2ra-1686/14 — Contestarea actelor administrative

prima instanţă: S. Popovici dosarul nr. 2ra-1686/14 instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 05 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Banca Comercială de Investiţii „Oguzbank” Societate pe Acțiuni în proces de lichidare, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Dzîganscaia Tatiana și Gagauz Anton împotriva Consiliului sătesc Bugeac raionul Comrat, intervenient accesoriu Banca Comercială de Investiţii „Oguzbank” Societate pe Acțiuni cu privire la anularea deciziei și eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 12 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Dzîganscaia Tatiana, casată hotărârea Judecătoriei Comrat din 25 februarie 2013 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă, totodată fiind menținută încheierea Judecătoriei Comrat din 25 februarie 2013, prin care a fost respins demersul Tatianei Dzîganscaia cu privire la atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a lui Gagauz Anton, c o n s t a t ă : La 29 martie 2012, Dzîganscaia Tatiana și Gagauz Anton au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Bugeac raionul Comrat,

intervenient accesoriu BCI „Oguzbank” Societate pe Acțiuni cu privire la anularea deciziei și eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren. În motivarea acţiunii reclamanții au indicat că la 08 februarie 2012, Consiliul sătesc Bugeac raionul Comrat, în baza cererilor din 16 ianuarie 2012, 24 ianuarie 2012 și 31 ianuarie 2012 a emis decizia nr. 1/7.5 prin care a refuzat în eliberarea solicitării către OCT Comrat pentru formarea sectorului de teren din str. Miciurina 2/1 s. Bugeac și anularea deciziei Consiliului local nr. 8-10.1 din 04 decembrie 2009 ca fiind emisă cu încălcarea legislației în vigoare.

Invocă reclamanții că în partea descriptivă a deciziei emise Consiliul local Bugeac a invocat că pe terenul din str. Miciurina 2/1 s. Bugeac este amplasată o construcţie, care a fost transmisă în baza unei hotărâri judecătoreşti BCI „Oguzbank” SA şi la moment de către proprietarul acesteia se realizează procesul de înregistrate a imobilul la organul cadastral, însă de fapt nici Consiliul şi nici Primăria nu dispune de documente, care ar confirma dreptul de proprietate a BCI „Oguzbank” SA, asupra terenului respectiv.

1 Consideră că decizia nr. 1/7.5 din 08 februarie 2012 a fost emisă cu încălcarea normelor materiale, şi anume art. 11 din Codul funciar şi art. 77 alin.(5) din Legea privind administraţia publică locală, care în nici un mod nu dau posibilitate şi nici nu motivează şi nu dau temei legal Consiliului de anula o decizie emisă anterior, iar normele de drept invocate în decizia menţionată confirmă că Dzîganscaia Tatiana are dreptul la acest teren pentru construcţia casei individuale, fiind atribuit acestea ca familiei nou formate, din fondul de rezervă a Primăriei.

Menţionează că art. 23, 25 Codul funciar, reglementează temeiuri şi ordinea de stingere a dreptului asupra terenului şi modul de retragere a terenurilor din posesie, în care expres este indicat că dreptul asupra terenului se stinge în cazurile: renunţării benevole a deţinătorului la teren, înstrăinării terenului de către proprietar, retragerii terenului pentru nevoile statului şi societăţii, retragerii terenului în cazul, decedării proprietarului, neachitării sistematice a impozitului funciar în termenul stabilit de lege, expirării termenului pentru care a fost dat în folosinţă terenul, încetării activităţii întreprinderii, instituţiei, organizaţiei şi în alte cazuri prevăzute de art. 23 Codul funciar.

Iar, modul de retragere a terenurilor legiuitorul l-a stabilit în art. 25 Codul funciar, că în cazul când deţinătorul cu titlu de posesiune sau de folosinţă nu utilizează terenul în scopul în care i s-a atribuit, autoritatea administraţiei publice locale respectivă, la cererea proprietarului, va dispune aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege şi îl va soma în scris, stabilind termenul, să-şi îndeplinească obligaţiile. În cazul în care deţinătorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile în termenul stabilit (nu mai mare de doi ani) el va pierde dreptul de posesiune sau de folosinţă a terenului prin decizia instanţei judecătoreşti la cererea proprietarului funciar.

