2ra-1720/14 — Declararea nulităţii a ordinelor de repartiţie şi evacuare din încăpere

prima instanţă: D. Dulgieru dosarul nr. 2ra-1720/14 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 05 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gulereanu Verginia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Gulereanu Verginia și Rusu Alina împotriva Consiliului municipal Chișinău și Mihailov Mihail, intervenient accesoriu Dulghier Iurie cu privire la declararea nulităţii a ordinelor de repartiție și evacuare din încăperea de locuit și la cererea de chemare în judecată depusă de către Mihailov Inga împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 14 cu privire la eliberarea permisului de schimbare a domiciliului și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Mihailov Mihail, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 28 martie 2013, în partea admiterii acțiunii înaintate de Gulereanu Verginia și Rusu Alina și emisă în parte dată o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă, în rest hotărîrea a fost menținută, c o n s t a t ă : La 16 februarie 2007, Gulereanu Verginia și Rusu Alina au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău și Mihailov Mihail cu privire la declararea nulităţii a ordinelor de repartiție și evacuare din încăperea de locuit. În motivarea acţiunii au indicat că blocul locativ din str. Ion Neculce 7, mun. Chişinău în care ele locuiesc, până în luna iulie 2002, făcea parte din fondul locativ departamental și se afla la balanţa Direcţiei de Producţie a Gospodăriei Comunale şi de Locuinţe de pe lângă fostul Minister al Dezvoltării Teritoriului, Construcţiilor şi Gospodăriei Comunale.

Menţionează că prin Decizia Primăriei mun. Chişinău nr. 14/21 din 13 iunie 2002, imobilul dat a fost trecut la balanţa Direcţiei Locuinţe, în prezent Direcţia Generală Locativ Comunală şi Amenajare a Primăriei mun. Chişinău. Indică reclamantele că, imobilul menţionat a fost construit de tip-cămin, astfel în fiecare scară şi la fiecare etaj locatarii dispun de bucătărie şi bloc sanitar de folosinţă comună. Susţin că la 02 martie 2002, Direcţia de Producţie a Gospodăriei Comunale şi 1 Locuinţe, a eliberat ordinul de repartiţie nr.3038 lui Mihailov Mihail, pentru domiciliere în odaia 31 „A”, care este de fapt bucătăria comună de la etajul 5, iar ulterior în baza acestuia Direcţia Locuinţe a Primăriei mun.

Chişinău a eliberat ordinul de repartiţie nr.010447 din 19 mai 2004. Afirmă că prin eliberarea ordinelor de repartiţie menționate li s-a încălcat dreptul de a dispune şi a folosi bucătăria comună, iar pregătind mâncarea în odăi la aragaz, pune în pericol viaţa tuturor locatarilor casei. Solicită declararea nulităţii a ordinelor de repartiţie nr.3038 din 02 mai 2002 şi nr.010447 din 19 mai 2004, prin care Mihailov Mihail a fost instalat în încăperea nr.31 cu suprafaţa de 12.4 m.p. şi nr.31 „A”, cu suprafaţa de 12.9 m.p., din str. Ion Neculce 7, mun. Chişinău şi evacuarea lui Mihailov Mihail din încăperea de locuit nr.31 „A” din str. Ion Neculce 7, mun. Chişinău. La 07 februarie 2007 Mihailova Inga a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎMGFL nr. 14 cu privire la eliberarea permisului de schimbare a domiciliului și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii Mihailova Inga a invocat că s-a adresat Întreprinderii de Stat pentru Gestionarea Fondului Locativ nr. 14 a sectorului Buiucani mun. Chișinău solicitînd să-i fie schimbat domiciliul în apartamentul nr. 31 „A” din str. Ion Neculce mun. Chișinău, în care locuiește tatăl său - Mihailov Mihail, care este invalid de gr. I, și necesită îngrijire permanentă. Conform prevederilor Legii privind accesul la informație, răspunsul urma să-l primească în decurs de 15 zile , însă pînă în prezent nu a primit nici un răspuns la solicitarea adresată. Menționează reclamanta că fiind membră a familiei lui Mihailov Mihail are dreptul de a fi domiciliată pe adresa tatălui său pentru a-i acorda ajutorul necesar.

