2ra-1752/14 — Restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi recuperarea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Gafton dosarul nr. 2ra-1752/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 05 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Goga Liubovi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Goga Liubovi împotriva Centrului de Poștă Ocnița filiala Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral și la acțiunea reconvențională a Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” împotriva Liubei Goga cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Goga Liubovi și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 05 iulie 2013, prin care acțiunea inițială a fost respinsă, iar acțiunea reconvențională a fost admisă parțial, c o n s t a t ă : La 29 septembrie 2011, Goga Liubovi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului de Poștă Ocnița filiala Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la data de 03 septembrie 2009, a fost angajată în cadrul ÎS „Poşta Moldovei” filiala Centrului de Poştă Ocniţa în calitate de director. Prin ordinul din 04 mai 2011 a fost concediată din funcția deținută fără a se invoca careva motive întemeiate.

Ca rezultat i s-a sa agravat starea sănătății fiind nevoită să apeleze la ajutorul medical. Susține că argumentele care au fost puse la baza concedierii sale nu corespund realității și contravin prevederilor Codului muncii. Solicită restabilirea în funcția de director al Centrului de Poștă Ocnița a ÎS „Poșta Moldovei”, încasarea salariului mediu-lunar pentru perioada absenței forțate de la lucru începînd cu 05 mai 2011 și pînă la data restabilirii în funcție și repararea prejudiciului moral. La 01 decembrie 2011 ÎS „Poșta Moldovei” Centrul de Poștă Ocnița a depus acțiune reconvențională împotriva Liubei Goga cu privire la repararea prejudiciului material.

1 În motivarea acțiunii reconvenționale reclamantul a invocat că în baza Contractului individual de muncă nr. 90 din 01 septembrie 2010, Goga Liubovi a fost angajată în funcţia de director al Centrului de Poştă Ocniţa, începînd cu data de 03 septembrie 2010, totodată, între părţi, a fost încheiat şi Contractul de răspundere materială individuală deplină pentru neasigurarea valorilor transmise angajatei Goga Liubovi. Menţionează că conform ordinului nr. 198 din 02 septembrie 2010 comisia instituită a asigurat transmiterea valorilor materiale ale Centrului de Poştă Ocniţa şi primirea acestora de către Goga Liubovi. Pe perioada cît a activat în cadrul Centrului de Poştă Ocniţa, Goga Liubovi, la solicitarea acesteia, fie la iniţiativa administraţiei întreprinderii, i-a fost acordat permanent ajutor în vederea soluţionării mai multor probleme.

Cu toate acestea, în cadrul exercitării atribuţiilor de funcţie, Goga Liubovi, în repetate ori, a încălcat obligaţiile asumate, prevăzute de contractul individual de muncă, de fişa de post, de actele normative interne, ordinele şi dispoziţiile directorului general al ÎS „Poşta Moldovei”. Susţine că la 17 septembrie 2010, Goga Liubovi a emis Ordinul nr. 144p prin care, contrar dispoziţiilor directorului general al întreprinderii, a angajat în funcţia de contabil-şef al Centrului de Poştă Ocniţa pe Laiu Natalia, însă Conform pct. 3 din Ordinul ÎS „Poşta Moldovei” nr. 183 din 13 mai 2009 „Cu privire la personalul filialelor IS „Poşta Moldovei”, angajarea directorilor adjuncţi, şefilor de secţii, servicii, birouri şi a specialiştilor filialelor se efectuează cu acordul directorului general.

Ulterior, Goga Liubovi, a emis ordinul nr. 196p din 14 decembre 2010 „Cu privire la concedierea salariatului” în baza căruia șefului Serviciul Exploatare – Olii Olga i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de concediere, ceea ce contravine prevederilor dispoziţiei ÎS „Poşta Moldovei” nr. 20-D din 03 martie 2010, în conformitate cu care, directorii filialelor IS „Poşta Moldovei” urmau să informeze în prealabil administraţia întreprinderii despre concedierea din serviciu a salariaţilor. Nota informativă, cu anexarea ordinului de concediere şi a tuturor actelor stabilite de legislaţia muncii, necesitau a fi înaintate spre examinare Serviciului Administrativ - Juridic al ÎS „Poşta Moldovei”, iar în conformitate cu pct. 3 al dispoziţiei vizate, directorii filialelor poartă răspundere personală deplină, în cazul admiterii derogărilor de la prezenta dispoziţie.

