2ra-1786/14 — Încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică

dosarul nr.2ra-1786/14 prima instanţă: D. Gherman instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 05 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Olşanski Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Olşanski Alexandru împotriva lui Manin Anatolie cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Manin Anatolie , casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 03 iunie 2010 prin care acţiunea a fost admisă şi adoptată o hotărîre nouă de respingere a acţiunii c o n s t a t ă La 17 mai 2010, reclamantul Olşanski Alexandru a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Manin Anatolie cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică acordată.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că la 29 august 2008 a încheiat cu pîrîtul Manin Anatolie contractul nr.217 privind acordarea asistenţei juridice în cadrul examinării pricinii civile înaintate de Zabrian Vasile către SRL „Gresie” în persoana lui Manin Anatolie, Bucicovscaia L. şi Dubneac P. cu privire la recunoaşterea în calitate de cofondator al societăţii cu cota parte de 20%. Indică reclamantul că la 29 august 2008 capitalul social al SC „Gresie” SRL constituia 560000 lei, prin urmare, 20% reprezenta 112000 lei.

Prin contractul menţionat dînsul şi-a asumat obligaţiunea de a-i acorda asistenţă juridică şi a reprezenta interesele lui Manin Anatolie în faţa oricăror întreprinderi, organizaţii, instituţii, precum şi în instanţele de judecată, procuratură, poliţie etc. Potrivit p.5 al contractului Manin Anatolie s-a obligat să remunereze serviciile acordate în mărime de 1500 lei plus 5% din suma litigiului cîştigat, care vor fi achitate la pronunţarea hotărîrii. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 13 aprilie 2009 acţiunea lui Zabrian Vasile s-a admis. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 octombrie 2009 s-a casat hotărîrea Judecătoriei Soroca şi s-a emis o hotărîre nouă de respingere a acţiunii înaintate.

Decizia Curţii de Apel Bălţi a devenit irevocabilă prin neatacarea cu recurs. Menţionează reclamantul că obligaţiile contractuale din partea sa în calitate de avocat au fost îndeplinite, însă pentru serviciile juridice acordate pîrîtul a achitat doar 500 lei. Pîrîtul a fost înştiinţat verbal, prin telefon, în scris despre necesitatea exercitării obligaţiunilor sale contractuale, însă pînă la momentul înaintării acţiunii în judecată achitarea integrală a serviciilor acordate nu a fost efectuată. Solicită reclamantul Olşanski Alexandru încasarea din contul pîrîtului Manin Anatolie în beneficiul său a plăţii pentru asistenţa juridică acordată în baza contractului nr.217 din 29 august 2008 în sumă de 6600 lei, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 198 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 03 iunie 2010 acţiunea s-a admis. S-a încasat de la Manin Anatolie în beneficiul lui Olşanski Alexandru suma datoriei în baza contractului nr.217 din 29 august 2008 în mărime de 6600 lei şi taxa de stat în mărime de 198 lei. La 04 decembrie 2012, Manin Anatolie a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea hotărîrii. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 ianuarie 2013 s-a admis apelul declarat de Manin Anatolie, casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 03 iunie 2010 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 august 2013 s-a admis recursul declarat de Olşanski Alexandru, s-a casat decizia Curţii de Apel Bălţi cu restituirea cauzei la rejudecare în instanţa de apel.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 08 octombrie 2013 s-a restituit apelantului Manin Anatolie cererea de apel. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 noiembrie 2013 s-a casat încheierea Curţii de Apel Bălţi din 08 octombrie 2013 cu restituirea cauzei la rejudecare, la Curtea de Apel Bălţi la etapa primirii cererii de apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de Manin Anatolie, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 03 iunie 2010 de admitere a acţiunii şi s-a emis o hotărîre nouă prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 07 aprilie 2014, Olşanski Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi menţinerea hotătîrii primei instanţe.

În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este nefondată, cu interpretarea şi aplicarea în mod eronat a legii. S-a invocat că intimatul Manin Anatolie la examinarea apelului nu a prezentat nici o probă în susţinerea poziţiei sale, instanţa de apel eronat a concluzionat că contractul de asistenţă juridică a fost încheiat cu SRL „Gresie” şi nu cu Manin Anatolie, or, actele cauzei denotă că contractul a fost încheiat cu Manin Anatolie, prin urmare, acţiunea este întemeiată. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel şi prima instanţă aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

În context, Colegiul constată că instanţa de apel a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei formulîndu-şi opinia corelativ cu prevederile legislaţie relevante speţei. Prin urmare, instanţa de recurs, nu poate reţine argumentele recurentului invocate în vederea admiterii recursului şi casării deciziei instanţei de apel, precizînd că faptele expuse nu se încadrează în prevederile art. 432 CPC. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Olşanski Alexandru, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Olşanski Alexandru, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă