2ra-2467/13 — Rezoluţiunea contractului de donaţie şi declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului

prima instanţă: V. Crucicova 2ra-2467/13 Instanţa de apel: B. Bîrca, M: Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Alexandru Cojocaru în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Emanoil Cojocaru împotriva lui Alexandru Cojocaru şi Călin Potrîmba cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie şi declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Alexandru Cojocaru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 03 august 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 06 decembrie 2011, Emanoil Cojocaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Cojocaru cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie şi declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului.

În motivarea acţiunii a indicat că la 04 noiembrie 2005 a încheiat cu feciorul său Alexandru Cojocaru contractul de donaţie, în baza cărui i-a donat casa de locuit. Menţionează că din momentul semnării contractului sus numit şi până în prezent el a locuit în această casă singur, deoarece feciorul locuia la soţia sa. Susţine că toată această perioadă el a avut grijă de gospodăria dată. La fel a indicat că la încheierea contractului nominalizat a avut cu pârâtul o înţelegere orală şi anume că el va locui în continuare în această casă. Afirmă că în toamna anului 2011 întorcându-se seara acasă a găsit poarta închisă, la uşa casei fiind schimbate toate lacătele, astfel rămânând în stradă. Mai invocă că în urma discuţiei cu feciorul pe acest caz, ultimul i-a declarat că este casa lui, iar el nu are ce căuta în acest imobil.

Menţionează că în prezent este nevoit să rămână pe noapte la cunoscuţi, deoarece nu dispune de un alt spaţiu locativ. Solicită rezoluţiunea contractului de donaţie nr. 5001 din 04 noiembrie 2005 încheiat între el şi pârât, autentificat de notarul privat Valentina Boldurescu şi obligarea OCT Călăraşi să radieze din Registrul Bunurilor Imobile a înscrierii cu privire la dreptul de proprietate a lui Alexandru Cojocaru asupra bunului imobil din or.

Călăraşi str. B. P. Haşdeu, 31. La 26 februarie 2012 Emanoil Cojocaru a depus cerere suplimentară împotriva lui Alexandru Cojocaru şi lui Călin Potrîmba solicitând declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului nr. 17715 încheiat între Alexandru Cojocaru şi Călin Potrîmba la 13 decembrie 2011. În susţinerea pretenţiilor sale a indicat în urma înaintării acţiunii cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie, feciorul său Alexandru Cojocaru, aflând despre acesta şi dorind să păstreze bunul imobil, în urma înţelegerii cu cumnatul său Călin Potrîmba, a încheiat cu ultimul contractul de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu. Consideră că acest contract este unul fictiv şi a fost încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice, pe motiv că după încheierea prezentului contract Călin Potrîmba a scos bunul imobil iarăşi la vânzare.

Afirmă că este evidentă intenţia pârâţilor de a-l deposeda de casa lui. Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 03 august 2012 acţiunea a fost admisă a fost rezoluţionat contractul de donaţie încheiat la 04 noiembrie 2005 sub nr. 5001 autentificat de notarul public Valentina Boldurescu, între Emanoil Cojocaru şi Alexandru Cojocaru asupra bunului imobil situat în or. Călăraşi str. B. P. Haşdeu, 31, recunoscut nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 17715 din 13 decembrie 2011 autentificat de notarul public Valentina Boldurescu încheiat între Alexandru Cojocaru şi Călin Potrîmba asupra bunului imobil situat în or. Călăraşi str. B. P. Haşdeu, 31, obligat OCT Călăraşi să radieze din Registrul bunurilor imobile înscrierea efectuată în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 17715 din 13 decembrie 2011 şi a fost încasat din contul lui Alexandru Cojocaru în contul statului taxa de stat în sumă de 11542,50 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Alexandru Cojocaru şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 30 aprilie 2013 Alexandru Cojocaru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la scoaterea cererii de pe rol. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că hotărârile instanţelor judecătoreşti sunt emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Menţionează că casa de locuit în litigiu a fost construită de părinţii săi în timpul căsătoriei pe terenul transmis lor de către bunica sa, iar la 07 august 2003 căsătoria dintre părinţi a fost desfăcută.