Mai menționează ÎS „Poşta Moldovei” că, în mod repetat, Goga Liubovi, şi-a asumat anumite atribuţii neîntemeiate, încălcînd indicaţiile directorului general al ÎS „Poşta Moldovei”, ceea ce s-a soldat cu cererea de chemare în judecată înaintată împotriva întreprinderii. La fel, s-a procedat şi în cazul angajării Larisei Şlepac în funcţia de şef Serviciul Exploatare al Centrului de Poştă Ocniţa şi Luciei Osipiuc în funcţia de şef casa Principală, în temeiul ordinului nr. 203-p din 20 decembrie 2010 şi fără acordul preliminar al directorului general, aşa cum prevede ordinul ÎS „Poşta Moldovei” nr. 183 din 13 mai 2009 „Cu privire la personalul filialelor IS „Poşta Moldovei”, iar în legătură cu multiplele încălcări la data de 03 ianuarie 2011, în privința lui Liubei Goga a fost aplicată sancțiune sub formă de mustrare.

Totodată indică că în perioada 18-19 aprilie 2011, în baza ordinului ÎS „Poșta Moldovei” nr. 27 din 15 aprilie 2011, în cadrul Centrului de Poștă Ocnița a fost efectuat un control tematic în rezultatul căruia s-a constatat încălcarea de către Goga Liubovi a prevederilor ordinului nr. 183 din 13 mai 2009 „Cu privire la personalul filialelor ÎS 2 „Poșta Moldovei”, ordinului 216 din 16 iulie 2004 privind stabilirea limitei pentru parcursul automobilelor în alte scopuri și ordinul 392 din 16 noiembrie 2009 privind gestionarea resurselor financiare. Prin scrisoarea nr. 21923 din 19 aprilie 2011, s-a solicitat angajatei să prezinte explicații privind încălcările depistate, iar la data de 29 aprilie 2011, Goga Liubovi a expediat ca răspuns o scrisoare prin care confirmă că a luat cunoștință cu actul de control.

Afirmă că prin procesul-verbal din 03 mai 2011, Comitetul Sindical al Centrului de Poștă Ocnița a dat acordul în vederea concedierii pîrîtei, iar la data de 03 mai 2011, ÎS „Poșta Moldovei” a emis ordinul nr. 78p „Cu privire la concedierea directorului Centrului Poștal Ocnița - Goga Liubovi în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) Codul Muncii”. Insistă că Goga Liubovi, în perioada activităţii sale în funcţia de director al Centrului de Poştă Ocnița, a prejudiciat filiala ÎS „Poşta Moldovei”, Centrul de Poştă Ocniţa prin folosirea transportului filialei în interes personal, consumîndu-se astfel combustibil în valoare totală de 10 350,30 lei, a achitat ilegal și neîntemeiat salarii persoanelor conform ordinelor emise și respectiv, contribuții de asigurări sociale, prime de asigurări în medicină,precum și compensații achitate persoanelor prejudiciate prin aceste ordine.

Solicită încasarea din contul Liubei Goga în beneficiul ÎS „Poșta Moldovei” prejudiciul material în mărime de 10 350,30 lei și încasarea cheltuielilor de judecată. La 09 ianuarie 2012, ÎS „Poșta Moldovei” Centru de Poștă Ocnița a depus o cerere de concretizare a cerinţelor, în care suplimentar la cele indicate în cererea reconvențională inițială, a invocat că Goga Liubovi ilegal și neîntemeiat conform ordinelor sale a achitat mai multor angajați ai Centrului de Poștă Ocnița și anume Cain Cristina, Slivca Viorel, Foca Nina, Breazu Aliona, Petrișin Sergiu și Spiceac Maria salarii în sumă totală de 12 746,16 lei și contribuții de asigurări sociale și medicale în mărime totală de 3 377,81 lei.

