2ra-1287/14 — Rezoluțiunea contractului de donație

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A R.MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Făleşti (judecător O.Ciumaş) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi (judecători I.Grosu. a.Corcenco,D.Corolevschi) Dosarul nr.2ra-1287/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Ţurcanu Fiodor împotriva hotărârii judecătoriei Făleşti din 25 octombrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ţurcanu Fiodor împotriva lui Costeniuc Anatoli şi Ivanov Aureliu privind rezoluţiunea contractelor de donaţie şi anularea contractului de vînzare-cumpărare, a c o n s t a t a t: La 29 octombrie 2012 Ţurcanu Fiodor s-a adresat în instanţa de judecată cu o cererea de chemare în judecată împotriva lui Ivanov Aureliu şi Costiuc Anatolie în care a solicitat rezoluţiunea contractului de donaţie nr.3966 din 04 aprilie 2008 şi contractul de donaţie nr.3963 din 04 aprilie 2008 încheiate între Ţurcanu Fiodor şi Costiuc Anatolie şi declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr.5969 din 19 iulie 2012 încheiat între Costiuc Anatolie şi Ivanov Aureliu.

În motivaţia ei s-a reiterat că Ţurcanu Fiodor perfectînd contractele de donaţie a trecut în proprietatea lui Costeniuc Anatoli, terenul pentru construcţii cu suprafaţa de 0,2659 ha, construcţie casă de locuit individuală cu suprafaţa de 46,0 m.p., construcţie accesorie cu suprafaţa de 25,9 m.p. şi terenul agricol cu suprafaţa de 1,7741 ha amplasate în raionul Făleşti localitatea Pîrliţa. Ulterior, Costeniuc Anatoli a înstrăinat terenul agricol, iar el nu mai are posibilitatea să primească cerealele de pe acest terenul agricol. Consideră că contractele au fost încheiate formal, deoarece după încheierea acestora şi-a înrăutăţit condiţiile de trai şi nu dispune de întreţinere corespunzătoare. Prin hotărârea judecătoriei Făleşti din 25 octombrie 2013 a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Ţurcanu Fiodor împotriva lui Costeniuc Anatoli şi Ivanov Aureliu privind rezoluţiunea contractelor de donaţie şi anularea contractului de vînzare-cumpărare.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de Ţurcanu Fiodor şi menţinută hotărîrea judecătoriei Făleşti din 25 octombrie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă, obiectiv a verificat circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o 1 apreciere corectă, concluzionînd că hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 25 octombrie 2013 urmează a fi menţinută. La 25 februarie 2014, Ţurcanu Fiodor a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Făleşti din 25 octombrie 2013 şi deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014, solicitând casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi decizii de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a reiterat că soluţia emisă de instanţele inferioare nu sunt legale, sunt adoptate cu încălcarea normelor de drept material şi procesual şi urmează a fi casate deoarece instanţele de judecată au examinat cauza superficial, fără a se ţine cont care sunt circumstanţele pricinii, nu au cercetat toate probele prezentate care aveau importanţă la adoptarea hotărîrii. Eronat au interpretat legea şi au respins acţiunea. Bunurile donate constituie masă succesorală rămasă după decesul părinţilor săi. Terenul agricol donat, pentru el era o sursă de întreţinere. cu donatarul se află în relaţii ostile, deoarece ultimul mereu îl înjoseşte şi îl umileşte. Din cauza donării bunurilor nu mai poate menţine relaţiile cu copii săi care refuză să îl mai ajute, iar din motivul aflării în etate nu se poate întreţine de unul singur.

Prin referinţa depusă la 09 aprilie 2014 intimaţii au pledat pentru respingerea recursului. Au invocat că recursul înaintat este nefondat fiind depus din motive formale. Instanţele investite cu judecarea fondului au examinat şi au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, corect au dispus respingerea cererii ca fiind neîntemeiată. La judecarea cauzei în fond nu a fost încălcate normele procesuale, iar soluţiile emise sunt legale şi întemeiate. Recurentul Ţurcanu Fiodor nu a prezentat nici o probă care să confirme imposibilitatea întreţinerii sale, acestea fiind doar declarative şi lipsite de suport juridic. Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 25 februarie 2014 este depus în termen.

În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă.

Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de 2 apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării apelului, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat veridic. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ţurcanu Fiodor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Ţurcanu Fiodor împotriva hotărîrii judecătoriei Făleşti din 25 octombrie 2013 şi deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia Dumitru Mardari 3 4