2ra-1710/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat.

Dosar nr. 2ra-1710/14 Prima instanţă: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Judecător: Alexandru Rotari Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Nina Vascan Cotruţă Iurie Clim Eugeniu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

09 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL „Boghian”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Boghian” împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, prin care apelul declarat de SRL „Boghian”, a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 23 octombrie 2013, ACONSTATAT: La 10 aprilie 2013 SRL „Boghian” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerul Justiţiei, privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat În motivarea cererii a invocat că, la 28 octombrie 1996 a încheiat cu SA „Mecons” contractul de participaţie nr. 23 privind construcţia blocului locativ de pe bd. Decebal, nr. 80 mun. Chişinău. Potrivit acestuia SRL „Boghian” urma să obţină două apartamente cu trei odăi fiecare, unul la etajul 1, şi altul la etajul 6 în blocul locativ din bd. Decebal, nr. 80, în contul achitării sumei de 251420,0 lei, care urmau a fi achitaţi prin transmiterea a două ascensoare la preţul de 140000 lei şi a diferenţei în sumă de 11420 lei.

A afirmat că, pe parcursul derulării construcţiei, la 2 iulie 1999 , la solicitarea SA „Mecons”, SRL „Boghian” a transmis către SA „Mecons” două ascensoare pentru pasageri, iar ulterior, în urma înţelegerii cu SA „Mecons”, în vederea achitării datoriei rămase a mai fost transmis un al treilea ascensor, cu preţul de 70000 lei. La 1 02 aprilie 2004 SA „Mecons” a fost declarată insolvabilă. SRL „Boghian” a înaintat cerere de validare, dar administratorul insolvabilităţii a contestat creanţele SRL „Boghian”. Prin planul de redresare a solvabilităţii SA „Mecons” adoptat de adunarea creditorilor din 18 ianuarie 2005 şi confirmat prin hotărîrea instanţei de insolvabilitate din 18 ianuarie 2005, după SRL „Boghian” în temeiul art. 141 a Legii insolvabilităţii (2001), prin tabela 6 a Planului au fost rezervate apartamentele nr.29 şi nr. 94 din blocul locativ din bd.

Decebal, nr. 80, mun. Chişinău. Reclamantul a precizat că, potrivit art. 141 din legea insolvabilităţii, rezervarea se menţine pînă la soluţionarea definitivă a contestaţiilor înaintate asupra creanţelor. A mai invocat că, în instanţele judecătoreşti au fost examinate cererile SRL „Boghian” privind soluţionarea contestaţiilor, dar la 01.10.2008 situaţia a revenit la starea iniţială, deoarece instanţele superioare au apreciat că este necesar de a clarifica condiţiile livrării celui de al treilea ascensor. A specificat că, în scopul rezolvării situaţiei sale SRL „Boghian” a hotărît să înainteze separat cerere de validare a creanţelor izvorîte din livrarea primelor două ascensoare, primirea cărora a fost recunoscută de administratorul SA „Mecons” şi separat cerere de validare a creanţelor izvorîte din livrarea celui de al treilea ascensor, asupra căruia SA „Mecons” înainta dubii.

în septembrie 2008, SRL „Boghian” a aflat, că în pofida prevederilor art. 141a Legii insolvabilităţii, cît şi neglijînd prevederile planului de redresare a solvabilităţii, administratorul insolvabilităţii, la 28.07.2008 a adunat un grup de foşti creditori cu creanţe pe deplin satisfăcute, care anterior îndeplineau funcţiile de membri ai Comitetului creditorilor, dar care la data întrunirii nu deţineau nici un fel de creanţe şi din numele acestora au emis o hotărîre, prin care administratorului insolvabilităţii i s-au acordat împuterniciri de a vinde apartamentele nr.29 şi nr. 94 din blocul locativ din bd. Decebal, 80, mun. Chişinău, aflate în rezervare după creditorul SRL „Boghian”.

A afirmat că, întrucît Curtea de Apel Economică, în persoana judecătorului Craiu îndeplinea funcţiile de supraveghere a procedurii de insolvabilitate la SA Mecons, SRL „Boghian” a depus la 01 octombrie 2008 o cerere prin care a solicitat declararea nulităţii absolute a actului juridic formulat de comitetul al creditorilor. A indicat că, judecătorul proteja acţiunile ilegale ale administratorului insolvabilităţii care a depus cererea privind radierea creditorului SRL „Boghian” din tabelele creanţelor creditorilor SA „Mecons”, în pofida faptului, că anterior prin scrisoarea de notificare nr. 189 din 05 decembrie 2006 administratorul insolvabilităţii recunoscuse existenţa creanţelor SRL „Boghian” la SA „Mecons”.

A susţinut că, la 31 octombrie 2008 a depus cererea de validare a creanţelor în sumă de 140000 lei, care constituie valoarea neindexată a două ascensoare livrate către SA „Mecons”, solicitînd totodată satisfacerea creanţelor prin spaţiu locativ în conformitate cu prevederile contractului nr. 23 din 28 octombrie 1996 încheiat între părţi. A argumentat că, instanţa urma să examineze în comun cererile conexe înaintate de administratorul SA „Mecons” şi de SRL „Boghian”, şi respectiv urma să constate 2 temeinicia cerinţelor SRL „Boghian” , în urma cărora urma să valideze pe SRL „Boghian”, iar ulterior administratorul SA „Mecons” în insolvabilitate urma să satisfacă creanţele validate prin spaţiul locativ determinat de contract, anume prin apartamentele nr. 29 şi nr. 94 din blocul locative din bd.

Decebal 80, mun. Chişinău. însă aceasta la 17 noiembrie 2008, făcînd front comun cu SA „Mecons”, nu a examinat în ansamblu şi cererea de validare depusă de SRL „Boghian”, dar a invocat, că, SRL „Boghian” nefiind creditor validat nu este în drept să fie participant la procesul de insolvabilitate, din care motive a respins examinarea cererii SRL „Boghian” privind constatarea nulităţii hotărîrii Comitetului creditorilor expuse în procesul verbal nr. 59 din 28 iulie 2008, statuînd totodată, că creditorul contestat SRL „Boghian” urmează a fi exclus din tabelele de validare, şi că hotărîrea „Comitetului creditorilor” din 28 iulie 2008 este legală.

A specificat că, încheierea CAE a fost menţinută prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2009. A atenţionat că, prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 22 decembrie 2011, a fost constatat, că prin încheierea din 17 noiembrie 2008 instanţa de insolvabilitate nu a soluţionat cauza în fond, ci doar s-a expus asupra faptului, că întrucît SRL „Boghian” nu este creditor validat, acesta nu este în drept să intervină cu cereri în instanţa de insolvabilitate. A declarat că, ignorînd examinarea cererii de validare a SRL „Boghian” în termen rezonabil, adică concomitent cu cerinţele cu caracter opus înaintate de administratorul SA „Mecons” instanţa de insolvabilitate, în mod artificial a dispersat cerinţele conexe, examinîndu-le doar pe ale SA „Mecons”, pentru a nu da posibilitate SRL „Boghian” să argumenteze temeinicia respingerii cerinţelor ilegale ale administratorului SA „Mecons”.

A apreciat că prin aceste acţiuni instanţa de insolvabilitate, nu s-a expus direct asupra statutului rezervării după SRL „Boghian” a apartamentelor nr. 27 şi nr. 94 din blocul locativ din bd. Decebal, 80, mun. Chişinău, deoarece, în temeiul art. 70 a Legii insolvabilităţii, decizia asupra modificării statutului de rezervare a apartamentelor nr. 29 şi nr.94 putea fi adoptată doar de organul care a votat problema rezervării.

A mai indicat că, din motiv că la 17 noiembrie 2008 pe rolul Judecătoriilor erau mai multe cauze, prin care creditorul SRL „Boghian” exercita drepturile de contracarare a contestaţiilor administratorului, şi deoarece pe rolul instanţei de insolvabilitate era cererea depusă de SRL „Boghian” privind validarea creanţelor, iar aceste circumstanţe au fost ignorate de instanţa de insolvabilitate, la 18 noiembrie 2008 SRL „Boghian” a depus la instanţa de insolvabilitate cererea privind asigurarea acţiunii, prin aplicarea sechestrului asupra apartamentelor nr. 29 şi nr. 94 din blocul locativ din bd. Decebal, nr. 80, mun. Chişinău pînă la soluţionarea litigiilor cauzate de contestarea ilegală de către administratorul SA „Mecons” a cererilor SRL „Boghian” de validare a creanţelor la SA „Mecons”.

3 A mai menţionat că, prin cererea nr. 24 din 18 noiembrie 2008 a solicitat administratorului SA „Mecons”, prelungirea rezervării apartamentelor nr. 29 şi nr. 94 din blocul locativ din bd. Decebal, nr. 80, mun. Chişinău. A declarat că, cererile menţionate au fost ignorate atît de instanţa de insolvabilitate, cît şi de administratorul SA „Mecons” în insolvabilitate. A afirmat că ulterior, la 09 decembrie 2008 Curtea de Apel Economică, în calitate de instanţa de insolvabilitate, a examinat cererea de validare depusă de SRL „Boghian” la 31 octombrie 2008 şi a adoptat o încheiere, prin care a dispus „admiterea contestaţiei administratorului procedurii planului SA „Mecons” asupra creanţelor înaintate de către SRL „Boghian” privind validarea sumei de 140000 lei cu satisfacerea în mod de compensare prin spaţiu locativ şi anume a apartamentelor nr.29 şi nr. 94 din blocul locativ amplasat pe bd.

Decebal, nr. 80 mun. Chişinău la preţul neindexat conform obligaţiilor reciproce stabilite de contractul din 28 octombrie 1996. În temeiul cererii SRL „Boghian” a fost perfectat un nou tabel de către administratorul insolvabilităţii cu înscrierea creanţelor SRL „Boghian” în sumă de 140000, lei, dar acesta a ignorat specificarea, că este solicitată achitarea sumei prin compensare, prin spaţiul locativ şi anume a apartamentelor nr.29 şi nr. 94 din blocul locativ amplasat pe bd. Decebal, nr. 80 mun. Chişinău. A precizat că, prin încheierea din 9 decembrie 2008, instanţa de insolvabilitate practic şi-a revizuit dispoziţiile adoptate la 17 noiembrie 2008, statuînd din nou că SRL „Boghian” are poziţia de creditor cu drepturile de rezervare a bunurilor specificate.

Reclamantul a afirmat că, instanţa de insolvabilitate cunoştea pretenţiile SRL „Boghian” asupra apartamentelor nr. 29 şi nr. 94 din blocul locativ din bd. Decebal, nr. 80, mun. Chişinău, şi avînd în sarcina sa supravegherea procedurii de insolvabilitate a SA „Mecons” în procedura planului, cît şi supravegherea administratorului Insolvabilităţii SA „Mecons”, era obligată de a respecta rezervarea după SRL „Boghian” a apartamentelor menţionate pînă la soluţionarea litigiilor de drept, care derulau (şi derulează pînă în prezent) în procedură contencioasă. Însă în perioada respectivă administratorul insolvabilităţii a înstrăinat aceste apartamente unor terţi, iar instanţa de insolvabilitate, fără a implica în proces pe SRL „Boghian”, drepturile căruia au fost încălcate, prin două hotărîri ilegale, a confirmat drepturile de proprietate a terţilor O. Botezat şi V. Bostan asupra apartamentelor respective.

A afirmat reclamantul că, instanţa de insolvabilitate a încălcat şi norma imperativă de la art. 80 CPC, ignorînd măsura anterioară de asigurare a acţiunii, care urma a fi anulată doar de către judecătorul sau instanţa care a ordonat măsura de asigurare ori de judecătorul şi instanţa în a căror procedură se afla pricina. A indicat că a atacat hotărîrea menţionată cu revizuire, însă judecătorul N. Craiu a ignorat examinarea acestor cereri. A mai declarat că, din motiv că administratorul SA „Mecons” şi instanţa de insolvabilitate nu au reacţionat la cererile din 18 noiembrie 2008, a depus la 07 mai 4 2009 o cerere privind verificarea îndeplinirii de către administratorul procesului de insolvabilitate a prevederilor art. 137-141 a Legii insolvabilităţii „Luarea în consideraţie a creanţelor contestate”.

A afirmat că cererea respectivă a fost la fel lăsată fără examinare. A mai menţionat că, la 01 octombrie 2009 a depus o cerere privind validarea creanţelor în sumă de 70000,00 lei care deriva din livrarea celui de al treilea ascensor către SA „Mecons”, cu achitarea prin spaţiu locativ (apartament) la preţul neindexat conform obligaţiunilor reciproce stabilite de contractul nr. 23 din 28 octombrie 1996. A indicat că, şi cererea respectivă nu a fost examinată, astfel, instanţa de insolvabilitate a neglijat accesul la justiţie a SRL „Boghian” şi a ignorat dreptul său la judecarea în termen rezonabil a cererilor depuse.

A afirmat că, din motiv că prin încheierea CAE din 17 noiembrie 2008 instanţa de insolvabilitate nu a admis amînarea cererii privind declararea nulă a actului juridic, SRL „Boghian” a înaintat o cerere în procedură contencioasă, care ulterior a fost repartizată instanţei de insolvabilitate care la 26 aprilie 2010 a examinat şi a admis cererea SRL „Boghian” privind constatarea nulităţii absolute a procesului - verbal nr. 59 din 28 iulie 2008 al şedinţei Comitetului creditorilor SA „Mecons” privind acordarea împuternicirilor administratorului insolvabilităţii de a vinde apartamentele nr. 29 şi nr. 94 din blocul locativ din bd. Decebal, nr. 80, mun.