Susțin că pârâtul a încălcat prevederile art. 23 şi art. 25 Cod funciar și nu a expediat în adresa reclamantei nici o somaţie şi nu a fost stabilit un termen în interiorul căruia aceasta urma să execute obligaţiile stabilite, ci contra i-au fost create obstacole în depunerea cererii la OCT Comrat pentru a fi format terenul, pentru întocmirea actelor asupra dreptului de proprietate a terenului şi eliberarea lor Tatianei Dzîganscaia. Consideră că prin acțiunile sale pârâtul şi-a depăşit atribuţiile, anulând hotărârea anterioară a Consiliului sătesc din 8-10.1 din 04 decembrie 2009 şi ilegal a hotărât dreptul de posesiune şi beneficiere a acestui teren, din motiv că terenul respectiv nu se află în fondul de rezervă a satului Bugeac.

Or, în conformitate cu art. 64 Cod funciar, terenuri ale fondului de rezervă sunt toate terenurile neatribuite în proprietate, posesiune şi în folosinţă. Din ele fac parte şi terenurile asupra cărora dreptul de proprietate, posesiune şi beneficiere s-a stins în conformitate cu prevederile prezentului Cod. Conform prevederilor art. 91 Cod funciar, litigiile în care părţile sau una din părţi sunt deţinători de terenuri cu titlu de proprietate se examinează de către instanţa judecătorească de drept comun sau economică competentă. Aceste indică că Consiliul s. Bugeac nu era în drept prin decizia sa să anuleze o decizie anterioară. Menţionează reclamanţii că în scopul soluţionării pe cale extrajudiciară a litigiului, la data de 17 februarie 2012, s-au adresat Consiliului sătesc Bugeac cu o cerere prealabilă prin care au solicitat reexaminarea deciziei şi anularea deciziei nr. 1/7.5 din 08 februarie 2012, însă cererea a fost respinsă.

Solicită anularea deciziei Consiliului sătesc Bugeac nr. 1/7.5 din 08 februarie 2012 și obligarea Consiliul sătesc Bugeac, raionul Comrat să elibereze titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de terenul cu suprafaţa de 0,11 ha, amplasat în s. 2 Bugeac, str. Miciurina 2/1, raionul Comrat, atribuit Tatianei Dzîganscaia în baza deciziei Consiliului sătesc Bugeac nr.8-10.1 din 04 decembrie 2009. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Comrat din 24 aprilie 2012, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu din partea pîrîtului BCI „Oguzbank” SA. Prin încheierea Judecătoriei Comrat din 28 iunie 2012 acțiunea în partea cerințelor înaintate de către Dzîganscaia Tatiana a fost scoasă de pe rol.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 28 iunie 2012 acțiunea în partea cerințelor înaintate de către Gagauz Anton a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 09 octombrie 2012, a fost admis apelul declarat de către Dzîganscaia Tatiana, respins apelul declarat de către Gagauz Anton, menținută hotărîrea primei instanțe și casată încheierea primei instanțe cu restituirea pricinii în prima instanță pentru examinarea în fond a acțiunii în partea cerințelor Tatianei Dzîganscaia. Prin încheierea Judecătoriei Comrat din 25 februarie 2013, a fost respins demersul Tatianei Dzîganscaia cu privire la atragerea în proces a lui Gagauz Anton în calitate de intervenient accesoriu care nu formulează pretenții proprii.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 25 februarie 2013, acțiunea în partea cerințelor înaintate de către Dzîganscaia Tatiana a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 12 decembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Dzîganscaia Tatiana, casată hotărîrea primei instanțe şi enisă o hotărîre nouă prin care acţiunea a fost admisă şi anulată decizia Consiliului sătesc Bugeac nr. 1/7.5 din 08 februarie și obligat Consiliul sătesc Bugeac, raionul Comrat să elibereze Tatianei Dzîganscaia titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de terenul cu suprafaţa de 0,11 ha, amplasat în s. Bugeac, str. Miciurina 2/1, raionul Comrat, atribuit acesteia în baza deciziei Consiliului sătesc Bugeac nr.8-10.1 din 04 decembrie 2009. Totodată a fost menținută încheierea primei instanțe din 25 februarie 2013, prin care a fost respins demersul Tatianei Dzîganscaia cu privire la atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a lui Gagauz Anton.