La fel în legătură cu ilegalitatea ordinului emis de către Goga Liubovi nr. 196-p din 14 decembrie 2010 „Cu privire la concedierea salariatului d-na Olii Olga” Centru de Poștă Ocnița a suportat cheltuieli neprevăzute în sumă de 22 959,75 lei, inclusiv: salariu – 18 150 lei, contribuții de asigurări sociale 4 175,50 lei și primele de asigurare în medicină în mărime de 635,25 lei. Susţine că Goga Liubovi activînd în funcția de director al Centrului de Poștă Ocnița al ÎS „Poșta Moldovei” prin acțiunile sale ilegale a prejudiciat Centrul de Poștă Ocnița în mărime de 49 434,02 lei.

La 29 mai 2012, ÎS „Poșta Moldovei” filiala Centru de Poștă Ocnița a depus o cerere de modificare a acțiunii reconvenționale în care a invocat că prejudiciul material cauzat de către Goga Liubovi constituie 49 489,86 lei și este constituit din cheltuieli pentru efectuarea deplasărilor neargumentate pe o distanță de 5380 km pentru care s-a consumat o cantitate de combustibil de 653 litri pentru care s-a achitat suma de 10350,30 lei, achitarea ilegală a salariilor contribuțiilor de asigurări sociale și medicale a salariaților (Calin Cristina, Slivca Viorel, Foca Nina, Breazu Aliona, Petrișin Sergiu și Spiceac Marina) în sumă totală de 16 179,81 lei, și cheltuieli suportate în legătură cu concedierea ilegală a Olgăi Olii în mărime de 22 959,75 lei.

Solicită obligarea pîrîtei Goga Liubovi la repararea prejudiicului material cauzat ÎS „Poșta Moldovei” Centrul de Poștă Ocnița în mărime de 49 489,86 lei și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 6 864,98 lei. 3 Prin hotărîrea Judecătoriei Ocnița din 20 iunie 2012, acțiunea inițială a fost respinsă ca fiind depusă tardiv, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 04 octombrie 2012, au fost admise apelurile declarate de către Goga Liubovi și ÎS „Poșta Moldovei” casată hotărîrea primei instanțe și restituită pricina spre rejudecare în aceeaşi instanţă. Prin încheierea Judecătoriei Ocniţa din 10 decembrie 2012, pricina în cază a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Centru mun.

Chişinău. La 04 iunie 2013, Goga Liubovi a depus o cerere de concretizare a cerințelor, în care a invocat că la data de 03 septembrie 2010 a fost angajată la filiala ÎS „Poşta Moldovei” în cadrul Centrului de Poştă Ocniţa în calitate de director pe o perioadă determinată. Ulterior, în baza contractului individual de muncă din 30 noiembrie 2010, a fost angajată în funcţia de director a Centrului de Poştă Ocniţa pe un termen nedeterminat. După patru luni de activitate în funcţia de director a Centrului de Poştă Ocniţa, prin ordinul Directorului General al ÎS„Poşta Moldovei” din 03 ianuarie 2011, i- a fost aplicată sancţiune disciplinară - mustrare.

Susține că sancţiunea disciplinară i-a fost aplicată pentru faptul că, la data de 17 septembrie 2010, a angajat ilegal în funcţia de contabil şef al Centrului de Poştă Ocniţa pe Laiu Natalia, fără acordul preliminar al Directorului General al ÎS „Poşta Moldovei”, la data de 14 decembrie 2010, i-a aplicat sancţiune disciplinară sub formă de concediere dnei Olga Olii, fără acordul preliminar al Serviciul Administrativ Juridic al Î. „Poşta Moldovei”, iar la 13 decembrie 2010 și 20 decembrie 2010 a angajat la Centrul de Poştă Ocniţa pe dna Larisa Şlepac şi Lucia Osipiuc fără acordul preliminar al directorului general al ÎS „Poşta Moldovei”.

Mai invocă că la 18 aprilie 2011, de către persoane din cadrul la ÎS „Poşta Moldovei” filiala Centrul de Poștă Ocnița a fost efectuat al doilea control în rezultatul căruia a fost întocmit un Act, iar în baza încălcărilor depistate şi stabilite în Act, a fost emis Ordinul nr. 78-p din 03 mai 2011, prin care i-a fost aplicată sancțiune sub formă de concediere, respectiv fiind concediată din funcţia deţinută în temeiul art. 86 lit. g) din Codul muncii, pentru încălcarea repetată pe parcursul unui an a obligaţiilor de muncă. A mai indicat Goga Liubovi că ambele sancţiuni disciplinare au fost aplicate neîntemeiat, fiind indicate în ordinele de aplicare a sancţiunilor abateri disciplinare pe care dînsa nu le-a săvîrşit, mai mult decît atît, ordinele de sancționare nu i-au fost aduse la cunoştinţă, iar ea nu a cunoscut despre existența acestora.

De asemenea, a mai afirmat reclamanta că, din momentul încadrării în funcţia de director al Centrului de Poştă Ocniţa, a beneficiat de asistenţa persoanelor responsabile din cadrul ÎS „Poşta Moldovei”, cu care coordona toate acţiunile întreprinse în scopul exercitării atribuţiilor de serviciu. Coordona în prealabil cu ÎS „Poşta Moldovei” toate angajările şi concedierile personalului din cadrul Centrului de Poştă Ocniţa, toate procurările şi transferurile care urmau a fi efectuate, iar careva obiecții în acest sens nu au fost înaintate de către angajator. Coordonarea o efectua anume pentru a nu admite careva încălcări a legislaţiei sau reguli interne, însă, necătînd la aceasta pîrîtul a sancţionat-o pentru necoordonarea prealabilă, fapt care este neîntemeiat.

Relatează că obligaţia despre necesitatea coordonării tuturor ordinelor, dispoziţiilor și hotărîrilor Centrului de Poştă Ocniţa cu ÎS „Poşta Moldovei” a fost instituită prin ordinul nr. 8-D din 7 februarie 2011, pe cînd dînsa neîntemeiat a fost atrasă la răspundere disciplinară pentru faptul lipsei acordului prealabil la adoptarea în 4 anul 2010 a unor ordine, or, nu poate fi tras la răspundere salariatul pentru neexecutarea unor obligaţii, care nu erau puse în sarcina sa, deoarece fişa de post, i-a fost adusă la cunoştinţă doar la 27 ianuarie 2011. La fel, susţine că nu poate fi învinuită de folosirea transportului de serviciu în scopuri personale şi anume, precum că începînd cu 01 septembrie 2010 pînă la 07 aprilie 2011, se deplasa de la domiciliu la serviciu şi seara înapoi la domiciliu, deoarece din cauza lipsei garajului pentru securitatea mijlocului de transport automobilul de serviciu era parcat la ea acasă și conducerea ÎS „Poșta Moldovei” cunoștea despre acest fapt din numeroasele scrisori adresate angajatorului de a construi un garaj pentru parcarea automobilului.

Afirmă că în ordinul de concediere, este indicat faptul concedierii sale cu acordul organului sindicat, însă acordul sindical a fost dat la data de 04 mai 2011, după o zi după concedierea sa, pe cînd la concediere un astfel de acor sindical lipsea, ceea ce contravine legislației muncii în vigoare. Cu atît mai mult că procesul verbal al şedinţei membrilor organului sindical, la care a fost discutată problema concedierii sale din funcţia deţinută nu a fost prezentat, iar faptul, că şedinţa organului sindical, unde s-a pus pe ordinea de zi concedierea sa a avut loc după concediere se confirmă prin declaraţiile membrilor comitetului sindical date pe parcursul examinării cauzei. Consideră Goga Liubovi ordinul ilegal şi neîntemeiat, iar concedierea sa nemotivată.

Invocă şi faptul că a fost ilegal privată de posibilitatea de a munci prin eliberarea din funcţie, neachitndu-i-se salariul, ea şi membrii familiei sale au fost privaţi de surse de existenţă pe o perioadă de aproximativ 2 ani, prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu moral în mărime de 25 000 lei. La momentul eliberării ilegale din funcţie avea luat credit de la bancă, în consecinţă nu a achitat dobînda în termen, din lipsa venitului salarial, respectiv, au crescut dobînzi şi penalităţi la credit, pe care urmează să le achite. Această situaţie i-a înrăutăţit starea de sănătate, suferă de insomnie, dureri de cap și inimă, circumstanțe care au avut consecinţe grave asupra sănătăţii sale. Solicită anularea ordinului nr.78-p, din 03 mai 2011, privind concedierea sa din funcţia de director al Centrului de Poştă Ocniţa, restabilirea în funcţia de director al Centrului de Poştă Ocniţa al ÎS „Poșta Moldovei”, încasarea din contul ÎS.

