3ra-668/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă:N. Clevadî dosarul nr. 3ra-668/14 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 05 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Sindicatului Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii împotriva Consiliului municipal Bălți cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 28 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii, casată hotărîrea Judecătoriei Bălți din 03 iulie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 09 aprilie 2013, Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Bălți cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin Decizia Consiliului municipal Bălți nr. 3/41 din 29 martie 2012, complexele imobiliare indicate în Anexele 1 și 2 a deciziei au fost trecute din domeniul public în domeniul privat al municipiului. Menționează că potrivit pct. 1 al Deciziei menţionate, complexele imobiliare care sunt în proprietatea municipiului se referă la domeniul privat al municipiului, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) al Legii cu privire la proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale nr. 523 din 17 iulie 1999 și art. 75 alin. (1) al Legii privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, din care rezultă că terenurile care sunt lîngă complexele imobiliare trebuie să fie transmise în domeniul public al municipiului.

Totodată, invocă reclamantul că pct. 2 al Deciziei Consiliului municipal Bălți nr. 3/41 din 29 martie 2012, se referă la transmiterea proprietății din domeniul public al municipiului în domeniul privat, ceea ce contravine prevederilor art. 14 alin. (1) al Legii privind administrația publică locală. Susține reclamantul că terenurile în domeniul public pot fi transmise în domeniul privat numai în cazul în care de ele nu se mai folosesc, pe cînd concluziile raportului de 1 expertiză din 20 ianuarie 2012, care a fost pus la baza Deciziei contestate, nu se referă la partea juridică ce ține de transferul complexelor imobiliare din domeniul public în domeniul privat, ele fiind mai mult o recomandare în folosința complexelor imobiliare respective.

Afirmă că după ce i-a devenit cunoscută Decizia Consiliului municipal Bălți nr. 3/41 din 29 martie 2012, la data de 14 decembrie 2012, a depus o cerere prealabilă prin care a solicitat reexaminarea și modificarea deciziei, însă prin decizia din 28 decembrie 2013, Consiliul municipal Bălți a respins cererea prealabilă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Solicită anularea deciziei Consiliului municipal Bălți nr. 3/14 din 29 martie 2012, recunoașterea acțiunilor autorității publice locale drept ilegale și repartizarea complexelor imobiliare indicate în Anexa 1 și Anexa 2 al Deciziei Consiliului municipal Bălți nr. 3/14 din 29 martie 2012, la domeniul public al municipiului. Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 03 iulie 2013, acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv.

Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 28 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de către Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În susţinerea concluziilor sale, instanţa de apel a reţinut că Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii adresîndu-se cu cererea de chemare în judecată contrar prevederilor Legii contenciosului administrativ nu a indicat care drept recunoscut de lege i-a fost încălcat de către Consiliul municipal Bălți prin emiterea Deciziei nr. 3/41 din 29 martie 2012. La 10 aprilie 2014, Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată și contravine prevederilor Legii sindicatelor nr. 1129 din 07 iulie 2000, în conformitate cu care sindicatele, efectuează controlul asupra respectării procesului de privatizare. Menționează că Decizia Consiliului municipal Bălți nr. 3/41 din 29 martie 2012, constituie o etapă de bază la privatizarea imobilului indicat în aceasta și care constituie proprietate privată a municipiului și pieței municipale. Susține că procesul de privatizare a fost inițiat prin Decizia Consiliului municipal Bălți nr. 6/51 din 27 octombrie 2011, iar acțiunile sale privind contestarea actului administrativ în speță au atitudine directă cu procesul de privatizare a piețelor municipale din Bălți, realizîndu-și astfel drepturile garantate de Legea Sindicatelor.

Un alt temei de adresare în instanța de judecată a servit refuzul Consiliului municipal Bălți de a reexamina cererea preventivă privind revizuirea Deciziei nr. 3/41 din 29 martie 2012, or, în limitele efectuării controlului obștesc privind respectarea actelor normative cu privire la privatizare după respingerea cererii prealabile este în drept să se adreseze în instanța de judecată solicitînd recunoașterea dreptului de a participa la gestionarea treburilor publice conform art. 13 alin. (1) al Legii sindicatelor.

Mai invocă recurentul că instanța de apel neîntemeiat a respins acțiunea din motiv că în cadrul examinării cauzei nu a fost demonstrat care drept recunoscut de lege i-a fost 2 încălcat în sensul art. 16 alin (1) din Legea Contenciosului administrativ, prin decizia contestată, deoarece în cadrul examinării cauzei atît în prima instanță cît și în instanța de apel, nu a fost pusă această problemă și nu a fost soluționată, cu atît mai mult că, careva obiecții asupra respectării de către prima instanță a normelor de drept procesual nu au fost constatate, deși, conform legislației în vigoare, instanța după ce constată că cererea de chemare în judecată fost depusă fără a se respecta condiţiile art.166 şi 167 alin.(1) lit. a), b), c) şi e), emite, în cel mult 5 zile de la primirea cererii, o încheiere de a nu da curs cererii, comunicîndu-i-se persoanei, care a depus cererea, despre neajunsuri stabilite şi acordîndu-i un termen pentru lichidarea acestora, astfel, nefiind depistate careva neajunsuri, instanţa a stabilit corectitudinea oformării cererii de chemare în judecată.

La fel, invocă că instanţa de apel nu a verificat, prin prisma art. 373 CPC circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Cu atît mai mul că unul din participanţii la proces fiind Sindicate, iar pentru stabilirea raporturilor între părţi, urmau a fi aplicate prevederile Legii sindicatelor. Afirmă că cauza a fost examinată în instanţa de apel cu multiple încălcări, nefiind examinat fondul pricinii, instanţa limitîndu-se doar cu concretizarea pretenţiilor părţilor. Consideră că acţiunea sa este întemeiată, care a fost înaintată cu respectarea normelor de drept procesual.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 28 ianuarie 2014, a fost expediată în adresa recurentului la data de 13 februarie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 104), crae a fost recepționată la data de 14 februarie 2014, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 106). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 10 aprilie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 4