităţii, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, prin care s-a respins cererea de repunere în termen de declarare a apelului şi restituit apelul depus de Raiciuc Alexandr, c o n s t a t ă La 20 martie 2013 Compania Naţională de Asigurări în Medicină Agenţia Teritorială Bălţi s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Raiciuc Alexandr privind încasarea datoriei la plata primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă de 2982 lei şi penalităţi în mărime de 769,36 lei.
În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, Raiciuc Alexandr deţine statutul de fondator de întreprindere individuală, confirmat prin extrasul din Sistemul electronic Registru. Reieşind din prevederile Legii Fondurilor Asigurărilor Obligatorii de Asistenţă medicală pentru anul 2012, nr. 271 din 23 decembrie 2011, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală este stabilită în mărime de 2 982 lei. Totodată, conform art. 30 al Legii nr. 1593-XV din 26 decembrie 2001, neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală atrage după sine calcularea unei majorări de întîrziere în proporţie de 0,1 % din suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere.
În urma verificărilor, a fost depistată neonorarea obligaţiunilor de către pîrît şi la 04 iunie 2012 a fost remisă în adresa acestuia înştiinţarea nr. 06-C-210 sub formă de scrisoare recomandată cu aviz de recepţie întru soluţionarea cazului de neachitare în termen a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pe cale amiabilă şi perfectării documentelor în vederea respectării legislaţiei din domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală. 1 Solicită reclamantul Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Agenţia Teritorială Bălţi, încasarea de la Raiciuc Alexandr a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă de 2 982 lei şi a penalităţii pentru neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în mărime de 0,1% din suma datoare pentru fiecare zi de întîrziere, în sumă de 769,36 lei.
Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 08 mai 2013, s-a respins cererea lui Raiciuc Alexandr de a refuza în primirea acţiunii. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 26 iulie 2013 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Raiciuc Alexandr în beneficiul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, Agenţia Teritorială Bălţi datoria la plata primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anul 2012, în mărime de 2 982, penalitatea pentru întârzierea plăţilor în mărime de 769, 36 lei şi a taxa de stat în sumă de 270 lei (f.d. 31). La 11 octombrie 2013, Raiciuc Alexandr a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Bălţi din 26 iulie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, a fost respinsă cererea lui Raiciuc Alexandr cu privire la repunerea în termenul de declararea a apelului cu restituirea acesteia fără examinare (f.d.
55). La 04 aprilie 2014, Raiciuc Alexandr a depus recurs preliminar, iar la 05 mai 2014 recurs motivat, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, solicitând: - de-a considera recursul depus în termen, iar în caz contrar de a fi repus în termenul de declarare şi a dispune omiterea termenului a acestuia ca fiind întemeiat; - de-a considera apelul depus în termen, iar în caz contrar de a fi repus în termenul de declarare şi a dispune omiterea termenului a acestuia ca fiind justificat; - casarea încheierii contestate cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel pentru examinarea apelului în fond, în alt complet de judecată. Totodată recurentul în cererea de recurs, a înaintat un demers prin care solicită ca să fie înştiinţat de către instanţa de recurs, despre data, ora şi locul examinării pricinii pentru a fi prezent la examinarea acesteia.
În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. La 18 martie 2014 şi la 18 aprilie 2014, Curtea de Apel Bălţi a expediat în adresa părţilor copia încheierii emise la 27 februarie 2014 (f.d. 56) şi a încheierii cu traducere în limba rusă (f.d. 60). Potrivit avizului de recepţie anexat la dosar, se atestă faptul că Raiciuc Alexandr a primit copia încheierii Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, la 21 martie 2014 (f.d. 57). Conform art. 111 alin. (3) Codul de procedură civilă, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.
Luînd în consideraţie cele constatate supra, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră de a nu se expune asupra solicitării recurentului cu privire la repunerea recursului în termenul de declarare, deoarece, recursul este depus în termen. 2 În susţinerea recursului a invocat că instanţa de apel a emis încheierea contestată cu încălcarea normelor de drept procedural şi neîntemeiat a restituit cererea de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului. În conformitate cu art. 426 al. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.
Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 27 februarie 2014, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din actele pricinii rezultă că prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014 a fost respinsă cererea de repunere în termen de apel depusă de Raiciuc Alexandr şi restituit apelul ca fiind depus în afara termenului de declarare a apelului.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea Curţii de Apel Bălţi întemeiată şi legală, bazată pe aprecierea justă a circumstanţelor de fapt şi aplicarea corectă a normelor de drept procedurale din următoarele considerente. În conformitate cu art. 369 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. În conformitate cu art. 110 Codul de procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.
Potrivit art. 112 alin. (1) Codul de procedură civilă termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului. Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii. Alin. (2) al aceluiaşi articol expres stipulează că, dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare. Alineatul (3) acelaşi articol prevede că, actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit până la ora 24 a ultimei zile din termen. Pornind de la prevederile normelor de drept enunţate, Colegiul conchide că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Raiciuc Alexandr în afara termenului legal este justificată.
După cum denotă actele dosarului, pricina a fost examinată la 26 iulie 2013, în lipsa lui Raiciuc Alexandr, cu pronunţarea dispozitivului hotărârii de către prima instanţă (f.d. 31). Conform art. 236 alin. (4) CPC, participanţii care nu au fost prezenţi la pronunţarea dispozitivului hotărârii primesc copia hotărârii în decurs de 5 zile. Judecătoria Bălţi, respectând norma legală enunţată, la 29 iulie 2013, a expediat în adresa lui Raiciuc Alexandr copia hotărârii (f.d. 33), însă plicul cu dispozitivul în cauză, însoţit de avizul recomandat a fost restituit primei instanţe, pe motivul expirării termenului de păstrare (f.d. 34-35). 3 La 11 octombrie 2013 Raiciuc Alexandr a depus apel împotriva hotărârii primei instanţe (f.d.39-43).
Instanţa de recurs reţine ca neîntemeiat argumentul recurentului precum că termenul de declarare a apelului a început să curgă din momentul când a recepţionat copia hotărârii primei instanţe. Cu referire la argumentul dat, este de menţionat că după cum s-a enunţat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii. Potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.
Prin urmare în speţă, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea la 27 iulie 2013, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărârii contestate şi a expirat la 26 august 2013, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului. Mai mult, din materialele pricinii rezultă că Raiciuc Alexandr a fost prezent în şedinţa de judecată din 08 mai 2013, a cunoscut că şedinţa respectivă a fost amânată pentru 26 iulie 2013 (f.d. 22-23), însă fără nici un temei legal, nu s-a prezentat la şedinţa următoare şi nici nu s-a mai interesat de soarta dosarului. Potrivit art. 102 alin. (41) CPC participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.
Astfel, apelul declarat la 11 octombrie 2013 de către Raiciuc Alexandr, împotriva hotărârii primei instanţe este depus cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Prin urmare, este cert că recurentul cunoscând despre existenţa prezentului litigiu şi examinarea lui, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt, însă ignorat de către Morteanu Mihail, ce a generat omiterea termenului de prescripţie la depunerea apelului. În urma celor enunţate, instanţa de recurs conchide că Raiciuc Alexandr a cunoscut cu certitudine despre examinarea pricinii la 26 iulie 2013 şi data pronunţării hotărârii de către prima instanţă.
Astfel, ultimul a avut suficient timp de a se interesa de soarta dosarului şi a declara apel în termenul de 30 de zile, prevăzut de lege. Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.
Aşa fiind, cu ocazia examinării cauzei Ponomaryov versus Ucraina(hotărîre din 3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată şi pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care 4 ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, după cum este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Curtea a observat că o situaţie similară a fost deja examinată în cauza Popov versus Moldova din 06 decembrie 2005, în care a constatat că, prin neprezentarea motivelor pentru repunerea în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.
În această cauza Curtea a notat că termenul de declarare a recursului a expirat, cu 47 de zile după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea lui (Melnic vs. Moldova, nr. 6923/03, 14 noiembrie 2006). Referitor la demersul înaintat de către Raiciuc Alexandr cu privire la înştiinţarea lui despre data, ora şi locul examinării pricinii în ordine de recurs, pentru a fi prezent la judecarea acesteia, reţinem următoarele. Avînd în vedere modificările operate în Codul de procedură civilă prin Legea nr. 155 din 05 iulie 2012, şi în conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, examinarea pricinii în ordine de recurs se examinează, fără participarea părţilor.
Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Raiciuc Alexandr. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, Agenţia Teritorială Bălţi împotriva lui împotriva Raiciuc Alexandr privind încasarea datoriei la plata primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 5