2ra-2633/14 — Recunoaşterea calităţii de membru

prima instanţă – D. Dulghieru dosarul nr. 2ra-2633/14 instanţa de apel – M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Primăria mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mirgorodscaia Valentina împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la recunoaşterea calităţii de membru a familiei chiriaşului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Direcţia Generală Locativ-Comunală şi Amenajare a Consiliului mun.

Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 10 februarie 2014 c o n s t a t ă La 22 octombrie 2012 Mirgorodscaia Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la recunoaşterea calităţii de membru a familiei chiriaşului şi recunoaşterea dreptului asupra spaţiului locativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, în anul 1988 s-a instalat cu traiul în ap. 5 din str. Bucureşti 81 mun. Chişinău cu acordul chiriaşului Razdobreeva Valentina, cu care se afla în relaţii de prietenie. Pe parcursul anilor a locuit în acest imobil permanent, a contribuit în egală măsură la plata cheltuielilor aferente necesare pentru întreţinerea şi exploatarea apartamentului, a dus împreună cu chiriaşa gospodărie în comun.

La 09 septembrie 2012 Razdobreeva Valentina a decedat, iar reclamanta a rămas de una singură să locuiască în apartament, deşi nu avea perfectat pe numele ei vreun document ce ar confirma dreptul de folosinţă asupra spaţiului locativ, cu toate drepturile de chiriaş. Prin prisma art. art. 55,56,57 Codul cu privire la locuinţe, solicită reclamanta recunoaşterea ei în calitate de membru a familiei chiriaşului Razdobreeva Valentina şi recunoaşterea dreptului acesteia asupra spaţiului locativ - ap. 5 din str. Bucureşti 81 mun. Chişinău. Ulterior, reclamanta şi-a concretizat cerinţele acţiunii şi a solicitat doar recunoaşterea ei în calitate de membru a familiei chiriaşului Razdobreeva Valentina. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 februarie 2014, a fost admisă acţiunea şi a fost recunoscută Mirgorodscaia Valentina în calitate de membru a familiei defunctei Razdobreeva Valentina. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către Direcţia Generală Locativ-Comunală şi Amenajare a Consiliului mun. Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 10 februarie 2014. La 09 iulie 2014 Primăria mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat că, apartamentul din litigiu constituie proprietate municipală şi se află în administrarea Direcţiei Generale Locativ- Comunală şi Amenajare a Consiliului mun.

Chişinău. Instanţele incorect au concluzionat că intimata are calitatea de membru a familiei decedatei Razdobreeva Valentina, în cazul în care art. 57 din Codul cu privire la locuinţe prevede că dreptul la folosirea încăperii de locuit îl dobîndesc persoanele care au respectat ordinea instalării în locuinţă, perfectarea vizei de reşedinţă prin includerea în contul personal, existenţa consimţămîntului în scris pentru aceasta al tuturor membrilor majori a familiei, inclusiv a celor absenţi, precum şi a foştilor membri a familiei dacă se păstrează dreptul la spaţiul locativ. Or, intimata nu este inclusă în contul personal al locuinţei, nu a perfectat viza de reşedinţă în acest apartament şi niciodată nu a obţinut acordul în scris al chiriaşului principal de a se instala în acesta.

La fel, instanţele urmau să i-a consideraţie faptul că art. 28 al. (1), art. 34 al. (1) şi al. (2), art. 37 al. (1) Codul cu privire la locuinţe şi Hotărîrea Guvernului nr. 405 din 25 noiembrie 1987 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în Republica Moldova”, reglementează modul de transmitere a locuinţelor în folosinţă persoanelor care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit. Or, intimata nu a fost luată la evidenţă pentru îmbunătăţirea condiţiilor locative şi, deci, nu are careva drept asupra acestui spaţiu locativ. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Primăria mun. Chişinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Primăria mun.

Chişinău asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Primăria mun. Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Primăriei mun. Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul // Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat