2ra-1777/14 — Declararea nulităţii contractului de donaţie, includerea imobilului în patrimoniul succesoral şi partajarea bunului imobil pe cote-părţi între moştenitorii legali

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Bender (judecător S. Vrabii) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bender (judecători A. Parpalac, I. Guzun, Sv. Leu) Dosarul nr.2ra-1777/14 ÎNCHEIERE 04 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Maxim Belinschi în interesele lui Vitalie Cociorva, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatol Cociorva şi Valeriu Cociorva împotriva lui Vitalie Cociorva cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie, includerea imobilului în patrimoniul succesoral şi partajarea bunului imobil pe cote-părţi între moştenitorii legali, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 30 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Anatol Cociorva, casată integral hotărîrea Judecătoriei Bender din 07 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost admisă.

c o n s t a t ă La 21 august 2012 Anatol Cociorva şi Valeriu Cociorva au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vitalie Cociorva cu privire la partajarea bunului imobil pe cote-părţi între moştenitorii legali. În motivarea acţiunii Anatol Cociorva şi Valeriu Cociorva au indicat că la 14 februarie 2012 a decedat tatăl Alexandru Cociorva. Au mai menţionat că Alexandru Cociorva a fost proprietarul a mai multor bunuri imobile, dintre care apartamentul cu 3 odăi, garaj, şura, beci, situate în oraşul Tiraspol, str. Lenina 34 ap. 3, în care la momentul de faţă locuieşte fratele Vitalie Cociorva, precum şi. Anatol Cociorva şi Valeriu Cociorva consideră că bunurile în cauză urmează a fi partajate între fraţi.

Solicită partajarea în trei părţi egale a apartamentului cu 3 odăi situat în oraşul Tiraspol, str. Lenina 34 ap. 3. Ulterior, la 15 martie 2013 Anatol Cociorva şi Valeriu Cociorva au depus cerere de completare şi concretizare a cerinţelor. În motivarea cererii au menţionat că în luna august 2012 au aflat despre faptul că 1 apartamentul în litigiu a fost donat fratelui Vitalie Cociorva de către tatăl Alexandru Cociorva la 01 iunie 2004. Consideră că contractul de donaţie a fost încheiat cu încălcarea legislaţiei în vigoare şi care urmează a fi declarat nul. Astfel, au menţionat că notarul nu a fost investit cu funcţie de notar de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, astfel toate actele notariale efectuate de către acesta sunt lovite de nulitate.

De asemenea, au invocat că Alexandru Cociorva, începînd cu 23 ianuarie 1997 deţinea buletin de identitate al Republicii Moldova, astfel încît paşaportul său de tip sovietic şi-a pierdut valabilitatea. Deci, consideră că actul autentificat de un notar ilegal şi încheiat în baza unui act de identitate nevalabil, este lovit de nulitate. Totodată au menţionat că Valeriu Cociorva a renunţat la moştenire în folosul lui Anatol Cociorva.

Anatol Cociorva şi Valeriu Cociorva solicită declararea nulităţii contractului de donaţie din 01 iunie 2004 a apartamentului nr. 3 din str. Lenina 34 oraşul Tiraspol, încheiat între Alexandru Cociorva şi Vitalie Cociorva, autentificat de notarul Evghenia Evstigneeva, includerea apartamentului nr. 3 din str. Lenina 34 oraşul Tiraspol în cadrul patrimoniului succesoral rămas după decesul lui Alexandru Cociorva şi atribuirea moştenitorilor legali Vitalie Cociorva şi Anatol Cociorva în proprietate pe cot-părţi a bunului imobil şi anume a apartamentului nr. 3 din str. Lenina 34 oraşul Tiraspol în următoarele proporţii: 1/3 cotă-parte lui Vitalie Cociorva şi 2/3 cotă-parte lui Anatol Cociorva. Prin hotărîrea Judecătoriei Bender din 07 iunie 2013, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 30 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de către Anatol Cociorva, casată integral hotărîrea Judecătoriei Bender din 07 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost admisă. A fost declarat nul contractul de donaţie nr. 1/7-3708 din 01 iunie 2004 a apartamentului nr. 3 din str. Lenina 34 oraşul Tiraspol, încheiat între Alexandru Cociorva şi Vitalie Cociorva, autentificat de către notarul Evghenia Evstigneeva. Apartamentul nr. 3 din str. Lenina 34 oraşul Tiraspol a fost inclus în cadrul patrimoniului succesoral rămas după decesul lui Alexandru Cociorva şi atribuit moştenitorilor legali Vitalie Cociorva şi Anatol Cociorva în proprietate pe cote-părţi a bunului imobil – apartamentul nr. 3 din str. Lenina 34 oraşul Tiraspol în următoarele proporţii: 1/3 cotă-parte lui Vitalie Cociorva, 2/3 cotă-parte lui Anatol Cociorva.

