2ra-35/14 — Declararea nulităţii contractului de donaţie.

Dosar nr. 2ra-35/14 Prima instanţă: Judecătoria Soroca Judecător: Gh. Creţu Instanţa de apel:Curtea de Apel Chişinău Judecători: Tatiana Duca Stela Procopciuc Ana Albu Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie DECIZIE 15 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinînd recursurile declarate de Costin Andrei şi Cojocaru Elena în interesele lui Costin Vadim, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Costin Ana şi Costin Andrian împotriva lui Costin Vadim şi Costin Andrei privind declararea nulităţii contractului de donaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013, prin care apelul declarat de Costin Ana şi Costin Andrian, a fost admis, ACONSTATAT: La 09 februarie 2009 Costin Ana şi Costin Andrian au înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Costin Vadim şi Costin Andrei privind declararea nulităţii contractului de donaţie.

În motivarea acţiunii au indicat că, a încheiat căsătoria cu pîrîtul Costin Vădim la 27 octombrie 1990, care a fost desfăcută la 21 iunie 2007. În 1994 împreună cu Costin Vădim, Costin Andrei, Costin Andrian au privatizat apartamentul nr. 53 din str. A. Mateevici, or. Soroca. Au mai invocat reclamanţii că, la 03 aprilie 05 Costin Andrei, prin înşelăciune a prezentat notarului T. Cebotarean – Nesterenco o declaraţie, prin care a indicat că donează apartamentul în litigiu fiului său Costin Vădim. Consideră reclamanta că, prin contractul de donaţie ea şi fiul său Andrian au fost lupsiţi de dreptul de proprietate asupra ½ cotă parte din spaţiul locativ. 1 A concretizat reclamanţii că, despre întocmirea contractului de donaţie au aflat la 25 decembrie 2008. Solicită reclamanţii declararea nulităţii contractului de donaţie nr. 3-1392 din 03 aprilie 1995, prin care Costin Andrei Pavel a donat lui Costin Vadim apartamentul nr. 53 din str. A. Mateevici, or.

Soroca. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 01 aprilie 2010, acţiunea înaintată de Costin Ana şi Costin Andrian împotriva lui Costin Vadim şi Costin Andrei privind declararea nulităţii contractului de donaţie a fost admisă. A fost declarat nul contractul de donaţie nr. 4596 din 03 aprilie 1995, prin care Costin Andrei Pavel a donat lui Costin Vadim apartamentul nr. 53 din str. A. Mateevici, or. Soroca. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 septembrie 2010, au fost admise apelurile declarate de Andrei Costin şi Vadim Costin. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 01 aprilie 2010, pricina fiind remisă pentru rejudecare în prima instanţe – Judecătoria Soroca. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 05 decembrie 2012, acţiunea înaintată de Costin Ana şi Costin Andrian împotriva lui Costin Vadim şi Costin Andrei privind declararea nulităţii contractului de donaţie, a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013, apelul declarat de Costin Ana şi Costin Andrian, a fost admis. A fost casată integral hotărîrea Judecătoriei Soroca din 05 decembrie 2012, pronunţîndu-se o nouă hotărîre, prin care a fost admisă acţiunea înaintată de Costin Ana şi Costin Andrian. S-a dispus anularea, ca fiind întocmit contrar prevederilor legii, contractul de donaţie a apartamentului nr. 53, din str. A. Mateevici, nr. 17, or. Soroca, din 03 aprilie 1995, întocmit de Costin Andrei în favoarea lui Costin Vădim, stabilindu-se că, hotărîrea respectivă serveşte drept temei de înregistrare în registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 53 din str. A. Mateevici, nr. 17 or.

Soroca după Costin Ana, Costin Andrian Costin Andrei şi Costin Vădim a cîte ¼ cotă parte. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 16 iulie 2013, Costin Andrei, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi meţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că, decizia instanţei de apel, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Ulterior, la 29 iulie 2014, Cojocaru Elena în interesele lui Costin Vadim, nefiind de acord cu decizia instanţei de apel a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi meţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Mai invocă recurentul că, decizia instanţei de apel, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. 2 Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Din actele pricinii se constată cu certitudine că, recurentul Costin Andrei a recepţionat copia deciziei recurate la 24 iunie 2013, recurentul Costin Vadim a recepţionat copia deciziei contestate la 28 iunie 2013, iar recursurile au fost declarate la 16 iulie 2013 şi respectiv 29 iulie 2013. Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de Ana Costin şi Andrian Costin la cererile de recurs declarate de Costin Andrei şi Cojocaru Elena în interesele lui Costin Vadim, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 02 septembrie 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursurile declarate de Costin Andrei şi Cojocaru Elena în interesele lui Costin Vadim neîntemeiate şi care urmează a fi respinse.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 09 februarie 2009 Costin Ana şi Costin Andrian au înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Costin Vadim şi Costin Andrei, prin care a solicitat, declararea nulităţii contractului de donaţie nr. 3- 1392 din 03 aprilie 1995, prin care prin care Costin Andrei Pavel a donat lui Costin Vadim apartamentul nr. 53 din str. A. Mateevici, or.

Soroca. Totodată, s-a mai constatat că, la 27 octombrie 1990, Costin Ana şi Costin Vădim au înregistrat căsătoria, care a fost desfăcută prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 21 iunie 2007. Din convieţuirea în comun, soţii Costin au doi copii – feciorii Costin Andrian, născut la 10 noiembrie 1991 şi Costin Grigore, născut la 24 septembrie 1996. După căsătorie şi pînă la desfacerea căsătoriei Costin Ana şi Costin Vădim au locuit în apartamentul nr. nr. 53 din str. A. Mateevici,17 or. Soroca. Prin contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 17 august 1994, apartamentul menţionat a fost supus privatizării. La privatizarea apartamentului menţionat au participat Costin Andrei, Costin Vădim, Costin Ana şi Costin Andrian (la momentul respectiv minor), fapt confirmat prin cererea de participare la privatizarea apartamentului (f.d.