Solicită obligarea eliberării permisului de schimbare a domiciliului în apartamentul nr. 32 „A” din str. Ion Neculce 7 mun. Chișinău și repararea prejudiciului moral (f.d. 20 Vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 martie 2007, cererea de chemare în judecată depusă de către Gulereanu Verginia și Rusu Alina împotriva Consiliului municipal Chișinău și Mihailov Mihail cu privire la declararea nulităţii a ordinelor de repartiție și evacuare din încăperea de locuit și cererea de chemare în judecată depusă de către Mihailova Inga împotriva ÎMGFL nr. 14 cu privire la eliberarea permisului de schimbare a domiciliului și repararea prejudiciului moral, au fost conexate într-o singură procedură.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 octombrie 2007, acțiunea depusă ce către Gulereanu Verginia și Rusu Alina a fost admisă, fiind anulată dispoziţia Consiliului municipal Chişinău nr.362/d din 03 mai 2004 şi ordinul de repartiţie nr.010447 din 19 mai 2004, eliberat lui Mihailov Mihail și evacuat Mihailov Mihail din încăperea nr. 31 „A” din str. Ion Neculce 7 mun. Chişinău în încăperea nr. 3/1 din acelaşi bloc locativ, cu obligarea eliberării ordinului de repartiţie pentru această încăpere, iar acţiunea înaintată de Mihailova Inga a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 ianuarie 2009, fost respinsă cererea de revizuire depusă de Dolghier Iurie împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 15 octombrie 2007. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2009 a fost admis recursul declarat de Dolghier Iurie, casată încheierea primei instanțe, admisă cererea de revizuire 2 depusă de Dolghier Iurie cu casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 octombrie 2007 și restituirea pricinii spre rejudecare în aceiaşi instanţă în alt complet de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15 octombrie 2009 a fost suspendată examinarea pricinii pînă la data rămînerii irevocabile a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău pe cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dulghier Iurie în interesele fiicei minore Dulgier Doina împotriva Primăriei mun.

Chișinău cu privire la recunoașterea ca membru al familiei şi recunoașterea dreptului la spațiul locativ, și la acțiunea reconvențională a Consiliului municipal Chișinău împotriva lui Dulgier Iurie cu privire la evacuare din încăperea de locuit (f.d. 159 Vol. I). Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15 octombrie 2010, a fost respinsă cererea reprezentantului reclamantei Mihailova Inga – Chifiac Iurie cu privire la reluarea procesului. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 03 decembrie 2013, procesul a fost reluat (f.d. 227 Vol. I). Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 martie 2013, acțiunea depusă de către Gulereanu Verginia şi Rusu Alina a fost admisă şi declarat nul ordinul de repartiţie eliberat de Direcţia de Protecţie a Gospodăriei Comunale şi de Locuinţe nr. 3038 din 02 mai 2002 şi ordinul de repartiţie a Primăriei mun.

Chişinău nr. 010447 din 19 mai 2004 și evacuat Mihailov Mihail din odaia nr. 31 „A” din str. Ion Neculce 3/1, mun. Chişinău, iar acțiunea depusă de către Mihailova Inga a fost respinsă ca neîntemeiată. Totodată a fost încasat de la Mihailov Mhail în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 martie 2013, a fost corectată greșeala admisă în dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 martie 2013 prin înlocuirea sintagmei „str. Ion Neculce 3/1 mun. Chișinău” cu sintagma „str. Ion Neculce 7 mun. Chișinău”. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de către Mihailov Mihail, casată hotărîrea primei instanţe în partea admiterii acțiunii depuse de către Gulereanu Verginia și Rusu Alina și emisă în partea dată o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

La 24 martie 2014, Gulereanu Verginia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată și urmează a fi anulată deoarece instanța nu a dat apreciere probelor prezentate și argumentelor invocate în susținerea cerințelor înaintate. Astfel, menționează că instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că prin eliberarea ordinelor contestate a fost încălcat dreptul locatarilor casei de a folosi bucătăria comună, fiind nevoiți să pregătească mîncarea în odăi la instalaţii de gaz sau electrice care sunt interzise pentru încăperile de dormit și pun în pericol viaţa tuturor locatarilor casei.

