Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-1789/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
4 iunie 2014
Părțile
Popazoglo Natalia vs Primăria or. Ceadîr-Lunga
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-1789/14 — Recunoaşterea în calitate de membru al familiei chiriaşului

prima instanţă: S. Pilipenco dosarul nr: 2ra-1789/14 instanţa de apel: Gh. Ulianovschi, E. Dimina, E. Lazareva ÎNCHEIERE 04 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Natalia Popazoglo în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Popazoglo împotriva Primăriei or. Ceadîr-Lunga cu privire la recunoașterea în calitate de membru al familiei chiriașului împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 17 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Primăria or.

Ceadîr-Lunga, casată hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 11 aprilie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 16 ianuarie 2013, Natalia Popazoglo a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Ceadîr-Lunga cu privire la recunoașterea în calitate de membru al familiei chiriașului. În motivarea acţiunii a indicat că în baza Ordinului nr. 1169 Feodorei Vasilii Sencova, a. n. 23 februarie 1941 i-a fost alocat apartamentul nr. 49 din str. Teliman, 4, or. Ceadîr-Lunga. Menționează că la 06 septembrie 2012 Feodora Vasilii Sencova a decedat. Susține că înnainte de decesul Feodorei Vasilii Sencova, ea sistematic i-a acordat ajutor şi a îngrijit-o permanent.

Ajutorul consta în cumpărarea produselor alimentare, medicamentelor, hainelor şi altor obiecte de necesitatea zilnică, precum şi o susține moral şi psihologic. Relatează că datorită stării sănătăţii Feodorei Vasilii Sencova, era necesar să se afle practic tot timpul în preajma ei. Afirmă că după decesul Feodora Vasilii Sencova, ea a organizat din contul său înmormântarea. Indică că faptele menționate le confirmă şi vecinii Feodorei Vasilii Sencova. Cu referire la prevederile art. 55, art. 56 și art. 57 Codul cu privire la locuinţe, consideră că ea a fost membrul familiei Feodora Vasilii Sencova. 1 Susține că scopul şi necesitatea constatării faptul dat constituie confirmarea drepturilor la domicilierea reclamantei în continuare în apartamentul nominalizat.

Solicită recunoașterea Nataliei Popazoglo în calitate de membru al familiei Feodorei Vasilii Sencova la momentul decesului ultimei, în ordinea art. 55 al Codului cu privire la locuinţe. Prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 11 aprilie 2013 a fost admisă acțiunea și recunoscută Natalia Petru Popazoglo membru al familiei Feodorei Vasilii Sencova la momentul decesului ei din 06 septembrie 2012, în ordinea art. 55 Codului cu privire la locuinţe. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 17 decembrie 2013 cererea de apel depusă de Primăria or. Ceadîr-Lunga a fost admisă, hotărârea primei instanţe fiind casată și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă. La 28 februarie 2014 Natalia Popazoglo a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Comrat.

În motivarea recursului a invocat că prima instanţă, cât şi instanţa de apel la examinarea cauzei au aplicat eronat prevederile art. 55 și art. 57 al Codului cu privire la locuinţe. Afirmă că din conţinutul hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare este evident faptul că acestea au constatat şi au expus date contradictorii. Astfel, deşi instanţelor de judecată le-au fost prezentate probe incontestabile, pertinente, concludente şi utile, susţinute prin declaraţiile martorilor expuse în şedinţele de judecată, care dovedesc faptul că ea de mai mulţi ani a domiciliat împreună cu Feodora Sencova, îi acorda asistenţă şi îngrijire, o asigura cu produse alimentare, haine lucruri de igienă personală, susţinere morală, practic duceau o gospodărie comună, în hotărâri au invocat faptul că ea nu ar fi convieţuit cu Feodora Sencova, ce a constituit ca temei de respingere a acțiunii.

Susține că instanţele de judecată nu au ţinut seama de faptul că calitatea dânsei de membru al familiei Feodorei Sencova se dovedeşte şi prin faptul că aceasta în calitate de unica persoană care domicilia în acest apartament şi-a manifestat acordul de a-i perfecta viza de domiciliu în apartamentul său din or. Ceadîr-Lunga, str. Telman, 4, ap. 49. Consideră că circumstanţele date au fost eronat şi nefondat scăpate din vedere la examinarea şi, în special de către instanţa de apel care, la rândul său a dus la respingerea unei cereri absolut fondate. Indică că decizia Curţii de Apel conţine prevederi contradictorii, astfel că din esenţa litigiului rezultă că chiriaşul principal (şi unicul chiriaş) al ap. 49 din or.

Ceadîr-Lunga, str. Telman, 4, este conform ordinului de repartiţie nr. 1169 - Feodora Sencova. Cu toate acestea, reieşind din Extrasul din registrul bunurilor imobile din 22 mai 2013, în calitate de posesor este indicată Vera Semcova. Consideră că instanţele de judecată au examinat superficial materialele cauzei şi nu au stabili cine anume este această persoană Vera Semcova, este sau nu aceeaşi persoană cu Feodora Sencova şi drepturile acesteia asupra imobilului nominalizat. 2 Remarcă că atât prima instanţă cât şi cea de apel au examinat acţiunea în procedură contencioasă, pe când ea a înaintat cererea în procedură specială în condiţiile art. 279 alin. (1) lit. a) şi art. 282 alin. (2) lit. n) CPC.

Invocă că instanțele nu au ţinut seama de faptul că cererea a fost examinată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Menţionează că ambele instanţe neîntemeiat au atras Primăria or. Ceadîr- Lunga în calitate de pârât, dar nu ca persoană interesată cum prevede lege, atâta timp cât faţă de Primăria or. Ceadîr-Lunga nu au fost înaintate nici o cerință, iar acţiunea este depusă în baza unei „cereri”, dar nu „cereri de chemare în judecată” cum a constatat instanţa de judecată. La fel invocă că de către instanţa de apel au fost încălcate prevederile art. 24 alin. (1) și alin. (4) CPC, astfel că, procesul nu a fost dus în limba moldovenească - cum prevede norma de drept nominalizată, iar decizia Curţii de Apel Comrat nu a fost redactată şi în limba de stat cum prevede norma.

Consideră că ei nu i-a fost asigurată respectarea drepturilor sale procesuale, în special dreptul la un proces legal, dreptul la apărare şi dreptul la interpret. Afirmă că reieşind din prevederea art. 57 Codul locativ, este evident şi faptul că instanţa de apel a ieşit din limitele acţiunii, astfel că aceasta s-a expus asupra faptului că ea neîntemeiat pretinde dreptul de folosinţă şi posesie asupra ap. 49 din or. Ceadîr-Lunga, str. Telman, 4, din considerentul că reieşind din obiectul litigiului ea nu a pretins recunoaşterea unui asemenea drept, solicitând doar să fie recunoscută în calitate de membru de familie a Feodorei Sencova - doar atât. Susține că este evident şi faptul că declaraţiile reprezentantului Primăriei or.

Ceadîr-Lunga au ieşit din limitele acţiunii depuse în instanţă, acesta neîntemeiat ducând instanţa de apel în eroare şi pe o altă cale care nu are nici o tangenţă cu acţiunea depusă şi anume în direcţia lipsei dreptului de a utiliza spaţiul locativ folosit de către Feodora Sencova. Consideră că instanţa de apel la examinarea apelului a ieşit din limitele acţiunii şi cerinţelor înaintate, expunându-se asupra faptului constatării şi evacuării recurentei din apartamentul nominalizat contrar prevederilor art. 94 din Codul locativ şi fără acordarea altui spaţiu locativ, deşi nimeni cu a contestat legalitatea vizei de domiciliu a acesteia în apartament şi nu a probat inexistenţa acesteia. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei, la 14 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 107), fiind recepționată la 17 ianuarie 2014, fapt confirmat prin avizul de recepție (f. d. 108). Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 28 februarie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea 3 esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Natalia Popazoglo nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Cât priveşte argumentul cu privire la încălcarea limbii de procedură la examinarea cauzei, se remarcă că din procesele-verbale ale şedinţelor de judecată, la care, de altfel, nu au fost făcute observaţii, nu rezultă că Natalia Popazoglo a invocat necunoaşterea limbii ruse, în care a fost dus procesul de judecată şi că a solicitat interpret, explicaţiile date de ea în şedinţa de judecată fiind în limba rusă.

Nici afirmaţia recurentei precum că decizia instanţei de apel nu a fost redactată şi în limba de stat după cum prevede art. 24 alin. (4) CPC, urmează a fi apreciată critic, deoarece aceasta poartă un caracter declarativ, la materialele dosarului fiind anexate în limba de stat atât hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 11 aprilie 2013 cât şi decizia Curţii de Apel Comrat din 17 decembrie 2013. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Natalia Popazoglo, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Natalia Popazoglo ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Natalia Popazoglo se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.