105) şi certificatul de arhivă nr. 1105 din 18 decembrie 2008 privind participanţii la privatizare (f.d. 9), prin urmare toţi au devenit proprietari pe cote-părţi egale a acestuia. Ulterior, prin contractul de donaţie din 03 aprilie 1995, Costin Andrei donează întreg imobilul său feciorului Costin Vădim. Ca efect al întocmirii contractului de donaţie menţionat, Costin Vădim a devenit unicul proprietar al apartamentului litigious, înregistrîndu-şi dreptul de proprietate în registrul bunurilor imobile (f.d.8).

3 Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu materialele pricinii, consideră oportun de a reitera prevederile art. 6 alin. (l) al Legii privatizării fondului de locuinţe, nr. 1324 din 10 martie 1993, cumpărarea sau primirea cu titlu gratuit în proprietate privată a locuinţelor se face cu acordul tuturor membrilor adulţi ai familiei care locuiesc împreună. La dorinţa lor, locuinţa poate fi cumpărată în proprietate comună sau în diviziune. Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 12 alin. (1) şi (2) Legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10 martie 1993, contractul de vînzare- cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată, încheiat în conformitate cu prezenta lege, se autentifică notarial, se înregistrează la biroul teritorial de inventariere tehnică şi serveşte titlu de proprietate.

Contractul de vînzare-cumpărare, transmitere- primire a locuinţei în proprietate privată se încheie cu unul dintre soţi cu acordul scris al tuturor membrilor adulţi care locuiesc împreună (inclusiv al celor care sînt plecaţi temporar). În acest sens, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, în sensul normei citate, încheierea contractului de privatizare doar cu unul din membrii majori ai familiei participanţi la privatizare, nu prezumă că doar acesta devine proprietar al locuinţei privatizate, proprietarii apartamentului fiind toţi cei care au participat la privatizare.

Astfel, instanţa de apel, corect a concluzionat că, în speţa dată, Costin Andrei, Costin Vădim, Costin Ana şi Costin Andrian (la momentul respectiv minor), potrivit art. 1 din Legea privatizării fondului de locuinţe, privatizarea fondului de locuinţe este un proces de înstrăinare, efectuat de organele puterii de stat, a fondului de locuinţe aparţinînd statului, organizaţiilor obşteşti, asupra cărora statul şi-a declarat dreptul de proprietate, altor asociaţii şi întreprinderi cooperatiste de stat, construite din contul mijloacelor alocate din bugetul de stat, în proprietate privată cetăţenilor Republicii Moldova şi asociaţiilor acestora (societăţi pe acţiuni şi societăţi economice, alte societăţi), pentru satisfacerea necesităţilor în locuinţe şi formarea unor stăpîni reali prin dreptul de a dispune liber de proprietara imobiliară.

Totodată, instanţa de apel corect a stabilit că, înstrăinarea apartamentului litigios prin contract de donaţie, s-a efectuat fără acordul coproprietarilor Costin Ana şi Costin Andrian. Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, sunt neîntemeiate argumentele recurenţilor precum că, decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Instanţa de recurs, consideră necesar de a reitera prevederile art. 50 C.C., adnotat (a. 1964, în vigoare la momentul întocmirii contratului de donaţie), este nulă convenţia care nu corespuns prevederilor legii, inclusiv convenţia care lezează drepturile personale sau patrimoniale ale minorilor.

În cazul unei convenţii nule fiecare parte este obligată să restituie celeilalte părţi tot ce a primit în baza convenţiei, iar cînd nu este posibil de a restitui în natură cele primite, urmează să plătească valoarea lor în bani, dacă legea nu prevede alte efecte ale nulităţii convenţiei. 4 Colegiul accentuiază că, conform art. 15 alin. (1) din Legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10 martie 1993, proprietarii de locuinţe privatizate pot înstrăina aceste locuinţe conform legislaţiei în vigoare. Astfel, din conţinutul normei respective rezultă că, doar proprietarii locuinţei privatizate o pot înstrăina. În situaţia din speţa dată, apartamentul nr. 53, din str. A. Mateevici, nr. 17, or.

Soroca, poate fi înstrăinat prin căile stabilite în lege, doar cu acordul tuturor coproprietarilor. Colegiul judiciar lărgit menţionează că, concluzia instanţei de apel despre necesitatea casării hotărîrii primei instanţe şi a pronunţa o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de Costin Ana şi Costin Andrian împotriva lui Costin Vadim şi Costin Andrei privind declararea nulităţii contractului de donaţie a fost admisă, este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, în conformitate cu prevederile art.130 C.P.C.. Actul de dispoziţie al instanţei de apel a fost adoptat cu respectarea normelor de procedură şi cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

În concluzie, instanţa de recurs menţionează că, este întemeiată decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013, din care considerente urmează a fi menţinută. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de Costin Andrei şi Cojocaru Elena în interesele lui Costin Vadim şi a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se resping recursurile declarate de Costin Andrei şi Cojocaru Elena în interesele lui Costin Vadim.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Costin Ana şi Costin Andrian împotriva lui Costin Vadim şi Costin Andrei privind declararea nulităţii contractului de donaţie. Decizia este irevocabilă din momentul pronunţării. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Valeriu Doagă Judecători /Semnătura/ Ala Cobăneanu /Semnătura/ Sveatoslav Moldovan /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător Vera Macinskaia 5