„Poşta Moldovei” în beneficiul său a salariului pentru întreaga perioadă absenţei de la muncă, în sumă de 97 902 lei, penalității în sumă de 36 567,55 lei, prejudiciul moral în sumă de 25 000 lei şi cheltuielilor de judecată în mărime de 5010 lei (f.d. 148-155 Vol. III). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 iulie 2013, acțiunea inițială a fost respinsă ca fiind depusă tardiv, iar acțiunea reconvențională a fost admisă parțial, fiind încasat de la Goga Liubovi în beneficiul ÎS „Poșta Moldovei” 4 712,12 lei cu titlu de prejudiciu cauzat în legătură cu folosirea transportului filialei Centrului de Poștă Ocnița în scopuri personale și 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest acțiunea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2014, a fost respins apelul declarat de către Goga Liubovi, reprezentată de Nani Ana și menținută hotărîrea primei instanțe. La 21 martie 2014, Goga Liubovi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea inițială să fie admisă integral, iar acțiunea reconvențională să fie respinsă ca neîntemeiată. 5 În motivarea recursului a invocat că în cadrul examinării cauzei instanțele judecătorești au încălcat și aplicat eronat normele de drept material, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea.

Consideră că instanțele ilegal au respins acțiunea inițială ca fiind tardivă, deoarece ordinul de concediere i-a fost adus la cunoștință la data de 07 iulie 2011, iar reieșind din prevederile art. 355 alin. (1) lit. a) Codul muncii și art. 271 al. (1) Cod civil, termenul de prescripție de 3 luni urmează să fie calculat din ziua în care i-a fost adus la cunoștință ordinul.

Cît priveşte procesul-verbal din 04 mai 2011 cu privire la constatarea faptului refuzului salariatului de a semna prin semnătură comunicarea ordinului de concediere nr. 78-P din 03 mai 2011 cît şi procesul-verbal privind constatarea faptului refuzului salariatului de a transmite bunurile materiale ale Centrului de Poştă Ocniţa, insistă că aceastea nu pot servi ca probe întru confirmarea momentului aducerii la cunoştinţă a ordinului de concediere, deoarece procese-verbale menţionate, sunt nişte acte întocmite la indicaţia şefilor ÎS „Poşta Moldovei”, fapt ce se confirmă prin declarațiile martorului Șpelac Larisa audiată în cadrul procesului de judecată, care a declarat că dar nu cunoaşte dacă ordinul i-a fost adus la cunoştinţă.

Susţine că ÎS „Poşta Moldovei” era obligată conform prevederilor codului muncii şi anume, art. 66 alin. (5), în momentul concedierii să facă înscrierile respective în carnetul de muncă şi să-i elibereze acesta salariatului, acţiuni, însă, care nu au fost întreprinse de către intimat, iar carnetul de muncă pînă în prezent nu i-a fost eliberat. Afirmă că a depus cererea de chemare în judecată privind restabilirea la locul de muncă în termen, deoarece despre ordinul de concediere şi temeiurile concedierii a aflat la 04 iulie 2011, iar cererea de chemare în judecată privind contestarea ordinului de concediere a fost depusă la 29 septembrie 2011. Invocă că instanțele neîntemeiat s-au limitat la respingerea acțiunii ca fiind tardivă și nu s-au expus asupra fondului cauzei și ilegalității ordinului de concediere.

Menţionează că toate faptele imputate, atît în cazul aplicării primei sancţiuni disciplinare cît şi în cazul aplicării celei de-a doua sancţiuni disciplinare se bazează pe nerespectarea unor ordine interne emise de către ÎS „Poşta Moldovei” şi anume: ordinului nr. 183 din 13 martie 2009 al ÎS „Poşta Moldovei”, dispoziţiei nr. 20 din 3 martie 2010, ordinului nr. 243 din 22 iulie 2008, ordinului 392 din 11 noiembrie 2009 și ordinului nr. 216 din 16 iulie 2004, însă ordinele respective nu i-au fost aduse la cunoștință și respectiv, nu a cunoscut despre existența acestora, iar ÎS „Poșta Moldovei” nu a prezentat careva probe, prin care să confirme aducerea la cunoştinţă a acestora conform prevederilor Codului muncii, contra semnătură a ordinelor a căror încălcare se invocă.