Susţine că pentru a evita un proces de partajare a casei de locuit în litigiu, părinţii au convenit să-i doneze lui această casă, astfel la 04 noiembrie 2005 a fost încheiat contractul de donaţie nr. 5001, pentru încheierea căruia mama sa Galina Popa a depus declaraţie la notar, prin care a dat acordul său la donaţia casei deţinute în proprietate comună în devălmăşie cu intimatul. Afirmă că iniţial intimatul a locuit în casă împreună cu el şi doar când tatăl lui şi-a ridicat mobilierul şi alte lucruri personale şi s-a mutat cu traiul la noua sa soţie, el a înfăptuit acte de dispoziţie cu bunul deţinut legal în proprietate. Invocă că la 06 decembrie 2011 Emanoil Cojocaru a depus cererea de chemare în judecată cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie a casei de locuit, astfel încălcând drepturile mamei şi a lui, având ca scop lipsirea lor această proprietate.

Consideră că instanţele au aplicat eronat art. 836 alin. (1) Cod civil, deoarece la caz lipseşte starea de nevoie, iar starea materială şi fizică a intimatului la data depunerii acţiunii în comparaţie cu data la care a fost încheiat contractului de donaţie nu s-a înrăutăţit. Afirmă că intimatul este în stare să-şi asigure întreţinerea corespunzătoare, nu este bolnav, este apt de lucru, are în realitate unde locui şi deţine în proprietate bunuri mobile şi imobile, inclusiv trei terenuri agricole şi trei automobile (f. d. 34, 50-52, 61, 65, 67, 69, 94). Din certificatele anexate la materialele pricinii rezultă că starea materială a donatorului în decembrie 2011 nu se deosebeşte de cea existentă în anul 2005, cu deosebire că în anul 2011 chiar era mai bună, deoarece intimatul avea loc de muncă salarizat cu posibilităţi de a avea venituri neînregistrate - administrator al SRL.

Totodată,susţine că intimatul nu a prezentat careva pretenţii şi probe care să indice la starea de nevoie rezultată din existenţa unor obligaţii de întreţinere faţă de terţi. Insistă că legea prevede că starea de nevoie trebuie să intervină după operarea donaţiei, iar intimatul trebuia să probeze starea de nevoie, însă alte argumente decât lipsa spaţiului locativ, el nu a invocat. Consideră că instanţele au interpretat eronat art. 836 alin. (1) Cod civil considerând greşit că el prin înstrăinarea casei în litigiu i-a înrăutăţit simţitor întreţinerea corespunzătoare, lipsindu-l de spaţiu locativ, condiţiile în care se află intimatul nu-i permit de a avea un trai decent şi să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare.

Afirmă că lipsa spaţiului locativ a fost inventată de către intimat, deoarece ultimul în discuţie cu el a recunoscut că şi-a construit o casă nouă unde locuieşte cu noua sa familie, iar acţiunea în cauză are ca scop doar pedepsirea lui şi a mamei sale din ambiţii de răzbunare. Susţine că punând la baza hotărârilor faptul existenţei înţelegerii verbale între el şi donator privind acordarea spaţiului locativ ca parte a contractului de donaţie, instanţele nu au aplicat art. 737 alin. (2) Cod civil, care prevede că daca prestaţia este oferită cu întârziere sau nu corespunde în alt fel prevederilor contractului, creditorul pierde dreptul de rezoluţie dacă nu notifică cealaltă parte într-un termen rezonabil de la data la care a aflat sau trebuia să afle despre oferta sau executarea necorespunzătoare, pe când intimatul nu s-a conformat acestor prevederi.

La fel indică că instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, deoarece contractul de donaţie nu a fost încheiat sub condiţie şi nu conţine obligaţia donatarului de a asigura donatorul cu spaţiu locativ. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 07 februarie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 11 martie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire (f. d. 194). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 30 aprilie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Fiind investită cu acţiunea în cauză, având ca obiect al litigiului rezoluţiunea contractului de donaţie nr. 5001 încheiat la 04 noiembrie 2005 între Emanoil Cojocaru şi Alexandru Cojocaru, în baza cărui a fost donat bunul imobil situat în str. B. P. Haşdeu, 31 or.

Călăraşi şi declararea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare nr. 17715 încheiat la 13 decembrie 2011 între Alexandru Cojocaru şi Călin Potrîmba cu privire la acelaşi bun imobil, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterea integrală a acesteia, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel. În susţinerea temeiniciei concluziei date, instanţele de judecată, cu referire la prevederile 836 alin. (1) Cod civil, au reţinut că la încheierea contractului de donaţie între părţi a avut loc o înţelegere verbală că Emanoil Cojocaru va continua să locuiască în casă, pe când Alexandru Cojocaru prin înstrăinarea bunului imobil i-a înrăutăţit simţitor întreţinerea corespunzătoare, lipsindu-l de spaţiu locativ, astfel condiţiile în care se află nu-i permit de a avea un trai decent şi întreţinere corespunzătoare.

Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii acţiunii sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a prevederilor, în coroborare cu materialul probator prezentat de părţi. Astfel, materialele cauzei denotă că prin contractul de donaţie nr. 5001 din 04 noiembrie 2005, Emanoil Cojocaru a donat fiului său Alexandru Cojocaru casa de locuit cu construcţiile anexe, precum şi ½ cotă-parte din lotul de pământ aferent construcţiei locative, cu suprafaţa de 0,1323, bunuri situate în str. B. P. Haşdeu, 31 or.

Călăraşi, iar ultimul a acceptat donaţia respectivă (f. d. 5-6). Aici se va remarca că la ziua perfectării contractului de donaţie bunul imobil nominalizat constituia proprietate comună în devălmăşie a lui Emanoil Cojocaru şi fostei lui soţii Galina Popa, respectiv ultima în calitatea sa de coproprietar şi-a exprimat consimţământul şi acordul său la donarea fiului Alexandru Cojocaru a acestui bun imobil, fapt confirmat prin declaraţia autentificată biroul notarului privat Valentina Boldurescu din 04 noiembrie 2005 (f. d. 48-49). Conform datelor OCT Călăraşi, filiala ÎS „Cadastru”, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str. B. P. Haşdeu, 31 or. Călăraşi, a fost înregistrat la 04 noiembrie 2005, în baza contractul de donaţie nr. 5001 din 04 noiembrie 2005, după Alexandru Cojocaru.

(f .d. 58). Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Alexandru Cojocaru şi lui Călin Potrîmba, Emanoil Cojocaru, a solicitat, în temeiul art. 836 Cod civil, rezoluţiunea contractului de donaţie, invocând că încheierea acestui contract a fost condiţionată de faptul că el va locui în acest imobil, însă în toamna anului 2001 nu a mai avut posibilitate de a intra în casa în litigiu, pe motiv că au fost schimbate lacătele, astfel el rămânând fără spaţiu locativ. Conform art. 836 alin. (1) Cod civil, dacă donatorul, după executarea donaţiei, nu mai este în stare să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare şi să-şi îndeplinească obligaţiile legale de întreţinere faţă de terţi, poate cere de la donatar restituirea bunurilor donate pe care acesta le mai posedă.

În cauză, prin aplicarea regulilor de interpretare a normei enunţate, este evident că donatorul va fi îndreptăţit în rezoluţiunea unilaterală a contractului de donaţie executat, doar în cazul în care donaţia va pune în pericol propria întreţinere corespunzătoare sau/şi în cazul în care aceasta ar periclita executarea obligaţiilor legale ale donatorului de întreţinere a altor persoane. În aceste condiţii, este de înţeles şi faptul ca circumstanţele şi obligaţiile, care fac posibilă rezoluţiunea contractului de donaţie executat, să nu existe la momentul încheierii contractului de donaţie, dar să se nască după încheierea lui, iar aceste împrejurări trebuie să înrăutăţească starea patrimonială a donatorului în aşa măsură, încât ar surveni pericolul propriei întreţineri corespunzătoare sau/şi acestea ar periclita executarea obligaţiilor legale ale donatorului de întreţinere a altor persoane.

La caz, la determinarea posibilităţii periclitării propriei întreţineri corespunzătoare a donatorului Emanoil Cojocaru sau îndeplinirea obligaţiilor legale de întreţinere faţă de terţi, instanţa de recurs reţine împrejurările concrete şi anume că ultimul nu a demonstrat starea sa de nevoie şi faptul că nivelul lui de viaţă, după executarea donaţiei, s-a înrăutăţit sau că este în imposibilitatea de a-şi executa obligaţiile legale de întreţinerea altor persoane. Dimpotrivă, actele cauzei denotă că atât la momentul semnării contractului, cât şi la momentul înaintării acţiunii în judecată Emanoil Cojocaru îşi asigura întreţinerea prin muncă, fapt ce se confirmă şi prin adeverinţa nr. 869 eliberată la 10 aprilie 2012 de Primăria or.

Călăraşi, din care rezultă că ultimul nu este încadrat în câmpul muncii începând cu luna aprilie 2012 (f. d. 34). Aici se va remarca că intimatul, în cadrul dezbaterilor judiciare, nu a făcut dovada faptului că este în imposibilitate de a se angaja la muncă şi de a-şi asigura o întreţinere corespunzătoare, fapt ce indică la netemeinicia concluziei instanţei de apel cu referire la faptul că vârsta intimatului nu-i permite ultimului de a-şi găsi un loc de muncă, deoarece aceasta este una declarativă şi lipsită de suport probatoriu.

La fel, actele cauzei atestă că atât la momentul semnării contractului de donaţie, cât şi în prezent Emanoil Cojocaru este proprietarul a două terenuri de pământ cu suprafaţa de 0,1006 ha şi 0,0493 ha (grădini (lot de lângă casă)), fapt ce se confirmă prin titlurile de autentificare a dreptului deţinătorului de teren eliberate pe numele lui la 01 iulie 2004 şi 09 iulie 2004 (f. d. 110-111), iar conform datelor din Registrul de Stat al Transporturilor la 04 mai 2012 pe numele lui Emanoil Cojocaru au fost înmatriculate 3 mijloace de transport, ce rezultă din scrisoarea Direcţiei înregistrare a transportului şi calificarea conducătorilor auto a ÎS „CRIS „Registru”” nr. 03/2103 din 08 mai 2012 (f. d. 69). De altfel, nu poate fi reţinut nici faptul că, odată cu perfectarea contractului de donaţie şi executarea lui, lui Emanoil Cojocaru i-au fost înrăutăţite condiţiile de trai, deoarece însăşi recurentul Alexandru Cojocaru a recunoscut că Emanoil Cojocaru a locuit împreună cu el în casă, însă apoi acesta a plecat cu traiul la concubina sa.

În susţinerea acestei concluzii vine şi răspunsul Primăriei comunei Sipoteni, raionul Călăraşi nr. 2187 din 24 iulie 2012, în care se indică că Emanoil Cojocaru locuieşte într-o locuinţă situată pe teritoriul SRL „Pro Fruct” şi se află în relaţii de concubinaj cu Virgina Pălitu (f. d. 118). În această ordine de idei, instanţa de recurs respinge afirmaţia invocată de către intimat şi reţinută de instanţa de apel cu privire la faptul că contractul de donaţie a fost încheiat sub condiţia că Emanoil Cojocaru va locui în imobilul în litigiu, pe când Alexandru Cojocaru a încălcat această înţelegere, prin interzicerea de a intra în imobil şi prin înstrăinarea acestuia, astfel înrăutăţind situaţia donatorului, or, legislaţia în vigoare nu prevede un astfel de temei pentru rezoluţiunea contractului de donaţie.

Aceasta cu atât mai mult cu cât nici contractul de donaţie încheiat între Emanoil Cojocaru şi Alexandru Cojocaru nu conţine clauze ce ar reflecta donaţia condiţionată. Astfel, invocarea lui Emanoil Cojocaru adusă în susţinerea pretenţiei cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie, precum că la încheierea contractului de donaţie el a avut cu Alexandru Cojocaru o înţelegere orală că va locui în continuare în această casă, nu poate constitui drept temei legal în vederea admiterii pretenţiei date, aceasta fiind una declarativă. Mai mult că conform art. 827 alin. (1) Cod civil, prin contract de donaţie, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar), condiţii în care a şi fost încheiat prezentul contract de donaţie, fără a fi instituite careva condiţii.

Cât priveşte pretenţia cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare nr. 17715 încheiat la 13 decembrie 2011 între Alexandru Cojocaru şi Călin Potrîmba asupra aceluiaşi bun imobil, instanţa de recurs o consideră la fel neîntemeiată, deoarece în situaţia în care Alexandru Cojocaru a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului imobil situat în str. B. P. Haşdeu, 31 or. Călăraşi, în baza contractului de donaţie din 04 noiembrie 2005, din momentul înscrierii în Registrul bunurilor imobile, acesta, în sensul art. 315 Cod civil, se bucură de toate atributele acestui drept cum sunt dreptul de posesiune, dreptul de folosinţă şi dreptul de dispoziţie. Respectiv, fiind proprietarul bunului imobil în litigiu, Alexandru Cojocaru era în plin drept de a dispune de imobil după bunul său plac, inclusiv şi de a-l înstrăina, aspect ce respinge, la caz, argumentele aduse de către Emanoil Cojocaru în susţinerea poziţiei date.

Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Alexandru Cojocaru şi indică la ilegalitatea hotărârilor de judecată a instanţelor ierarhic inferioare, fapt ce impune casarea acestora. Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei inatanţe şi a emite o nouă hotărâre prin care a respinge acţiunea lui Emanoil Cojocaru împotriva lui Alexandru Cojocaru şi lui Călin Potrîmba cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie şi declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către Alexandru Cojocaru. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 03 august 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Emanoil Cojocaru împotriva lui Alexandru Cojocaru şi lui Călin Potrîmba cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie şi declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se respinge acţiunea lui Emanoil Cojocaru împotriva lui Alexandru Cojocaru şi lui Călin Potrîmba cu privire la rezoluţiunea contractului de donaţie şi declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu