- Dosarul nr.
- 2ra-1831/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 11 iunie 2014
- Părțile
- Musteata Maria vs SRL Euro Mansarde
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1831/14 — Recunoașterea dreptului de proprietate
Dosarul nr. 2ra-1831/14
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
Prima instanţă: Judecătoria Botanica, mun.Chișinău (jud.V.Mihaila) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.M.Ciugurenu, B.Bîrcă, S.Arnaut) ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 11 iunie 2014 mun.
Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Musteață Mariana împotriva deciziei din 20.01.2014 a Curţii de Apel Chișinău adoptate în cauza civilă la cererea lui Musteață Mariana împotriva SC”Euro Mansarde” SRL privind obligarea transmiterii bunului în proprietate, încasarea penalităților, dobînzii de întîrziere și venitul ratat a c o n s t a t a t: La data de 12.04.2012, Musteață Mariana a depus în instanța de judecată cerere împotriva SC”Euro Mansarde” SRL privind obligarea transmiterii bunului în proprietate, încasarea penalităților, dobînzii de întîrziere și venitul ratat.
În motivarea acțiunii s-a indicat că, la data de 06.09.2011, părțile au încheiat contractul nr.EM-06/09/-02 privind investiția în construcția unui apartament de tip mansardă în blocul locativ nr.45/1, str.Sarmizegetusa, mun.Chișinău. Conform condițiilor contractuale blocul locativ nominalizat urma să fie dat în exploatare în semestrul II al anului 2011. A mai indicat reclamanta că, a fost asigurată că, în luna februarie 2012 apartamentul va fi dat în exploatare și va avea posibilitatea să desfășoare lucrările de finisare, ceea ce nu s-a întîmplat. La data de 06.03.2012 a adresat o somație pîrîtului și Primăriei mun.Chișinău solicitînd soluționarea în mod de urgență a situației date, cît și încasarea penalităților dat fiind încălcarea dreptului său de consumator.
La data de 27.03.2012 a fost asigurată de conducerea SC”Euro Mansarde”SRL că, toate condițiile contractuale vor fi îndeplinite în cel mai scurt timp, ceea ce nu s-a întîmplat. A solicitat reclamanta obligarea pîrîtului de a-i transmite apartamentul nr.5M, str.Sarmizegetusa 45/1, mun.Chișinău în proprietate, încasarea penalităților pentru încălcarea condițiilor contractuale în sumă de 18600 Euro, dobînzii de întîrziere în mărime de 3652,50 Euro și venitul ratat în sumă de 2880 Euro. 1 Prin hotărîrea din data de 10.07.2013 a judecătoriei Botanica, mun.Chișinău, cererea lui Musteață Mariana a fost admisă parțial și a fost încasat de la SC”Euro Mansarde” SRL suma de 18600 Euro și cheltuielile de judecată în sumă de 500 lei.
De asemenea a fost încasat de la SC”Euro Mansarde” SRL taxa de stat în sumă de 8539,60 lei. Prin decizia din data de 29.01.2014 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul depus de SC”Euro Mansarde” SRL, a fost casată hotărîrea din data de 20.07.2013 a judecătoriei Botanica, mun.Chișinău și a fost pronunțată o nouă hotărîre prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Musteață Mariana și fost încasată de la aceasta în contul SC”Euro Mansarde” SRL cheltuielile de judecată în sumă de 7064,30 lei. La data de 06.03.2014 Musteață Mariana a depus recurs împotriva deciziei din data de 29.01.2014 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului s-a indicat că, decizia contestată vine în contradicție cu probele administrate la dosar și anume instanța de apel a indicat că, argumentele aduse de aceasta privind onorarea obligațiilor contractuale și lipsa datoriilor este neîntemeiată și nu corespunde realității, ceea ce este o concluzie greșită, deoarece la materialele dosarului a fost prezentat certificatul nr.B/161 din data de 20.03.2013 eliberat de Banca Comercial Română, care demonstrează achitarea lunară în termen a ratei creditului și plățile aferente contractului de credit F3/11-235 din 05.10.2011. A mai indicat recurenta că, ea nu se face vinovată de faptul că, instrucțiunea de achitare a sumei Escrow nu a parvenit din partea acesteia sau a intimatului, sau un alt document care urma să fie semnat de ambele părți pentru transferarea următoarelor tranșe.
Ori, ea - recurenta, la data de 01.06.2012 a executat procedura stabilită în contractul escrow, executînd anterior la data de 27.10.2011 procedura pentru achitarea celei de a II-a tranșă în sumă de 4050 Euro conform pct.4.3.2. din contractul de investiții. Astfel, indică recurenta că, afirmațiile instanței de apel sunt eronate și nu corespund realității, deoarece la materialele dosarului lipsesc careva documente afirmative, deoarece, indică recurenta că, doar o singură dată a semnat instrucțiunea de transfer bănesc escrow, cît și procesul verbal care confirmă care lucrări au fost efectuate de SC”Euro Mansarde” SRL.
A mai indicat recurenta că, instanța de apel a tălmăcit prevederile capitolului IV al contractului de prestare a serviciilor escrow mobiliar nr.F3/11-235E numai în interesul SC”Euro Mansarde” SRL considerîndu-o vinovată pentru neachitarea sumei de 6750 Euro indicînd că, SC”Euro Mansarde” SRL nu a avut posibilitatea de a executa contractul dat fiind inițierea litigiului. De asemenea a indicat recurenta că, din capitolul IV al contractului rezultă că, procesul verbal în care se specifică gradul de finisare al construcției urma să fie întocmit numai de specialiștii în domeniul construcțiilor angajați ai SC”Euro Mansarde” SRL, iar ea- recurenta urma să fie invitată împreună cu reprezentantul Băncii Comerciale Române pentru a-l semna, după care apărea dreptul ca sumele respective să fie transferate pe contul SC”Euro Mansarde” SRL.
2 A mai indicat recurenta că, instanța de apel, ignorînd condițiile contractului escrow a pus în vina acesteia apariția sumei scadente pentru faptul atragerii SC”Euro Mansarde” SRL în litigiu. Mai indică recurenta că, conform materialelor dosarului, SC”Euro Mansarde” SRL recunoaște vina în apariția stării de conflict fiind de acord să-i repare prejudiciul, dar nu a întreprins careva acțiuni în acest sens. La fel, a indicat recurenta că, la materialele dosarului nu se conține vre-o confirmare că, ar fi fost invitată pentru semnarea procesului verbal privind gradul de finisare a construcției în termen, astfel, nu-i poate fi imputată neexecutarea obligațiilor.
De asemenea, indică recurenta că, este greșită concluzia instanței de apel referitor la existența datoriei față de intimat în sumă de 106515 lei, care urma să fie achitată ca a III-a tranșă, deoarece suma dată era disponibilă de a fi transferată după semnarea procesului verbal privind gradul de finisare a construcției, care nu a avut loc în exclusivitate din vina intimatului, contrar celor stabilite de instanța de apel cum că, SC”Euro Mansarde” SRL corect a rezolvit contractul și a vîndut apartamentul unui terț. A mai indicat recurenta că, instanța de apel face referire la actul din data de 21.03.2013 a executorului judecătoresc Anghel Valentina, care a constatat fapte și stări de fapt și care precum că, a fost obținut legal și luat ca probă în decizia sa.
Actul dat a fost obținut în lipsa sa, iar la data întocmirii lui se afla la sediul intimatului împreună cu avocatul său, și, dacă i se prezenta pentru semnare își indica obiecțiile în el. La fel, indică recurenta că, este greșită concluzia instanței de apel precum că, art.27 al Legii privind protecția consumatorilor nu are relevanță la caz, deoarece relația dată rezultă dintr-un contract, ingnorînd recomandările Curții Supreme de Justiție ce vizează litigiile cu dare în exploatare în termen a imobilelor. Intimatul nu a depus referință la cererea de recurs. Analizând modul în care recurenta şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.
Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.
Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului 3 instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.
Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentei privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentei poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Mustață Mariana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Musteață Mariana împotriva deciziei din 20.01.2014 a Curţii de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4