Mai invocă recurenta că din momentul încadsrării în funcţia de director al Centrului de Poștă Ocniţa, a beneficiat de asistenţa persoanelor responsabile din cadrul ÎS „Poşta Moldovei” cu care coordona toate acţiunile întreprinse în scopul exercitării atribuţiilor de serviciu dar, necătînd la aceasta intimatul a sancţionat-o pentru necoordonarea prealabilă, ceea ce este neîntemeiat. Mai mult că, obligaţia despre necesitatea de a coordona toate ordinele, dispoziţiile, hotărîrile Centrului de Poștă Ocniţa cu ÎS „Poşta Moldove” a fost instituită recurentei prin Ordinul nr. 8-D din 07 februarie 2011, iar toate acţiunile şi ordinele emise de dînsa şi imputate a fi necoordonate prealabil cu conducerea întreprinderii, atît în cazul aplicării primei sancţiuni disciplinare cît şi celei de-a doua, 6 au fost efectuate pînă la aducerea la cunoştinţă a ordinului privind necesitatea coordonării prealabile.

Insistă că neîntemeiat a fost atrasă la răspundere disciplinară pentru faptul lipsei acordului prealabil la adoptarea în anul 2010 a unor ordine, dat fiind faptul că această obligaţie a fost instituită şi pusă în sarcina sa la data de 07 februarie 2011. Totodată, consideră că nu poate fi învinuită de folosire a transportul de serviciu în scopuri personale, deoarece din cauza lipsei garajului pentru securitatea mijlocului de transport automobilul de serviciu era parcat la ea acasă și conducerea ÎS „Poșta Moldovei” cunoștea despre acest fapt din numeroasele scrisori adresate angajatorului de a construi un garaj pentru parcarea automobilului.

La fel indică că la concedierea sa angajatorul a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) din Codul muncii, în lipsa acordului organului sindical, care a fost dat după emiterea ordinului de concediere, fapt care a fost confirmat şi de martorii Svarcischi Anatolie, care este președinte al comitetului sindical și Cataraga Liuba, de altfel şi demersul privind solicitarea acordului sindicatelor și procesul-verbal al şedinţei membrilor organului sindical, unde a fost discutată problema concedierii sale din funcţia deţinută, nu a fost prezentat instanței de către ÎS „Poșta Moldovei”.

Relatează că prima instanță şi instanţa de apel în lipsa unor probe pertinente şi aplicînd eronat normele de drept material au admis parţial cererea reconvenţională înaintată de intimat, ca temei de admitere indicînd faptul, că recurenta însăşi a recunoscut că dînsa se deplasa cu automobilul de serviciu la domiciliul său, fapt pentru care instanța de apel a dispus încasarea din contul ei a sumei de 4712,12 lei în beneficiul ÎS „Poșta Moldovei”. Însă, ÎS „Poşta Moldovei” de mai multe ori a efectuat controale la Centrul de Poştă Ocniţa unde dînsa activa, cunoștea despre faptul că ea se deplasa cu automobilul acasă din considerentul că la Centrul de Poștă Ocnița nu era garaj, nu exista pază şi pentru securitatea acestuia era obligată să-l ia acasă.

În acest sens, nu a cunoscut că ÎS „Poşta Moldovei” are careva pretenţii pecuniare împotriva ei, şi doar după depunerea acțiunii reconvenționale a aflat despre acest fapt. Consideră că contrar prevederilor legale intimatul, deşi era obligat, nu a emis ordin privind repararea prejudiciului material cauzat angajatorului, nu a efectuat o anchetă de serviciu pentru a stabili prejudiciu, cauzele apariţiei prejudiciului şi vinovăţia persoanei în cauzarea prejudiciului conform art. 342 Codul muncii. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Goga Liubovi este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

7 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Goga Liubovi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Goga Liubovi asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Goga Liubovi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Goga Liubovi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 8