2ra-3453/14 — Recunaoşterea dreptului de proprietate, anularea contractului de donaţie

prima instanţă: A. Danilov dosarul nr. 2ra-3453/14 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cojocaru Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cojocaru Mihail către Cojocari Tatiana, intervenienţi accesorii Abriţeva Renata şi Cojocari Alexandru privind anularea contractului cu privire la determinarea cotelor-părţi cu donaţie, recunoaşterea dreptului la proprietate comună în devălmăşie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Cojocaru Mihail fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 17 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 26 martie 2013, reclamantul Cojocaru Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Cojocari Tatiana, intervenienţi accesorii Abriţeva Renata şi Cojocari Alexandru privind anularea contractului cu privire la determinarea cotelor-părţi cu donaţie, recunoaşterea dreptului la proprietate comună în devălmăşie. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, cu pîrîta Tatiana Cojocari au încheiat căsătorie la 20.01.1978. Ca urmare a încheierii contractului de vînzare- cumpărare, transmitere-predare a locuinţei în proprietate privată nr. 3-2033 din 08.05.1997, ambii în calitate de soţi şi copiii Renata Abriţeva, Alexandru Cojocari au devenit coproprietari pe cote-părţi ai apartamentului nr. 8, situat pe str-la Teatrului, 6 mun.

Chişinău. Se arată că acest drept a fost înregistrat doar pe numele Tatianei Cojocari, fapt ce nu afectează regimul juridic al dreptului de proprietate în devălmăşie a soţilor şi consideră că, cota-parte a soţiei este supusă anume acestui regim juridic. Menţionează că, la data de 15.11.2012 pîrîta cu copiii au încheiat contractul cu privire la determinarea cotelor-părţi cu donaţie nr. 19670, în baza căruia, fără a 1 dispune de acordul reclamantului, au fost determinate cotele-părţi şi a fost donată cota-parte comună ce aparţine ambilor soţi celorlalţi coproprietari. Solicită reclamantul declararea nulităţii contractului cu privire la determinarea cotelor-părţi cu donaţie nr. 19670 din 15.11.2012 în partea ce ţine de donarea a 1/3 cotă-parte, proprietate comună în devălmăşie a soţilor Cojocaru Mihail şi Cojocari Tatiana din apartamentul situat pe str-la Teatrului, 6 ap.8 mun.

Chişinău , nr. cadastral 100519.119.01.008, şi de a recunoaşte cota-parte de 1/3 din apartamentul litigios drept proprietate comună în devălmăşie a soţilor Cojocaru Mihail şi Cojocari Tatiana. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17 decembrie 2013 acţiunea lui Cojocaru Mihail a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 20 decembrie 2013 Cojocaru Mihail a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17 decembrie 2013, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. La fel, a solicitat scutirea integrală de la plata taxei de stat în legătură cu starea materială grea.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014, apelul declarat de Cojocaru Mihail a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17 decembrie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă corect a stabilit circumstanţele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform prevederilor art. 130 CPC şi a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată, cu respectarea normelor de drept material şi procesual. Astfel, din materialele cauzei în instanţa de apel s-a constatat, că Cojocaru Mihail şi Cojocari Tatiana au înregistrat căsătoria la data de 20 ianuarie 1978 (f.d. 4). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 17 septembrie 2013, căsătoria încheiată între Cojocaru Mihail şi Cojocari Tatiana a fost desfăcută (f.d. 64). Instanţa de apel a menţionat că în anul 1997 în apartamentul nr. 8, situat pe str-la Teatrului, 6, mun. Chişinău, aveau viză de domiciliu şi locuiau Cojocari Tatiana şi copii Abriţeva ( Cojocari) Renata şi Cojocari Alexandru, fapt confirmat prin extrasul din cartea de imobil anexat la materialele cauzei (f. d. 31-34). S-a mai constatat că, la momentul privatizării reclamantul Cojocaru Mihail nu locuia în apartamentul litigios, nu avea perfectată viza de domiciliu în el, şi respectiv nu-şi exercita efectiv dreptul de folosinţă asupra acestui spaţiu locativ. Prin certificatul eliberat de Direcţia Generală Economie, Reforme şi Relaţii Patrimoniale cu nr. 0011722 din 03.06.08, se confirmă că, la privatizarea 2 apartamentului nr. 8, situat pe str-la Teatrului, 6, mun.

Chişinău, au participat Cojocari Tatiana, Cojocari Renata (Abriţeva) şi Cojocari Alexandru (f.d. 30). Astfel, acestora le-a fost transmis dreptul de proprietate în devălmăşie asupra ap. nr.8 str. Teatrului, 6. mun. Chişinău în baza contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată nr. 3-2033 din 08.05.1997 (f.d. 61). În conformitate cu pct. 2 al contractului de vînzare-cumpărare, transmitere- primire a locuinţei în proprietate privată nr. 3-2033 din 08.05.1997, vînzătorul a transmis gratuit în proprietatea cumpărătorilor, ap. 8 de pe str-la Teatrului, 6, mun. Chişinău, în baza hotărîrii Comisiei de Privatizare nr. 96, ultimii potrivit pct. 4 al contractului, urmînd să achite doar diferenţa dintre preţul de vînzare şi echivalentul valoric al suprafeţei locative.

Instanţa de apel a relevat că la data de 14 iunie 2005, în baza contractului de vînzare - cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată nr. 3-2033 din 08.05.1997, a fost înregistrat la OCT dreptul de proprietate asupra ap. 8 de pe str-la Teatrului, 6, mun. Chişinău, după Cojocari Tatiana, Abriţeva Renata şi Cojocari Alexandru, fapt ce se confirmă prin extrasul din Registrul bunurilor imobile eliberat la 29 iunie 2005 (f.d. 12). În corespundere cu art. 827 alin. (1) Cod civil, prin contract de donaţie, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar).

