2ra-1716/14 — Încasarea sumei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: judecătoria Buiucani, mun.Chișinău (jud.N.Simciuc) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.Sv.Caituz, A.Nogai, A.Doga) Dosarul nr. 2ra-1716/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 04 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Soloviov Anatolii împotriva deciziei din 06 februarie 2014 a Curţii de Apel Chișinău adoptate în cauza civilă la cererea lui Soloviov Anatolii împotriva lui Trinca Mirella privind repararea prejudiciului material și moral a c o n s t a t a t: La data de 08.02.2013, Soloviov Anatolii a depus în instanța de judecată cerere împotriva lui Trinca Mirella privind repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la data de 27.06.2011, reclamantul a depus la Direcția Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului mun.Chișinău o cerere privind legalizarea terenului din str.București 91/2, mun.Chișinău. Oformarea documentelor a fost pusă în sarcina funcționarului Direcției - Trinca Mirella. Deși este hotărîrea din data de 10.03.2006 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău prin care Direcția Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a Consiliului mun.Chișinău a fost obligată să efectuieze legalizarea casei de locuit, acest lucru nu a fost făcut. Dat fiind neoformarea actelor, indică reclamantul că, este în imposibilitate de a se conecta la rețeaua de gaze naturale și de a-și perfecta viza de domiciliu în imobilul dat, motiv din care a fost lipsit de ajutorul social și poate fi lipsit de pensie.

A solicitat reclamantul încasarea de la pîrîtă a prejudiciului material și moral cauzat prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu în sumă de 12000 lei. Prin hotărîrea din data de 08.10.2013 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, cererea lui Soloviov Anatolii a fost respinsă. Prin decizia din data de 06.02.2014 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de Soloviov Anatolii a fost respins și menținută hotărîrea din data de 08.10.2013 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău. 1 La data de 17.03.2014, Soloviov Anatolii a depus recurs împotriva deciziei din data de 06.02.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a indicat că, planul lotului de teren ar fi fost transmis lui Trinca M. la data de 06.09.2011, ceea ce nu corespunde realității.

Instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, Trinca M. a presentat planul lotului peste un an de la data depunerii cererii de către recurent. Prin aceasta, indică recurentul că, au fost încălcate prevederile Legii nr.87 din data de 21.04.2011 și anume dreptul la executarea hotărîrii în termen rezonabil. A mai indicat recurentul că, instanțele inferioare nu au luat în considerație faptul că, titlul executoriu a dispărut din materialele dosarului aflat la Trinca M. și martor al dispariției titlului executoriu a fost arhitectorul Blaj R., care a semnat actul la data de 08.06.2012.

De asemenea a indicat recurentul că, instanța de apel a stabilit că, proiectul-plan nu a fost confirmat, dar instanța de judecată nu a luat în calcul că, hotărîrea judecătorească din data de 10.03.2006 urma să fie executată fără coordonarea cu Consiliul municipal . Mai indică recurentul că, instanța de apel a indicat că, prevederile art.art.320,329,324,332,352 Cod de procedură civilă nu sunt aplicabile în speță, dar instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, era vorba de prevederile Codului de procedură penală și nu Codului de procedură civilă. A mai indicat recurentul că, instanța de apel nu a luat în considerație obligativitatea executării unei hotărîri judecătorești și că, neexecutarea hotărîrii judecătorești a cauzat un prejudiciu material și moral intimatului și că, nici o lege nu îndreptățește inacțiunile intimatei.

La data de 21.05.2014, intimata a depus referință la cererea de recurs și a indicat că, în activitatea sa profesională nu au fost înregistrate careva încălcări și afirmațiile recurentului cum că, prin acțiunile sale i-a fost cauzat careva prejudiciu moral și material este neîntemeiat. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele 2 de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Soloviov Anatoli nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Soloviov Anatolii împotriva deciziei din 06 februarie 2014 a Curţii de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3