Afirmă recurenta că blocul locativ urmează să fie racordat la reţeaua de gaze naturale, iar dat fiind faptul că Mihailov Mihail locuiește în încăperea destinată pentru bucătărie, locatarii de la etajul 5 nu pot fi conectaţi la rețeaua de gaze. 3 Consideră că ordinele eliberate pe numele lui Mihailov Mihail contravin prevederilor art. 50 al Codului cu privire la locuinţe, care indică că ordinul de repartiție poate fi eliberat numai pentru o încăpere de locuit izolată şi liberă, iar faptul că art. 104 din Codul cu privire la locuințe nu prevede evacuarea cu acordarea altui spațiu locativ nu constituie temei de respingere a acțiunii, or, lui Mihailov Mihail urmînd să-i fie acordată altă încăpere de locuit izolată și liberă.

Totodată menționează recurenta că instanța de apel eronat a aplicat prevederile art. 51 din Codul locativ, care de fapt urma să fie aplicată în raport cu art. 271 Cod civil, în conformitate cu care, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. În acest sens instanța de apel nu a stabilit când reclamantelor le-a devenit cunoscută existenţa bonului de repartiţie din 19 mai 2004, iar Mihailov Mihail nu a explicat necesitatea eliberării repetate a bonului de repartiţie, or la data de 02 mai 2002, Mihailov Mihail a primit bon de repartiție pentru încăperea nr. 31 din str. Ion Neculce 7 mun.

Chişinău, care, de fapt este o altă încăpere, iar careva legături între bonurile respective nu au fost stabilite. Susţine că bonul de repartiţie din 19 mai 2004 a fost eliberat în temeiul deciziei Primăriei mun. Chişinău 362-d din 03 mai 2004, acţiunea, însă, a fost înaintată la 07 februarie 2004. Mai invocă recurenta că Primăria mun. Chişinău, la atribuirea încăperii nr. 31 „A” din str. Ion Neculce 7 mun. Chişinău, nu a ţinut cont de condiţiile, care urmează să fie întrunite de către spaţiul acordat că să poată fi exploatat ca încăpere locativă, or în realitate, Mihailov Mihail, fiind angajat al Primăria mun. Chişinău, a avut un accident de serviciu după care a rămas invalid, iar angajatorul pentru a camufla aceste fapte, i-a oferit această „locuinţă”.

De asemenea consideră recurenta eronate și concluziile instanței de apel precum că odată cu eliberarea acestui ordin, Direcţia de Producţie a Gospodăriei Comunale şi de Locuinţe de pe lângă fostul Minister al Dezvoltării Teritoriului, Construcţiilor şi Gospodăriei Comunale, a verificat destinaţia încăperii acordate şi a schimbat destinaţia încăperii nelocative în încăpere de locuit, deoarece în acest sens nu au fost prezentate probe incontestabile și pertinente. La fel, invocă că instanța de apel incorect și-a motivat soluţia prin prisma prevederilor art. 307, 315, 320, 321 Cod civil şi art. 1 din primul protocol adiţional al CEDO, care se referă la bunurile deţinute cu drept de proprietate deoarece acestea reglementează careva chestiuni legate de locaţiune, respectiv, nu poate fi vorba de careva expropriere al apelantului Mihailov Mihail, cu atît mai mult că acesta nici nu a pretins la violarea dreptului său de proprietate.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Gulereanu Verginia este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la 4 alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Gulereanu Verginia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Gulereanu Verginia asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Gulereanu Verginia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Gulereanu Verginia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 5