3ra-453/14 — Realizarea dreptului la asigurare cu spaţiu locativ

dosar nr:3ra-453/14 prima instanţă: Judecătoria Centru mun.Chişinău judecător – Nadejda Mazur instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău judecători – Boris Bîrca, Maria Moraru, Mihail Ciugureanu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 04 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător – Ala Cobăneanu Judecători – Dumitru Mardari, Vera Macinskaia examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Leşan Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Leşan Alexandru împotriva Ministerului Apărării, Ministerului Finanţelor privind recunoaşterea ilegală a refuzului Ministerului Apărării de a soluţiona în teremen legal cererea privind realizarea dreptului de asigurare cu spaţiu locativ, obligarea Ministerului Apărării al RM de a emite actul administrativ ce ţine de asigurarea cu spaţiu loctaiv conform succesiunii rîndului, normelor stabilite potrivit legislaţiei în vigoare şi componenţei familiei la momentul executării hotărârii judecătoreşti şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de apel depusă de Leşan Alexandru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişiunău din 12 august 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca nefondată, constată La data de 17.12.2012, Leşan Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Apărării,

Ministerul Finanţelor privind recunoaşterea ca fiind ilegal refuzul Ministerului Apărării de a soluţiona în termen cererea sa privind realizarea dreptului de asigurare cu spaţiu locativ, obligarea Ministerului Apărării a Republicii de a emite actul administrativ ce ţine de asigurarea lui cu spaţiu locativ conform succesiunii rândului, normelor stabilite de legislaţia în vigoare şi componenţei familiei la momentul executării hotărârii judecătoreşti şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, activează în rândurile Armatei Naţionale din 17 mai 1995, iar la data de 17 mai 2005, în baza raportului depus în cadrul Brigăzii 2 infanterie motorizate, a fost inclus în lista solicitanţilor 1 la asigurarea cu spaţiu locativ din contul Ministerului Apărării, iar mai tîrziu a fost transferat înapoi cu serviciul militar în Brigada 2, infanterie motorizată.

Indică reclamantul că, la data de 29.06.2010 a depus raport şi a fost inclus în lista solicitanţilor la asigurarea cu spaţiu locativ din contul Ministerului Apărării. Menţionează reclamantul că, la 16.11.2012 a depus în adresa Ministerului Apărării o cerere prealabilă prin care a solicitat de a fi asigurat cu spaţiu locativ sub formă de apartament cu trei odăi conform succesiunii rîndului. Prin răspunsul Ministerului Apărării nr.70/1169 din 06.12.2012, i s-a comunicat că dispoziţiile legale care asigură militarii cu spaţiu locativ au fost abrogate prin modificările efectuate prin Legea nr. 90-XVlll din 04.12.2009, pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, i-a fost recunoscut dreptul privind asigurarea cu spaţiu locativ, însă i s-a comunicat că cererea sa va fi examinată în confomitate cu succesiunea rîndului la stabilirea posibilităţilor reale de soluţionare a acesteia.

Astfel, consideră reclamantul că practic cererea sa în vederea realizării dreptului său la acordarea spaţiului locativ sub forma unui apartament cu trei odăi nu a fost soluţionată. Pe parcursul examinrii pricinii, reclamantul şi-a concretizat cerinţele şi a solicitat recunoaşterea ca fiind ilegal refuzul Ministerului Apărării de a soluţiona în termen legal cererea sa privind realizarea dreptului la asigurare cu spaţiu locativ, obligarea Ministerului Apărării de a emite actul administrative ( decizie, ordin) ce ţine de asigurarea sa cu spaţiu locativ conform succesiunii rîndului, normelor stabilite potrivit legislaţiei în vigoare şi componenţei familiei la momentul executării hotărârii judecătoreşti, încasarea din contul Ministerului Apărării în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 12 august 2013, cererea înaintată de Leşan Alexandru a fost respinsă ca nefondată. Nefiind de acord cu hotrârea primei instanţe, Leşan Alexandru a depus apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care cererea să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de apel depusă de Leşan Alexandru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 12 august 2013. La 13 februarie 2014, Leşan Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 şi hotărârii Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 12 august 2013, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă.

În motivarea recursului, recurentul Leşan Alexandru a invocat că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat legea. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Leşan Alexandru în termen, deoarece copia deciziei a fost expediată în adresa recurentului la 17.11.2013, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere ( f.d.139). La 17 martie 2014, Ministerul Apărării a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd declararea recursului ca inadmisibil 2 În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Leşan Alexandru, este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Instanţa de recurs consideră că, argumentele invocate de către Leşan Alexandru în cererea de recurs, nu pot fi reţinute, deoarece nu denotă încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 3 Mai mult decît atît, recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica ilegalitatea hotărârii instanţei de fond sau instanţei de apel, invocînd în cererea de recurs doar critice ce se axează asupra fondului cauzei.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Leşan Alexandru în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II- a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag. 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Leşan Alexandru, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către de Leşan Alexandru se consideră ca inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedinte, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4