2ra-1000/15 — Încasarea datoriei, a dobînzii şi a penalităţii, precum şi a cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-1000/15 prima instanţă: M. Ulinici instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 23 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Maftei Grigore, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Macovei Vasile împotriva lui Maftei Grigore cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii şi a penalităţii, precum şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, prin care apelul declarat de Macovei Vasile a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 06 noiembrie 2013, c o n s t a t ă: La data de 18 iunie 2013, Macovei Vasile s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Mafiei Grigore cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii şi a penalităţii, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, a invocat reclamantul că la data de 22.03.2012, între Macovei Vasile, în calitate de creditor şi Maftei Grigore, în calitate de debitor, a fost încheiat contractul de împrumut a sumei de 20000 Euro, care recalculat constituie suma de 314000 lei, cu termenul definitiv de rambursare la data de 22.09.2012. Respectivul contract a fost întocmit şi autentificat la biroul notarului public Profire Teodor cu sediul în oraşul Nisporeni str. Suveranităţii, f/n. Precizează reclamantul că la data de 22.09.2012 până la data de 31.05.2013, pârâtul Maftei Grigore a rambursat suma de 175000 lei, suma nerambursată fiind în mărime de 139000 lei şi penalitatea în mărime de 35784 lei.

La data de 06.11.2013, reclamantul Macovei Vasile a înaintat o cerere de concretizare a cererii de chemare în judecată, prin care a invocat că anume raporturile de împrumut între Vasile Macovei şi Mafiei Grigore stau la baza cererii de chemare în judecată şi anume ele urmează a fi cercetate de instanţă. Indică reclamantul că pîrîtul a restituit parţial datoria în sumă de 11145 euro, ce 1 constituie 175000 lei, având restanţă suma de 8855 euro, penalitatea de întârziere în cuantum de 0,1% din suma datorată, calculată pentru fiecare zi de întârziere, din data de 22.09.2012, care la data de 08.11.2013 constituie suma de 3648,26 Euro, (8855 euro x 0,1% x 412 zile), precum şi dobînda în mărime de 1302,3 Euro, calculată la suma datorată de 8855 euro, din data de 22.09.2012.

Prin urmare, cere Macovei Vasile încasarea de la pîrîtul Maftei Grigore a sumei de 13805,56 euro (8855 Euro+ 3648,26 Euro+ 1302,3 Euro). Prin hotărârea judecătoriei Nisporeni din 06 noiembrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 18 decembrie 2013, Macovei Vasile a declarat apel împotriva hotărârii judecătoriei Nisporeni din 06 noiembrie 2013, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii şi emiterea unei hotărâri noi, prin care apelantul să fie scutit parţial de la achitarea taxei de stat şi acceptarea judecării cauzei cu achitarea parţială a taxei de stat în mărime de 1000 lei, admiterea apelului şi încasarea de la Maftei Grigore în beneficiul lui Macovei Vasile a sumei împrumutată, penalităţii şi dobînzii de întîrziere în mărime totală de 13805,56 Euro sau echivalentul în lei la data executării hotărârii, precum şi încasa de la Maftei Grigore în beneficiul lui Macovei Vasile a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, apelul declarat de Macovei Vasile a fost admis. S-a casat hotărârea judecătoriei Nisporeni din 06 noiembrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial. Astfel, s-a încasat de la pîrîtul Maftei Grigore în beneficiul reclamantului Macovei Vasile datoria în temeiul contractului de împrumut din 22.03.2012, în mărime de 8855 (opt mii opt sute cincizeci şi cinci) Euro, penalitatea în mărime de 1584 (o mie cinci sute optzeci şi patru) Euro, cu respingerea în rest a pretenţiei de încasare a penalităţii în mărime de 2064,26 Euro.

S-a încasat de la pîrîtul Maftei Grigore în beneficiul reclamantului Macovei Vasile, dobînda de întîrziere în mărime de 1302 (o mie trei sute doi),3 Euro, sau echivalentul acestor sume în lei la data executării hotărârii şi s-a încasat de la pîrîtul Maftei Grigore în beneficiul reclamantului Macovei Vasile taxa de stat achitată în primă instanţă, în mărime de 2000 (două mii) lei şi cheltuielile pentru achitarea taxei de stat în instanţa de apel în mărime de 1000 (o mie) lei. La data de 27 februarie 2015, Maftei Grigore a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Macovei Vasile.

În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural. Instanţa a interpretat în mod eronat legea, a apreciat arbitrar probele, precum şi a admis alte încălcări decît cele indicate la alin. (3) art. 432 Cod de procedură civilă, care au dus la soluţionarea greşită a pricinii. Susţine recurentul că, potrivit conţinutului notificării din 05 mai 2013, Macovei Vasile, indică precum că Maftei Grigore ar fi primit suma de 20000 euro la data întocmirii şi autentificării notariale a contractului la 22.03.2012. Mai mult, pînă la 20 mai 2013, ultimul ar fi restituit doar o parte din acest împrumut, în sumă de 175000 2 lei.

Însă, deja în referinţa din 01.10.2013, Macovei Vasile indică precum că Maftei Grigore i-ar fi datorat suma de 35000 euro, iar recipisa că a primit banii în sumă de 15000 euro, a întocmit-o pînă la întocmirea contractului de împrumut. Suma de 20000 euro ar fi rămas datorie, motiv pentru care au mers la notar şi au întocmit contractul de împrumut. Mai mult, indică recurentul că în textul ambelor recipise din 20 şi 22 martie 2012, Macovei Vasile indică concret şi fără posibilitate de interpretare, că banii în sumă de 1000 şi respectiv, 14000 euro i-a primit, citat: „în contul achitării depozitului amplasat în or. Nisporeni, str. Păcii în conformitate cu contractul de vînzare cumpărare”. Din textul recipiselor este evident că Macovei Vasile a primit de la recurent suma de 14000 euro după încheierea contractului de vînzare cumpărare a depozitului din or.

Nisporeni str. Păcii şi nu în calitate de datorie, ci în calitate de plată pentru depozitul cumpărat. Susţine recurentul că anume conţinutul recipiselor prezentate şi examinate în cadrul procesului în calitate de probe materiale, a fost interpretat eronat şi arbitrar de către Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău, fără o coroborare cu celelalte probe. Complementar, indică recurentul că instanţa de apel a apreciat arbitrar nu doar probele materiale, dar şi declaraţiile date de Macovei Vasile în calitate de parte la proces, rupînd din context şi făcînd trimitere doar la partea din procesul - verbal al şedinţei de judecată în care, la întrebarea instanţei de judecată, reclamantul Macovei Vasile a declarat că i-ar fi dat lui Maftei Grigore suma de 20000 euro.

În rezultat, apelul acestuia a fost admis ilegal, fiind puse la fundament anume declaraţiile şi probele falsificate de Macovei fără ca acestea să fie analizate şi apreciate obiectiv în coroborare cu toate materialele pricinii civile. Mai mult, ţinînd cont de faptul că contractul de împrumut a sumei de 20000 euro, încheiat la 22.03.2012 între Macovei Vasile şi Maftei Grigore este o tranzacţie fictivă şi simulată, încheiată în scopul de a ascunde preţul real al tranzacţiei de cumpărare - vînzare a depozitului şi a terenului aferent din or. Nisporeni str. Păcii, 1, şi că aceasta a fost constatat în cadrul procesului şi indicat în descriptivul părţii motivatoare a hotărîrii judecătoriei Nisporeni din 06.11.2013, consideră recurentul că instanţa de fond era obligată s-o invoce din oficiu şi să constate, inclusiv, nulitatea absolută a contractului de împrumut în conformitate cu prevederile art.217 alin.(l) şi 221 Cod civil.

Într-o altă ordine de idei, susţine recurentul că examinînd cererile apelantului Macovei Vasile privind repunerea în termen a apelului şi privind scutirea parţială de achitarea taxei de stat a acestuia, instanţa de apel a emis la 19 noiembrie 2014, încheierile prin care a dispus repunerea în termen a apelului declarat de Macovei Vasile şi scutirea parţială de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel împotriva hotărîrii judecătoriei Nisporeni din 06.11.2013, încheieri pe care le consideră ilegale şi care urmează să fie anulate. La data de 17 aprilie 2015, Vasile Macovei a depus referinţă la recursul declarat de Maftei Grigore, solicitînd declararea recursului drept inadmisibil, cu menţinerea hotărîrilor contestate.

Examinînd cererea de recurs declarată de Maftei Grigore, completul Colegiului 3 civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut 4 de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Maftei Grigore, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Maftei Grigore, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5