3r-117-14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Z. Aramă dosarul nr. 3r-117/14 instanţa de apel: L. Bulgac N. Craiu, M. Guzun DECIZIE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând recursul declarat de Mereacre Parascovia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mereacre Parascovia împotriva Primăriei comunei Lipoveni, raionul Cimişlia, intervenient accesoriu Consiliul comunal Lipoveni raionul Cimişlia cu privire la obligarea executării deciziei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 c o n s t a t ă La 06.12.2012, Mereacre Parascovia a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva Primăriei comunei Lipoveni, raionul Cimişlia, intervenient accesoriu Consiliul comunei Lipoveni raionul Cimişlia, solicitând obligarea de a executa decizia Consiliului Lipoveni raionul Cimişlia nr.04 din 10.12.2004, prin care a fost acceptată cererea cu privire la înstrăinarea către Gheorghe Mereacre a terenului cu nr. cadastral 2931102113, cu suprafaţa 0,18 ha, aferent construcţiei cu nr. cadastral 2931102113.01, amplasate în comuna Lipoveni, raionul Cimişlia.

În motivarea cererii, Mereacre Parascovia a menţionat că, în baza hotărîrii Comisiei de privatizare, la data de 20.02.2003, a fost întocmit actul de transmitere a mijloacelor fixe, potrivit căruia de la S.A."Frunza Codrului" a fost transmis grupului de persoane condus de soţul acesteia, - Mereacre Gheorghe următoarele 1 cote valorice: construcţie - casa brigăzii cu nr. cadastral 2931102113.01, construcţie accesorie - şură nr. cadastral 2931102113.02 şi construcţie accesorie, - garaj nr. cadastral 2931102113.03, amplasate în comuna Lipoveni raionul Cimişlia. Susţine Mereacre Parascovia că, în baza hotărîrii adunării grupului de cotaşi deţinători de cote valorice din 20.02.2003, bunurile menţionate au fost înstrăinate lui Gheorghe Mereacre, însă acte în acest sens nu au fost perfectate în modul prevăzut de lege, iar în perioada anilor 2003 - 2010, imobilele respective au fost posedate cu bună credinţă de Gheorghe Mereacre.

Prin decizia Consiliului comunei Lipoveni nr.04 din 10.12.2002 a fost permisă vânzarea către Gheorghe Mereacre a terenului cu suprafaţa de 0,18 ha aferent bunurilor sus menţionate, Primăria comunei Lipoveni, raionul Cimişlia fiind obligată să perfecteze documentele necesare pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare. La 17.01.2010 Gheorghe Mereacre a decedat, iar la 08.10.2012 Mereacre Parascovia ca succesor legal, s-a adresat Primăriei comunei Lipoveni r-nul Cimişlia cu cererea privitor la perfectarea actelor necesare pentru vânzarea- cumpărarea terenului aferent imobilelor nominalizate însă cererea a fost respinsă, pe motiv că nu au fost prezentate documentele necesare. Prin hotărîrea judecătoriei Cimişlia din 19 septembrie 2013 acţiunea s-a respins ca neîntemeiată.

La 06 noiembrie 2013 Mereacre Parascovia a înaintat apel împotriva hotărîrii judecătoriei Cimişlia din 19 septembrie 2013 solicitând repunerea apelului în termenul de declarare, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 s-a respins cererea înaintată de Mereacre Parascovia cu privire la repunerea apelului în termenul de declarare, s-a restituit cererea de apel declarată de Mereacre Parascovia împotriva hotărîrii judecătoriei Cimişlia din 19 septembrie 2013 ca depusă peste termenul legal de declarare. La 04 martie 2014 Mereacre Parascovia a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanţei de apel cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel, de un alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat, că instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. 2 În conformitate cu art.427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Instanţa de recurs consideră, că Curtea de Apel Chişinău corect a restituit apelul declarat de Mereacre Parascovia, deoarece cu certitudine s-a constatat că, apelul a fost declarat peste termenul stabilit de art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar temei pentru repunerea în termen nu a fost identificat.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Conform materialelor dosarului, hotărîrea primei instanţe a fost pronunţată la data de 19 septembrie 2013 (f.d.89). La data de 06 noiembrie 2013, Mereacre Parascovia a depus cererea de apel nemotivată împotriva hotărârii judecătoriei Cimişlia din 19 septembrie 2013 (f.d.103). În şedinţa de judecată a Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 recurenta a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului pe motiv că, a primit hotărîrea motivată la data de 25.10.2013 şi nu a fost în cunoș tinț ă de fapt despre obligativitatea depunerii apelului în termen de 30 de zile (f.d.117-118).

Instanţa de recurs consideră că, instanţa de apel corect a constatat, că cererea de apel înaintată la 06 noiembrie 2013 este depusă în afara termenului legal, iar recurenta nu a fost lipsită de posibilitatea executării condiţiilor de depunere a apelului în termenul legal. Colegiul menţionează că, termenul de declarare a apelului se calculează nu de la momentul comunicării dispozitivului hotărârii, nu de la data depunerii cererii de întocmire a hotărârii integrale şi nici nu de la data comunicării hotărârii motivate, dar de la data pronunţării dispozitivului hotărârii. Mai mult ca atît, la data de 19 septembrie 2013 recurenta a fost prezentă în şedinţa de judecată(f.d. 87). În conformitate cu art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. Instituţia repunerii cererii de apel în termenul de declarare este reglementată de art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă, conform căruia repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute la art.116 din Codul de procedură civilă. 3 Astfel, conform art. 116 alin. (1) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Instanţa de recurs nu poate reţine argumentul recurentei despre imposibilitatea efectuării actului de procedură în termen din considerentul necunoaşterii prevederilor legale, dat fiind faptul că dispozitivul hotărîrii primei instanţe a fost înmânat recurentei la 19 septembrie 2013 fapt confirmat prin recipisa semnată de acesta (f.d. 91), pe cînd cererea de apel a fost depusă la 06 noiembrie 2013, iar prezumţia cunoaşterii legii este un principiu general aplicabil şi eroarea de drept nu exonerează de răspundere. Prin urmare, instanţa de apel întemeiat a respins cererea de repunere în termen şi a restituit cererea de apel, pe motiv că argumentele invocate în susţinerea cererii de repunere în termen a apelului sunt neîntemeiate.

Or, în cazul admiterii cererii şi repunerii apelului declarat de Mereacre Parascovia în termen, se va încălca principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 şi preambulul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În context, colegiul aminteşte că art. 6 § 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanţă cu orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Instanţa europeană a relatat însă, în practica sa constantă, că „dreptul la o instanţă” nu este absolut.

În această privinț ă, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac, cauza Bacev contra Fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei, Kemp contra Luxembourg, Diaz Ochoa contra Spaniei, în carte înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricţie ce guvernează accesul la justiţie.

Mai mult ca atît, înalta Curte a reiterat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru repunerea pîrîtului în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil, prin urmare are loc violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (Ceachir c. Moldova, nr. 11712 din 15 ianuarie 2008, § 47; Popov c. Moldova (nr.2), nr. 19960/04 din 06 decembrie 2005, § 53; Melnic c. Moldova, nr. 6923/03 din 14 noiembrie 2006, § 41-43) Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că argumentele invocate în recurs sînt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu 4 menţinerea încheierii instanţei de apel.

În conformitate cu art.427 lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Mereacre Parascovia. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Parascovia Mereacre împotriva Primăriei comunei Lipoveni, raionul Cimişlia, intervenient accesoriu Consiliul comunal Lipoveni raionul Cimişlia cu privire la obligarea executării deciziei. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 5