La 21 martie 2014, BCI „Oguzbank” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care urma să fie aplicată și a interpretat eronat legea. Menționează recurentul că prin decizia pronunțată instanța de apel practic a anulat hotărîrea Arbitrajului Moldovei din 30 mai-04 iunie1996 şi ordinul Arbitrajului pe dosarul nr. 4/204 prin care în proprietatea BCI „Oguzbank” SA au fost transmise magazinul şi ospătăria s. Bugeac în contul achitării datoriilor cauzate prin nerambursarea creditelor în valoarea totală de 263 218 lei.

Susţine că întru executarea acestor acte juridice banca s-a adresat cu o scrisoare în adresa OCT Comrat privind formarea bunului imobil şi înregistrarea dreptului de proprietate asupra acestor bunuri cu nr. Cadastral 9614113.099, inclusiv terenul de pămînt pe care se află aceste construcții și terenul aferent construcţiei cu suprafaţa de 0,0359 ha, însă pînă în prezent nu este executat de către OCT Comrat. Consideră eronată concluzia instanței de apel precum că în speță este vorba de două terenuri distincte dintre care 0,0359 ha este amplasat pe str. Pavlova şi 0.11 ha pe str. Miciurina 2/1, deoarece str. Miciurina 2/1 şi str. Pavlova se contrapun una pe alta şi în suprafața de 0,11 ha, care a fost atribuită Tatianei Dzîganscaia, întră lotul de tren de 3 sub construcţiile transmise băncii în proprietate şi lotul aferent de 0.0359 ha acestor construcţii de pe str. Pavlov.

Afirmă că instanța de apel nu a stabilit cu certitudine faptul dacă sectorul de teren de pe str. Miciurina 2/1 este format din fondul de rezervă și a lăsat fără apreciere circumstanțele ce confirmă că nici terenul de sub construcţii ce a fost transmis în proprietatea băncii şi nici cel aferent de 0.0359 ha nu este format, fiind în proces de formare, circumstanțe în care decizia pronunțată de instanța de apel nu poate fi executată. La fel invocă că instanța de apel greşit a stabilit că lipsesc careva probe ce atestă dreptul de proprietate al băncii asupra terenului de pămînt, deoarece lotul de pămînt pe care sînt amplasate bunurile imobile aparţine Consiliului local, iar după înregistrarea proprietăţii asupra acestor bunuri apare necesitatea de a privatiza acest teren şi numai după aceasta se poate de constatat dreptul de proprietate asupra acestu-i teren.

Totodată susține că instanţa de apel incorect a aplicat legea materială privind înregistrarea dreptului de proprietate supra bunului imobil în litigiu deoarece pînă în prezent formarea bunului imobil cu înregistrarea la cadastru nu a fost finisată. De asemenea menționează că nu corespund realității nici concluziile instanței de apel precum că reprezentantul băncii nu a solicitat amînarea examinării pricinii şi nici nu a solicitat examinarea acesteia în lipsa reprezentantului său, deoarece la şedinţa anterioară, reprezentatul băncii - avocatul Isiumbeli Valeriu a fost obligat să prezinte originalele hotărîrii Arbitrajului şi ordinul de executare a lui, iar prin cererea cu nr. 3556 expediată în adresa Curţii de Apel Cahul au fost prezentate originalele documentelor solicitate şi s-a cerut totodată ca apelul să fie examinat în lipsa reprezentantului băncii.

Consideră recurentul ilegală şi concluzia instanţei de apel precum că însăşi Consiliul sătesc nu poate abroga propria decizie, deoarece conform art. 14 alin. (1) al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006, despre organele publice locale, Consiliul este în drept de a iniţia şi a primi în corespundere cu legislaţia decizii de caracter local inclusiv şi cu anularea celor ilegale primite anterior. Mai invocă că instanța de apel a interpretat eronat şi prevederile art. 11 alin. (3) al Codului funciar, și a lăsat fără apreciere faptul că terenul în litigiu nu constituie rezerva din intravilan. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 12 decembrie 2013, a fost expediată în adresa recurentului la 16 ianuarie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 296 Vol. I ), însă careva date ce ar confirma şi recepţionarea acesteia de către BCI „Oguzbank” SA la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 21 martie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către BCI „Oguzbank” SA este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau 4 aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către BCI „Oguzbank” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către BCI „Oguzbank” SA asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către BCI „Oguzbank” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către BCI „Oguzbank” Societate pe Acțiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 5