Chişinău rezervate anterior după SRL „Boghian” prin planul de redresare a solvabilităţii votat de Adunarea creditorilor şi confirmat prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 18 ianuarie 2005. A susţinut că, prin decizia din 28 decembrie 2010 Curtea Suprema de Justiţie a admis cererea de recurs înaintata de SA „Mecons” în procedura planului, a casat hotarîrea Curţii de Apel economice din 26 martie 2010, a încetat procesul pe cauza economica la cererea SRL „Boghian” către SA „Mecons” din motiv, că aceasta ar fi fost examinată în fond şi soluţionată de instanţa de insolvabilitate prin încheierea din 17 noiembrie 2008, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2009. Declară că, examinarea cererii SRL „Boghian” privind nulitatea actului juridic nu a fost admisă de instanţa de insolvabilitate, iar cauza soluţionată în procedură contencioasă a fost casată, pe motive că ar fi fost anterior soluţionată de instanţa de insolvabilitate, iar prin acest procedeu SRL „Boghian” a fost lipsită de dreptul de a se adresa în judecată întru apărarea drepturilor sale, atît în procedura ne insolvabilitate cît şi în procedură contencioasă.

A afrimat că pe marginea acestui caz a înaintat la CEDO cerere de apărare a drepturilor încălcate. A indicat că, solicită repararea prejudiciului material şi moral cauzat direct prin încălcarea drepturilor SRL „Boghian” la judecarea în termen rezonabil a cauzelor înaintate. A afirmat că mărimea prejudiciului material cauzat SRL „Boghian” îl constituie valoarea a trei ascensoare primite de SA „Mecons” de la SRL „Boghian”, instalate în blocul locativ din bd. Decebal, nr. 80, mun. Chişinău, care nu au fost 5 achitate de SA „Mecons”, în detrimentul prevederilor contractului nr. 23 din 28 octombrie 1996, iar achitarea la moment a acestora este imposibilă din motivul lipsei masei debitoare la SA „Mecons” şi faptului încetării procesului de insolvabilitate care va fi enunţat în timpul apropiat de instanţa de insolvabilitate.

A susţinut că, potrivit informaţiei prezentate prin scrisoarea SRL “Augustlift” nr. 401 din 14 noiembrie 2012, care este dilerul “Moghilevlifitmaş”, valoarea unui ascensor pentru pasageri 1111 – 0411, la nouă opriri, constituie 20000,00 dolari SUA sau 246000,00 lei RM, ceea ce demonstrează că prejudiciul direct cauzat SRL „Boghian” prin nesoluţionarea cererilor în termen rezonabil de către administratorul insolvabilităţii şi instanţa de insolvabilitate constituie 60000,00 dolari SUA sau 738000,00 lei RM. A afirmat că, prejudiciul moral pe care îl invoca este de 100000,00 lei şi este proporţional cu practica CEDO referitoare la violarea art. 1 Protocolul 1 la CEDO. Reclamantul a concretizat că, termenul pentru judecarea cauzelor expuse era de o zi pentru cererea menţionată la pct. 1.1., de 45 zile, pentru cererea menţionată la pct. 1.3, şi de aproximativ 40 zile pentru cererea menţionată la pct. 1.4..

Solicită reclamantul constatarea încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil a următoarelor cauze: cererii privind asigurarea acţiunii depusă la 18 noiembrie 2008, privind aplicarea sechestrului asupra apartamentelor nr. 29 şi nr. 94 din blocul locativ din bd. Decebal, nr. 80, mun.

Chişinău pînă la soluţionarea litigiilor cauzate de contestarea ilegală de către administratorul SA „Mecons” a cererilor SRL „Boghian” de validare a creanţelor la SA „Mecons”, a cererii privind verificarea îndeplinirii de către administratorul procesului de insolvabilitate a prevederilor art. 137-141 a Legii insolvabilităţii „Luarea în consideraţie a creanţelor contestate” depusă de SRL „Boghian” la 07.05.2009, precum şi a cererii din 01 octombrie 2009, privind validarea creanţelor în sumă de 70000,00 lei, cu achitarea prin spaţiu locativ (apartament) la preţul neindexat conform obligaţiunilor reciproce stabilite de contractul nr. 23 din 28 octombrie 1996. A mai solicitat repararea de către statul Republicii Moldova a prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcările invocate în valoare de 838000,00 lei dintre care prejudiciul material 738000,00 lei şi prejudiciul moral 100000,00 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 23 octombrie 2013, a fost respinsă ca nefondată acţiunea înaintată de SRL „Boghian” împotriva Ministerului Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat. Prin decizia Curţii de Apei Chişinău din 22 ianuarie 2014, apelul declarat de SRL „Boghian”, a fost respins, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 23 octombrie 2013. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 26 martie 2014 SRL „Boghian” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel 6 şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă acţiunea.

În motivarea recursului au indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe, au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia motivată a deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 31 ianuarie 2014, iar recursul a fost declarat la 26 martie 2014. Astfel, prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

Examimnd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de SRL „Boghian” este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă in cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată 7 irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Boghian”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justitie, DISPUNE: Recursul declarat de SRL „Boghian”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Vera Macinskaia 8