2ra-1018/14 — Recunoașterea calității de membru al familiei

Instanţa de fond: I. Bulhac Dosarul nr. 2ra-1018/14 Instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Ala Cobăneanu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarate de către Jana Vasilieva, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Jana Vasilieva împotriva Cooperativei de construcţie a locuinţelor nr. 152 intervenient accesoriu Zoia Epilrand-Vasilieva, privind recunoaşterea calităţii de membru al familiei, declararea nulităţii parţiale a certificatului privind calitatea de proprietar al apartamentului şi recunoaşterea dreptului de proprietate comună asupra apartamentului nr. 85 din str. Igor Vieru 4, mun.

Chişinău, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 15 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Jana Vasilieva, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 29 mai 2013, c o n s t a t ă : La 08 noiembrie 2012, Jana Vasilieva a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de construcţie a locuinţelor nr. 152 intervenient accesoriu Zoia Epilrand-Vasilieva, privind recunoaşterea calităţii de membru al familiei, declararea nulităţii parţiale a certificatului privind calitatea de proprietar al 1 apartamentului şi recunoaşterea dreptului de proprietate comună asupra apartamentului nr. 85 din str. Igor Vieru 4, mun. Chişinău. În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că a locuit şi a dus gospodărie comună cu Vasiliev Lev din anul 1989 pînă la 09 noiembrie 1993, cînd a fost înregistrată căsătoria.

Din anul 1985 Vasiliev Lev a devenit membru al CCL-152, în acelaşi an ultimul a introdus suma de 3.306 ruble, ce constituia o parte din costul locuinţei. Susţine reclamanta că în perioada anilor 1989-1991, împreună cu Vasiliev Lev au achitat restul din costul apartamentului în CCL-152 pentru ap. nr. 85 str. I. Vieru 4, mun. Chişinău. Conform certificatului nr. 215 din 03 octombrie 1991, eliberat de CCL-152, se certifică că, cota de participaţie la construcţia apartamentului a fost achitată doar de Vasiliev Lev, fiind ignorat faptul că şi reclamanta a introdus bani ca cotă de participare la construcţia apartamentului. Începînd cu anul 1991, împreună cu Vasiliev Lev au locuit în apartamentul nr. 85 din str. I. Vieru 4, mun.

Chişinău. Indică reclamanta că dreptul de proprietate a lui Vasiliev Lev asupra apartamentului nr. 85 din str. Igor Vieru 4, mun. Chişinău a fost înregistrat la OCT Chişinău la 14 iunie 2004. Deoarece dreptul de proprietate asupra imobilului a fost înregistrat în timpul căsătoriei, coproprietari ai proprietăţii comune în devălmăşie sunt Vasilieva Jana şi Vasiliev Lev, în cote părţi egale a cîte ½ cotă-parte, conform art. 20 din Codul familiei. La 07 aprilie 2012, Vasiliev Lev a decedat, dosarul succesoral fiind deschis la notarul Şumcova Valentina. Solicită Vasilieva Jana recunoaşterea calităţii de membru al familiei, declararea nulităţii parţiale a certificatului privind calitatea de proprietar al apartamentului şi recunoaşterea dreptului de proprietate comună asupra apartamentului nr. 85, str. I. Vieru 4, mun.

Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 10 ianuarie 2013, Zoia Epilrand-Vasilieva a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 29 mai 2013, cererea de chemare în judecată depusă de Vasilieva Jana a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013, cererea de apel declarată de Vasilieva Jana a fost respinsă, iar hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 29 mai 2013 – menţinută. La 03 ianuarie 2014, Vasilieva Jana a declarat recurs împotriva decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 29 mai 2013, solicitînd casarea acestora, cu pronunţarea unei hotrărîri noi, de admitere a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat că atît instanţa de apel, cît şi cea de fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 2 Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 15 octombrie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poşta la 30 octombrie 2013 (f.d. 107), iar cererea de recurs a fost depusă la 03 ianuarie 2014, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios consideră că recursul declarat de Vasilieva Jana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vasilieva Jana, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vasilieva Jana ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Vasilieva Jana, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4