La data de 15 noiembrie 2012 între Cojocari Tatiana în calitate de donator şi Cojocari Alexandru si Abriţeva Renata în calitate de donatari, a fost încheiat contractul cu privire la determinarea cotelor-părţi în proprietate comună în devălmăşie cu donaţie nr. 19670, în temeiul căruia donatorul Cojocari Tatiana a donat donatarilor fiului Cojocari Alexandru şi fiicei Abriţeva Renata 1/3 cotă-parte din imobil, în părţi egale (f.d. 54-56). În temeiul contractului cu privire la determinarea cotelor-părţi cu donaţie nr. 19670 din 15.11.2012, la data de 19.11.2012, după Abriţeva Renata şi Cojocari Alexandru a fost înregistrat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 8 din str-la Teatrului, 6, mun.

Chişinău, a cîte ½ cotă-parte la fiecare ( f.d. 54- 57). Instanţa de apel a determinat ca neîntemeiată cerinţa reclamantului Cojocaru Mihail privind declararea nulităţii contractului cu privire la determinarea cotelor- părţi cu donaţie nr. 19670 din 15.11.2012 în partea ce ţine de donarea a 1/3 cotă- parte din apartamentul nr. 6 situat pe str-la Teatrului, 6, mun. Chişinău, întrucît cota-parte din imobilul contestată nu constituie proprietate comună în devălmăşie a soţilor Cojocaru Mihail şi Cojocari Tatiana. Astfel, Cojocari Tatiana, era în drept să încheie contractul vizat, fără permisiunea fostului soţ Cojocaru Mihail, întrucît pîrîta deţinea dreptul exclusiv de proprietate asupra 1/3 cotă-parte din imobil.

3 Mai mult ca atît, reclamantul nici nu a indicat prevederile legale, întru argumentarea cerinţei sale de declarare a nulităţii parţiale a contractului cu privire la determinarea cotelor-părţi cu donaţie nr. 19670 din 15.11.2012. Prin urmare, instanţa de apel a considerat cerinţa reclamantului Cojocaru Mihai privind recunoaşterea dreptului de proprietate în devălmăşie a soţilor Cojocaru Mihail şi Cojocari Tatiana asupra 1/3 din apartamentul litigios, ca fiind neîntemeiată, or, după cum a fost constatat mai sus, locuinţa a fost transmisă participanţilor la privatizare în mod gratuit şi prin prisma art. art. 372 alin. (3) Cod civil, art. 22 alin. (1) Codul familiei, cota-parte de 1/3 din apartamentul litigios aparţine exclusiv cu drept de proprietate doar Tatianei Cojocari şi nu poate constitui proprietate comună în devălmăşie a foştilor soţi.

La 26 august 2014 Cojocaru Mihail, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Cahul din 27 mai 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Se mai invocă în cererea de recurs că, instanţele judecătoreşti au interpretat incorect caracterul oneros sau gratuit a contractului de vînzare/cumpărare, transmitere-predare a locuinţei în proprietate privată nr.3-2033 din 08.05.1997.

Poziţia susţinută de recurent în cererea de chemare în judecată şi apel este că contractul sus numit este unul oneros. În acest context menţionează că din conţinutul contractului prezentat în instanţă de către intimată reiese că privatizarea apartamentului situat pe str-la Teatrului 6, ap. 8 mun. Chişinău nr. cadastral 0100519.119.01.008 s-a făcut cu titlu oneros. Afirmă aceasta deoarece pct. 3 şi 4 al Contractului de vînzare/cumpărare, transmitere-predare a locuinţei în proprietate privată nr.3-2033 din 08.05.1997 prevede că „preţul de vînzare al locuinţei este stabilit în sumă de 494.38 lei. La încheierea prezentului contract cumpărătorul a achitat 100 % din preţul de vînzare al locuinţei în sumă de 494.38 lei care a fost depusă pe Contul Nr. 10130001/13-3BP din 01/04/97.

Se mai arată că instanţele de judecată inferioare în motivarea hotărîrilor reţin ca fiind constatat faptul că începînd cu anul 1989 reclamantul Mihail Cojocaru a plecat din familie şi a locuit în altă localitate. Părţile au locuit şi continuă să locuiască separat. Acest fapt este considerat de instanţe ca fiind constatat chiar şi în circumstanţele în care intimata în cadrul examinării cauzei în prima instanţă a 4 recunoscut singură faptul că depunea cerere de divorţ şi tot ea de mai multe ori o retrăgea această cerere. La fel aceasta a declarat, fapt consemnat în procesul-verbal al şedinţei de judecată (f.d. 74), că „anul trecut prin minciună a intrat la noi în familie, spunînd că este bolnav, nouă ne-a fost milă de el şi l-am primit”.

La fel, aceasta a declarat că „tot în anii 90 el de sute de ori cînd se înscria cînd se scotea de la evidenţă”. Prin urmare faptele invocate de către recurent referitor la traiul în comun nu trebuie dovedite de acesta în măsură în care cealaltă parte nu le-a negat, iar în cazul nostru chiar le-a recunoscut (art. 123 alin. (5) al CPC al RM). La 27 noiembrie 2014 Cojocari Tatiana, Cojocari Alexandru şi Abriţeva Renata prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de Cojocaru Mihail, solicitînd respingerea lui, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cojocaru Mihail, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Cojocaru Mihail, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

5 Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cojocaru Mihail ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Cojocaru Mihail, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 6