2ra-490/15 — Încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

dosarul nr.2ra-490/15 prima instanţă: I. Popescu. instanţa de apel: Iu. Grosu, D. Corolevschi, A. Corcenco, ÎNCHEIERE 12 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nedelciuc Grigore, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Agenţia Teritorială Bălţi împotriva lui Nedelciuc Grigore cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 octombrie 2014, prin care apelul declarat de Nedelciuc Grigore a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 15 iulie 2014, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La data de 08 octombrie 2013, CNAM Agenţia Teritorială Bălţi a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nedelciuc Grigore cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă totală de 3945.10 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în baza Legii cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593-XV din 26.12.2002, anexa nr. 2 pct. 1 lit. b), fondatorii de întreprinderi individuale, cu excepţia pensionarilor şi invalizilor, au obligaţia de a achita prima de asigurare în sumă fixă valoare absolută. Invocă reclamanta că pîrîtul Nedelciuc Grigore deţine statut de fondator de întreprindere individuală, confirmat prin extrasul din SE Registru. Astfel, CNAM Agenţia Teritorială Bălţi, solicită încasarea de la Nedelciuc Grigore a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anul 2013 în sumă de 3945.10 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 15 iulie 2014, acţiunea înaintată de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină s-a admis. 1 S-a încasat de la Nedelciuc Grigore, dom. s. Grigoreşti, r-l Sîngerei în beneficiul Companiei Naţională de Asigurări în Medicină, Agenţia Teritorială mun. Bălţi, str. Sfîntul Nicolae 5 „A”, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anul 2013, în sumă de 3318.00 lei, dobînda de întîrzieire în sumă de 627,10 lei, în total suma de 3945.10 lei. S-a încasat de la Nedelciuc Grigore în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 150 lei. La data de 07 august 2014, Nedelciuc Grigore a declarat apel împotriva hotărîrii judecătoriei Sîngerei din 15 iulie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca fiind nefondată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 octombrie 2014, apelul declarat de Nedelciuc Grigore a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 15 iulie 2014, prin care acţiunea a fost admisă. La 26 decembrie 2014, Nedelciuc Grigore a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 octombrie 2014, solicitînd admiterea recursului şi casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 octombrie 2014. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece prin hotărîrea Guvernului nr. 156 din 11 februarie 2002 cu privire la aprobarea Statutului CNAM, la pct. 41 a fost prevăzut că agenţiile teritoriale şi ramurale reprezintă în limitele împuternicirilor.

Astfel, consideră recurentul că cererea înaintată în instanţa de judecată din numele CNAM la data de 07.10.2013 este ilegală deoarece Hotărîrea Guvernului cu privire la modificarea, completarea şi abrogarea unor hotărîri ale Guvernului nr. 1052 a intrat în vigoare la data de 26 decembrie 2013. La 03 martie 2014, Agenţia Teritorială Nord-Vest a CNAM a depus referinţă asupra recursului declarat de Nedelciuc Grigore, prin care a solicitat respingerea recursului. Examinînd cererea de recurs declarată de Nedelciuc Grigore, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; 2 c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă 3 motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Nedelciuc Grigore, drept inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Nedelciuc Grigore, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4