2ra-3704/13 — Recunoaşterea calităţii de membru al familiei chiriaşului şi recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ

prima instanţă: V. Clima dosarul nr. 2ra-3704/13 instanţa de apel: D. Manole, Iu. Cotruţă, N. Traciuc ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Elina Petrovici şi Ecaterina Şilova, reprezentată de către avocatul stagiar Ion Mămăligă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vadim Şilov împotriva Preturii sectorului Ciocana mun. Chişinău şi Direcţiei Locative a Primăriei mun. Chişinău cu privire la recunoaşterea calităţii de membru al familiei chiriaşului şi recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Elina Petrovici şi Ecaterina Şilova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 19 iunie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 21 mai 2012, Vadim Şilov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Preturii sectorului Ciocana mun. Chişinău şi Direcţiei Locative a Primăriei mun. Chişinău cu privire la recunoaşterea calităţii de membru al familiei chiriaşului şi recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ. În motivarea acţiunii a indicat că Anatolii Şilov este tatăl său, care în anul 1989 a obţinut spaţiu locativ, şi anume apartamentul nr. 58 din str. P. Zadnipru, 7. Menţionează că aproximativ în anul 1992 în apartamentul nominalizat s-au instalat şi soţia tatălui său - Elina Petrovici cu fiica ei, Ecaterina Şilova, care însă ulterior au părăsit apartamentul şi s-au instalat într-un spaţiu locativ din sectorul Botanica.

Afirmă că din anul 2007 tatăl lui a început a avea probleme de sănătate şi i-a propus să se instaleze în apartamentul lui pentru a avea grijă de el, de a-l ajuta şi susţine material şi moral. Indică că din perioada dată el a locuit în apartamentul nominalizat împreună cu tatăl până la decesul acestuia care a survenit la 02 mai 2012. Mai indică că până la deces au gestionat apartamentul de comun acord, au dus o gospodărie comună, inclusiv suportau cheltuielile pentru întreţinerea apartamentului (reparaţie, schimbarea ţevilor), achitarea chiriei, fapt ce se confirmă prin facturi de plată. De asemenea, pe parcursul perioadei nominalizate acoperea cheltuielile ce ţin de hrana comună, din sursele comune a procurat pentru tatăl medicamente, lucruri personale, îmbrăcăminte, iar după decesul tatălui el a suportat toate cheltuielile legate de înmormântare.

Menţionează că faptul convieţuirii împreună cu tatăl Anatolii Şilov şi gestionării gospodăriei comune poate fi confirmat de vecinii din scara blocului menţionat, precum şi colegii de serviciu al tatălui. Consideră că este membru al familiei chiriaşului - tatălui său Anatolii Şilov şi prin urmare are dreptul la spaţiul locativ în apartamentul nr. 58 din str. P. Zadnipru, 7. Solicită să-i fie recunoscută calitatea lui de membru al familiei chiriaşului apartamentului nr. 58 din str. P. Zadnipru, 7, mun. Chişinău - Anatolii Şilov şi recunoscut dreptul la spaţiul locativ în apartamentul nr. 58 din str. P. Zadnipru, 7, mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 19 iunie 2012 a fost recunoscută lui Vadim Şilov calitatea de membru al familiei chiriaşului principal al apartamentului nr. 58 din str. Petru Zadnipru, 7 mun.

Chişinău, Anatolii Şilov şi recunoscut lui Vadim Şilov dreptul asupra spaţiului locativ apartamentul nr. 58 din str. Petru Zadnipru, 7 mun. Chişinău, compus dintr-o odaie cu suprafaţa locativă de 17,6 m2. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Elina Petrovici şi Ecaterina Şilova şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 11 septembrie 2013, Elina Petrovici şi Ecaterina Şilova, ultima reprezentată de către avocatul stagiar Ion Mămăligă au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi respingerea acţiunii. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o ilegală, deoarece instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi normele de drept procedural.

