- Dosarul nr.
- 2ra-1746/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 4 iunie 2014
- Părțile
- Zabica Ilie vs Cupcea Grigore
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1746/14 — Rezilierea contractului şi încasarea sumei
Judecătoria Orhei Dosarul nr. 2ra-1746/14 Judecător: Tatiana Troianovschi Curtea de Apel Chişinău Judecători: Nina Vascan, Eugeniu Clim, Iurie Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 04 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecători: Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cupcea Grigore în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Ilie Zabica către Grigore Cupcea privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2013, CONSTATĂ : La 07 mai 2010, Ilie Zabica a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Grigore Cupcea cu privire la rezilierea contractului de arendă, încasarea plăţii şi a penalităţii.
In motivarea acţiunii, reclamantul Ilie Zabica, a indicat că la data de 27 octombrie 2006 a încheiat cu Cupcea Grigore un contract de arendă asupra a 185,408 ha terenuri agricole. In vederea garantării executării plăţii de arendă, la data de 23 octombrie 2006 părţile au încheiat, un contract de ipotecă, constituindu-se o garanţie cu transmiterea în gaj a terenurilor agricole, cei aparţin cu drept de proprietate lui Cupcea Grigore Susţine reclamantul că, obiectul ipotecii a fost evaluat de către părţi la suma de 20 000,00 dolari SUA, echivalentul a 264 000,00 lei la momentul constituirii ipotecii. În legătură cu faptul că debitorul-gajist nu şi-a executat obligaţia de plată a arendei conform contractului, reclamantul consideră că Grigore Cupcea urmează să achite şi plata unei penalităţi în valoare de 0,2 % din suma datorată prevăzută în pct. 5.2 al contractului de arendă.
De asemenea, reclamantul consideră că data primei scadenţe pentru efectuarea plăţii de arendă era la 30 octombrie 2007, contractul fiind încheiat pe un termen de 3 ani, urma a fi calculată datoria şi penalitatea. Astfel, datoria care urmează a fi încasată este de 66 746,88 dolari SUA şi penalitatea în mărime de 18 688,6 dolari SUA. Suplimentar, reclamantul solicită încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 4739,02 dolari SUA. v Reclamantul Ilie Zabica solicită rezilierea contractului de arendă din 27 octombrie 2006, încasarea de la Grigore Cupcea a plăţii de arendă în sumă de 66 746,88 dolari SUA, penalităţi conform contractului de arendă în sumă de 18 688,6 dolari SUA, dobânda de întârziere conform art. 619 Cod Civil în mărime de 4 739,02 dolari SUA şi cheltuielile de judecată ce constau din taxa de stat în mărime de 2 705,23 dolari, ce constituie 33 869,47 lei.
1 La 18 iunie 2010 Grigore Cupcea a depus acţiune reconvenţională împotriva lui Ilie Zabica cu privire la anularea contractului de arendă şi a contractului de ipotecă. In motivarea acţiuni reconvenţionale Grigore Cupcea a indicat faptul că, conform contractului de arendă funciară din 27 octombrie 2006, Ilie Zabica s-a obligat să transnmită terenurile agricole cu suprafaţa de 185,408 ha în termen de cinci zile din momentul acordării garanţiilor. La data de 23 octombrie 2006, Grigore Cupcea a acordat garanţiile solicitate prin, transmiterea în gaj lui Ilie Zabica terenurile ce-i aparţin cu drept de proprietate conform contractului de ipotecă încheiat la 23 octombrie 2006. Aşadar, Ilie Zabica era obligat pînă la data de 28 octombrie 2006 să transmită în folosinţă terenurile agricole prin actul de predare-primire a bunurilor agricole arendate.
Pînă în prezent terenurile agricole care sunt obiect al contractului de arendă funciară din 27 octombrie 2006 nu au fost transmise de Ilie Zabica. Grigore Cupcea solicită declararea nulităţii contractul de arendă funciară din 27 octombrie 2006 încheiat cu Ilie Zabica şi declararea nulităţii contractului de ipotecă din 23 octombrie 2006 încheiat cu Ilie Zabica din momentul semnării lui.
Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 23 noiembrie 2010, acţiunea înaintată de Ilie Zabica a fost admisă parţial cu dispunerea încasării din contul lui Grigore Cupcea în beneficiul lui Ilie Zabica plata pentru arendă în sumă de 66 747,00 dolari SUA, penalitatea conform contractului de arendă în mărime 18 689,00 dolari SUA, în total 85 435,00 dolari SUA echivalentul în lei moldoveneşti la momentul executării hotărîrii şi s-a dispus încasarea din contul lui Grigore Cupcea în beneficul lui Ilie Zabica, taxa de stat achitată la depunerea acţiunii în mărime de 10 000,00 lei, cererea privind achitarea dobînzii de întîrziere conform atr.619 CC în sumă de 4739,02 $ fiind respinsă.
Cererea reconvenţională depusă de Grigore Cupcea a fost respinsă fiind încasat din contul lui Grigore Cupcea în beneficiul statului, taxa de stat neachitată integral de Ilie Zabica la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 15 630,00 lei şi 7 050,00 lei taxa de stat neachitată integral de Grigore Cupcea la depunerea acţiunii reconvenţionale. Împotriva hotărîrii respective, la 18.02.2011 Cupcea Grigore a declarat apel prin care a solicitat casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Ilie Zabica să fie respinsă, iar cererea reconvenţională înaintată de Cupcea Grigore să fie admisă.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2012, a fost admis apelul declarat de către Grigore Cupcea, hotărîrea primei instanţe a fost casată integral şi emisă o nouă hotărîre, prin care a fost respinsă acţiunea depusă de Ilie Zabica şi admisă acţiunea reconvenţională depusă de Grigore Cupcea, cu anularea contractului de arendă a terenurilor agricole încheiate la 27 octombrie 2006 între Ilie Zabica şi Grigore Cupcea în privinţa a 185, 408 ha terenuri agricole şi contractul de ipotecă încheiat la 23 octombrie 2006 între Grigore Cupcea şi Ilie Zabica. Ulterior, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 iunie 2013, a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.
La 13 decembrie 2013 Curtea de Apel Chişinău a admis apelul declarat de Gheorghe Cupcea şi a modificat în parte hotărîrea Judecătoriei Orhei din 23.11.2010 în sensul micşorării sumei datoare dispuse spre încasare de la Cupcea Gheorghe în beneficiul lui Zabica Ilie de la 66 747,00 dolari SUA la 61 306, 68 dolari SUA, iar suma cu titlu de penalitate se micşorează de la 18 689,00 dolari SUA la 17 165,4 dolari SUA, în rest hotărîrea Judecătoriei Orhei din 23.11.2010 s-a menţinut fără modificări. 2 Instanţa de apel a indicat că, concluzia primei instanţe este emisă cu constatarea eronată în parte a circumstanţelor pricinii, în astfel de împrejurări, atît datoria cît şi suma penalităţii dispusă spre încasare necesită a fi modificată şi micşorată.
La 10 martie 2013, Cupcea Grigore a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Orhei din 23 noiembrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca nefondată. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.
Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.
Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Cupcea Grigore asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cupcea Grigore ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cupcea Grigore, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Zabica Ilie împotriva Cupcea Grigore privind încasarea datoriei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 4