3ra-1172/15 — contestarea actului administrativ

prima instanță: V. Pădurari dosarul nr. 3ra-1172/15

instanța de apel: S. Procopciuc, Gh. Liulca, E. Grumeza

ÎNCHEIERE

30 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Iuliana Oprea

Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Sindicatul

Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și

mijlocii,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sindicatul

Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii

împotriva Consiliului mun. Bălți și Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 martie 2015, prin care a fost

respins apelul declarat de Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al

angajaților întreprinderilor mici și mijlocii și menținută hotărîrea Judecătoriei mun.

Bălți din 17 octombrie 2014,

c o n s t a t ă:

La 29 noiembrie 2013 Sindicatul întreprinzătorilor, titularilor patentei și al

angajaților întreprinderilor mici și mijlocii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului mun. Bălți cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că prin decizia Consiliul mun.

Bălți nr. 12/18 din 26 decembrie 2011, s-a aprobat Regulamentul cu privire la

eliberarea autorizației pentru desfășurarea activității de comerț pe piețele mun.

Bălți. Regulament respectiv se răsfrînge asupra comercianților și micilor

comercianți care desfășoară activitatea în piețele mun. Bălți.

Reclamantul consideră că actul normativ respectiv este adoptat de către

Consiliul mun. Bălți cu ignorarea dispozițiilor legale.

Invocă reclamantul că persoanele fizice și juridice au dreptul să desfășoare

activitate comercială în piețele mun.Bălți în baza cererii adresate administrației

Pieții, care la rîndul său este obligată să asigure admiterea activității, fără impunerea

cărorva cerințe din partea autorităților publice locale privind obținerea autorizațiilor.

Susține reclamantul că pentru a activa în piață nu este necesară o autorizație

de funcționare, deoarece piața este deja autorizată de către Întreprinderea

Municipală în calitate de subiect. Astfel, Consiliul mun. Bălți eronat a adoptat

Regulamentul de eliberarea a autorizațiilor anume în piețele mun. Bălți.

În scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, la 13 octombrie 2013 s-

a adresat către Consiliul mun. Bălți cu cerere prealabilă pentru reexaminarea și

modificarea deciziei contestate, care la 31 octombrie 2013 a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Solicită reclamantul anularea pct. III, IV și sintagmei „piețe” din

Regulamentul cu privire la eliberarea autorizației pentru desfășurarea activității de

comerț pe piețele mun. Bălți, aprobat prin decizia Consiliului mun. Bălți nr.12/18

din 26 decembrie 2011.

Prin încheierea Judecătoriei mun. Bălți din 21 mai 2014 s-a atras în proces

calitate de copîrît Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

La 11 iulie 2014 reclamantul a depus o cerere de concretizare a pretențiilor,

prin care a solicitat anularea capitolului nr. III, IV și sintagmei „piețe” din

Regulamentul cu privire la eliberarea autorizației pentru desfășurarea activității de

comerț pe piețele din mun. Bălți, aprobat prin decizia Consiliul mun. Bălți nr.12/18

din 26.12.2011, cu efect retroactiv din momentul adoptării.

Prin hotărîrea Judecătoriei mun. Bălți din 17 octombrie 2014 acțiunea a fost

respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 11 noiembrie 2014

Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici

și mijlocii a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 24 martie 2015 a fost respins apelul

declarat de Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al angajaților

întreprinderilor mici și mijlocii și menținută hotărîrea primei instanțe.

Instanța de apel la emiterea deciziei a constatat că la 26 decembrie 2011

Consiliul mun. Bălți a emis decizia nr.12/18 „Cu privire la aprobarea

Regulamentului cu privire la eliberarea autorizației pentru desfășurarea activității de

comerț pe piețele mun. Bălți”, care urma a fi aplicat începînd cu 01 ianuarie 2012.

Capitolul III al Regulamentului indicat prevede eliberarea micului comerciant

a autorizației pentru desfășurarea activității de comerț pe piețe, iar capitolul IV ține

de eliberarea micului comerciant, care vizitează piața o singură dată, a autorizației

pentru comerțul cu amănuntul.

Prin decizia nr. 5/10 din 26 aprilie 2012, Consiliul municipal Bălți a modificat

decizia nr. 12/18 din 26 decembrie 2011 și Regulamentul după cum urmează: în tot

textul a deciziei și a Regulamentului sintagma „autorizația pentru desfășurarea

activității de comerț” a fost substituită cu sintagma „autorizație de funcționare”.

2

În motivarea dezacordului cu actul administrativ menționat, apelantul-

reclamant a invocat că capitolul III și IV al Regulamentului menționat este emis

contrar prevederilor art.3 alin.(3) al Legii cu privire la patenta de întreprinzător nr.

93 din 15 iulie 1998, care prevede că, desfășurarea activității de întreprinzător în

baza patentei nu impune înregistrarea de stat a titularului acestei și primirea acesteia

licenței, iar Anexa la Legea cu privire la patenta de întreprinzător prevede

cuantumul taxei lunare pentru patenta de întreprinzător unde este indicat genul de

activitate „comerțul cu amănuntul”.

Sub acest aspect, instanța de apel a relevat că Conform art. 14 al Legii cu

privire la comerțul interior, desfășurarea activității de comerț se autorizează de

către autoritatea administrației publice locale de nivelul întîi sau municipiului

Chișinău în a cărei rază teritorială urmează să-și desfășoare activitatea comerciantul

respectiv.(2) Autorizația de funcționare se eliberează comerciantului pentru fiecare

unitate comercială separat, în baza unei cereri depuse la autoritatea administrației

publice locale. (3) La cerere se anexează următoarele acte:

a) documentul ce confirmă înregistrarea de stat a comerciantului conform

prevederilor legislației în vigoare;

b) documentele ce atestă îndeplinirea cerințelor art.13 alin.(2);

c) documentul ce confirmă dreptul de proprietate sau de locațiune asupra unității

comerciale;

d) schema de amplasare a unității comerciale (pe gherete, tarabe și alte unități

mobile);

e) acordul administratorilor zonei de vînzare, obținut conform prevederilor legale

în vigoare, pentru desfășurarea comerțului în aeroporturi, gări, stații și alte zone

publice;

f) contractul de locațiune sau titlul de autentificare a deținătorului de teren;

g) orarul de funcționare a unității comerciale;

h) declarația pe propria răspundere privind respectarea cerințelor de autorizare;

i) în cazul autorizării funcționării unităților de alimentație publică, se solicită

suplimentar autorizația sanitară, iar în cazul organizării tîrgurilor de animale și a

piețelor agricole ce dispun de hale pentru comercializai produselor de origine

animalieră în stare proaspătă -autorizația sanitar veterinară.

(4) Prevederile alin.(3) se aplică și în cazul reamplasării unității comerciale sau al

extinderii activității de comerț. (5) Acte specificate la alin.(3) se depun în original,

iar copiile acestora se păstrează în arhiva autorității administrației publice locale. (6)

Comerciantul este obligat să dețină autorizația de funcționare și în cazul desfășurării

unei forme de comerț care nu necesită existența unității comerciale. (7) Micii

comercianți vînd produse nealimentare sau produse agricole, exceptînd pe cele

alimentare, în baza unei cereri autorizate pentru un loc provizoriu de vînzare.

3

Cererea conține informații privind locul de vînzare, perioada vînzării, denumirea

produselor și se autorizează de către primarii localității prin vizare și aplicarea

ștampilei în termen de cel mult 3 zile de la depunere.

Astfel, din prevederile textului de lege menționat, și anume alin. (6) arată că

comerciantul este obligat să dețină autorizația de funcționare și în cazul

desfășurării unei forme de comerț care nu necesită existenta unității comerciale.

În acest caz, micii comercianți obțin autorizația în baza al.(7) art.14 Legii

menționate.

Reieșind din cele menționate, Colegiul civil a reținut că Capitolul III – IV,

precum și sintagma „piețe” din „Regulamentul cu privire la eliberarea autorizației

pentru desfășurarea activității de comerț pe piețele municipiului Bălți” nu

contravine legislației în vigoare.

La data de 09 iulie 2015 Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al

angajaților întreprinderilor mici și mijlocii a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și

emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acțiunii.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel a expediat în adresa recurentului copia

deciziei integrale. Prin avizul de recepție contra semnătură, se atestă că la data de 08

mai 2015 recurentul a primit copia deciziei instanței de apel. Astfel, recursul

declarat la data de 09 iulie 2015 este depus în termen.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanțele la emiterea hotărîrilor

nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea. Susține

că instanțele nu a aplicat art. 12 din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire

la comerțul interior, precum și prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 955 din 21

august 2004 despre aprobarea Regulamentului-tip de funcționare a pieței și nici

prevederile corespunzătoare ale Hotărîrii Guvernului nr. 517 din 18 septembrie

1996 cu privire la aprobarea Regulilor de funcționare a rețelei de comerț ambulant

și Regulile de comerț în piețele din Republica Moldova, care au tangență

nemijlocită cu aprecierea legalității sintagmei “piețe” din Regulamentul cu privire

la eliberarea autorizației pe desfășurarea activității de comerț pe piețele din mun.

Bălți.

Susține că instanța stabilește acel fapt că micii comercianți obțin autorizația în

baza alin. (7) art.14 al Legii cu privire la comerțul interior, concomitent ignorînd

faptul că capitolul 3 din Regulamentul cu privire la eliberarea autorizației pe

desfășurarea activității de comerț pe piețele din mun. Bălți nu corespunde acestei

norme.

4

Invocă că instanța de apel, respingînd argumentul apelantului, precum că micul

comerciant care vizitează piața o singură dată nu poate fi obligat la dobîndirea

permisiunii administrației pieții, nu indică concret în ce articol al Hotărîrii

Guvernului nr. 517 din 18 septembrie 1996 cu privire la aprobarea Regulilor de

funcționare a rețelei de comerț ambulant și Regulile de comerț în piețele din

Republica Moldova aceasta este stipulat.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sindicatul Întreprinzătorilor,

titularilor patentei și al angajaților întreprinderilor mici și mijlocii, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la

situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a

cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare argumentelor

invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra

circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

5

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al

angajaților întreprinderilor mici și mijlocii ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Sindicatul Întreprinzătorilor, titularilor patentei și al

angajaților întreprinderilor mici și mijlocii se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Iurie Bejenaru

6