La 04 aprilie 2014 avocatul Maxim Belinschi a depus în interesele lui Vitalie Cociorva cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului casarea hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă. Avocatul Maxim Belinschi, în motivarea recursului a menţionat că intimaţii nu au probat faptul că apartamentul în litigiu ar fi aparţinut cu drept de proprietate lui Alexandru Cociorva şi ulterior ar fi aparţinut cu drept de proprietate lui Vitalie Cociorva.

Consideră că odată ce contractul de donaţie contestat a fost recunoscut nul din motiv că a fost întocmit şi autentificat de un notar „ilegal” transnistrean, care nu este autorizat să presteze servicii de notariat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, acelaşi standard urmează a fi aplicat şi în cazul privatizării şi obţinerii 2 dreptului de proprietate asupra apartamentului menţionat în conformitate cu prevederile „legislaţiei transnistrene”, o legislaţie inexistentă, a unui stat nerecunoscut. Astfel, invocă că în cazul în care Alexandru Cociorva a obţinut în proprietate apartamentul menţionat conform legislaţiei transnistrene, conform legislaţiei Republicii Moldova acest apartament nu i-a aparţinut cu drept de proprietate lui Alexandru Cociorva, respectiv acest apartament nu putea fi inclus în activul succesoral rămas după decesul lui Alexandru Cociorva şi respectiv nu poate fi partajat în cote-părţi.

De asemenea, a menţionat că înscrisurile prezentate instanţei de judecată şi anume paşaportul tehnic al apartamentului, contractul de donaţie şi adeverinţa privind înregistrarea de stat a dreptului de proprietate, sunt înscrisuri eliberate de autorităţi transnistrene, neconstituţionale şi respectiv nu pot servi drept probe, iar instanţele nu sunt în drept să le ia în consideraţie la soluţionarea cauzei.

Cît priveşte argumentul intimaţilor precum că la încheierea contractului de donaţie Alexandru Cociorva a folosit un paşaport nevalabil, de tip sovietic, această afirmaţie nu urmează să conducă la admiterea cerinţelor, deoarece acest argument ar fi valabil pentru un contract autentificat de un notar care dispune de licenţa Ministerului Justiţiei de pe teritoriul Republicii Moldova controlat de autorităţile constituţionale, pe cînd în speţa în cauză se contestă un contract autentificat de un notar ce nu dispune de licenţa Ministerului Justiţiei, contract perfectat ţi autentificat de un notar pe teritoriul Republicii Moldova ce nu este controlat de autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova.

Prin referinţa depusă, Anatol Cociorva a solicitat declararea inadmisibilităţii recursului depus de Vitalie Cociorva. De asemenea, a menţionat că instanţa judecătorească nu este în drept să se înlăture de la examinarea cazurilor (în conformitate cu legislaţia în vigoare), expunerea şi adoptarea unor hotărîri pe marginea raporturilor juridice care vizează actele juridice sau bunurile aflate pe malul stîng al Nistrului, ignorînd expres Constituţia Republicii Moldova şi exceptînd, nemotivat, de la controlul judiciar, raporturile (actele juridice) menţionate. Astfel, consideră că orice act juridic „autentificat” de un notar ilegal, încheiat în baza unui act de identitate nevalabil, este supus controlului judiciar al instanţelor judecătoreşti autohtone, urmînd a fi declarat nul.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 3 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Maxim Belinschi în interesele lui Vitalie Cociorva, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Maxim Belinschi în interesele lui Vitalie Cociorva ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către avocatul Maxim Belinschi în interesele lui Vitalie Cociorva se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4