Afirmă că instanţa de judecată a interpretat eronat prevederile art. 55 şi art. 57 din Codul cu privire la locuinţe. Susţine că din materialele dosarului nu reiese că Vadim Şilov a locuit împreună cu tatăl său la adresa numită sau fără a doua familie a lui Anatoli Şilov. Indică că conform buletinului de identitate, Vadim Şilov are viza de reşedinţă în mun. Chişinău, bd. Moscovei 24, ap. 46, unde locuieşte împreună cu soţia sa, Olesea Şilov, într-un apartament cu 2 odăi. Nu există nici o probă directă sau indirectă care ar demonstra că Vadim Şilov a locuit cu tată său, Anatoli Şilov. Invocă că instanţa de apel nu a aplicat normele care trebuiau să fie aplicate şi anume normele materiale care reglementează persoanele cu dreptul la spaţiul locativ din domeniul public şi anume art. 28 şi art. 30 din Codul cu privire la locuinţe.

Consideră că situaţia la caz a intimatului nu se încadrează nici în unul din temeiurile prevăzute de normele enunţate. Menţionează că Vadim Şilov, care este proprietar a apartamentului nr. 67 din bd. Moscovei 13/2, mun. Chişinău, pretinde la o cotă-parte în spaţiu locativ din fondul locativ de stat, fapt asupra cărui instanţa de apel nu s-a pronunţat.

Însă instanţa de apel a stabilit că prin probele administrate a constatat cu certitudine faptul că Vadim Şilov - fiul decedatului Anatoli Şilov, a dus o gospodărie în comun şi a îngrijit de locuinţa nr. 58 din str. P. Zadnipru 7. Cu referire la prevederile art. 132 CPC, care stipulează că depoziţiile martorului nu pot fi considerate probă dacă el nu a cunoscut personal faptele, afirmă că martorii, pe declaraţiile cărora s-a bazat instanţa, nu l-au cunoscut personal pe Anatolii Şilov, familia sa, situaţia ei şi nu pot avea credibilitate pentru a confirma sau infirma argumentele lui Vadim Şilov, însă instanţa nu a ţinut cont de aceste prevederi. Consideră că concluzia instanţei de apel precum că apelanţii în şedinţa de judecată nu au prezentat careva probe care ar confirma faptul că Vadim Şilov nu a locuit cu Anatoli Şilov şi nu a dus gospodărie comună, vine în contradicţie directă cu art. 118 alin. (1) CPC.

Susţine că intimatul nu a prezentat nici o probă materială că el a locuit în ap. 58 din str. P. Zadnipru 7, mun. Chişinău, iar instanţa a pus faptul dat în obligaţia recurenţilor. Menţionează că copiile buletinelor de identitate ale lor unde este indicată viza de reşedinţă şi ordinul de repartiţie, în care se vede că Elina Petrovici şi Ecaterina Şilova sunt membre ale chiriaşului principal şi că locuiesc acolo din 1991 pentru instanţă nu au constituit ca probe. Consideră că Vadim Şilov nu are nici un temei de drept în argumentarea cerinţelor sale, precum şi nici probe întru susţinerea acestora. Insistă că pe marginea probelor materiale importante, depuse de ele instanţa nu s-a expus, acestea nefiind luate în calcul pentru a emite o decizie legală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 30 mai 2013 a fost expediată în adresa recurenţilor la 15 iulie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 138). Instanţa de recurs consideră că recurentele s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 11 septembrie 2013, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) al aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Elina Petrovici şi Ecaterina Şilova, reprezentată de către avocatul stagiar Ion Mămăligă nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Elina Petrovici şi Ecaterina Şilova, reprezentată de către avocatul stagiar Ion Mămăligă, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Elina Petrovici şi Ecaterina Şilova, reprezentată de către avocatul stagiar Ion Mămăligă ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Elina Petrovici şi Ecaterina Şilova, reprezentată de către avocatul stagiar Ion Mămăligă se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan