2ra-1698/14 — Încasarea sumei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Soroca (jud. Gh. Liulca) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi (jud. T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu) Dosarul nr. 2ra-1698/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 04 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Tatian Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Bulat Oxana, împotriva deciziei din 20 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi, adoptate în cauza civilă la cererea lui Gînga Marcel împotriva lui Bulat Oxana, privind recuperarea datoriei, a c o n s t a t a t: La data de 21 august 2008 Gînga Marcel a depus în instanţa de judecată cerere de chemare în judecată împotriva lui Bulat Oxana privind recuperarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul Gînga Marcel a indicat că, pîrîta la data de 22 martie 2004 a împrumutat de la reclamant suma de 5000 Euro pentru achitarea datoriilor în legătură cu procurarea împreună cu mama sa Ivanov Elena a apartamentului nr.16 de pe str. Ştefan cel Mare 22, or. Soroca. Termenul de achitare a datoriei ambii l-au stabilit de a fi data de 29 octombrie 2007. În recipisa de împrumut întocmită la data de 09 iulie 2007 pîrîta a indicat că, în caz de neachitare a datoriei în termenul stabilit se obligă să plătească dobînda de 10% lunar din suma împrumutată. A mai indicat reclamantul că, termenul de achitare a datoriei a expirat iar pîrîta nu şi-a îndeplinit obligaţiile indicate în recipisă.

În total datoria de împrumut şi a dobînzii constituie suma de 11000 Euro. Reclamantul solicită încasarea de la Bulat Oxana a datoriei în sumă de 11000 Euro si cheltuielile de judecată. Prin hotărârea din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Soroca, cererea de chemare în judecată a lui Gînga Marcel a fost admisă integral: s-a încasat de la Oxana Şarco (Bulat) în beneficiul lui Gînga Marcel suma de 8500 euro sau echivalentul în lei moldoveneşti la momentul executării hotărîrii – restituirea împrumutului şi dobînda de întîrziere şi 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a încasat de la Oxana Şarco (Bulat) în beneficiul statului suma de 3156 lei – taxa de stat. Prin decizia din 24 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi a fost respins apelul declarat de reprezentantul apelantei – avocatul Victor Felişcan, cu menţinerea hotărârii din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Soroca.

La data de 06 martie 2014 avocatul recurentei - Victor Felişcan a declarat recurs împotriva deciziei din 24 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi. În motivarea recursului s-a indicat că atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat prevederile legale. În opinia recurentului textul înscrisului (recipisei) nu reprezintă un împrumut deoarece în înscris este notat “...sunt recunoscătoare de a întoarce bani”, fără a se referi la obligaţia corelativă, inerentă a contractului.

Mai consideră recurentul că concluzia ambelor instanţe este eronată deoarece cererea de chemare în judecată a fost examinată în prima instanţă, în anul 2008, în cîteva şedinţe succesive, datele din cerere au fost verificate, examinate nemijlocit de instanţa de judecată cu participarea reclamantului, la etapa de finalizare a examinării pricinii în fond, au fost cercetate înscrisurile conform procedurii şi nu au parvenit obiecţii, observaţii, s-a trecut la etapa susţinerilor orale. După întocmirea procesului- verbal al şedinţei, reclamantul nu a prezentat în termen de 5 zile observaţii în ordinea prevederilor art. 275 alin.(6) CPC. Abia după remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă, reclamantul a inventat un motiv de modificare a datei la care a apărut datoria, ceea ce este dubios şi urmează a fi apreciat critic de instanţa superioară.

Avocatul recurentei a mai indicat că prima instanţă nu a aplicat dispoziţiile art. 272 alin. (1) Cod Civil şi prevederile art. 268 lit.(a) Cod Civil. Reieşind din aceste prevederi cerinţa de achitare a dobînzii în sumă de 3500 euro, pentru o perioadă de 5 ani, este neîntemeiată deoarece conform art. 267 alin.(l) CC termenul general de prescripţie este de 3 ani, iar în cererea nr.7406 din 21.08.2008 nu a fost inclusă pretenţia de achitare a dobînzii cum se vede cu certitudine din conţinutul cererii. Mai mult, consideră avocatul recurentei că scurgerea termenului pentru care se pretinde achitarea dobînzii este datorată acţiunilor reclamantului Gînga Marcel care cu concursul instanţei de judecată în mod ilegal, cu încălcarea normelor procesuale, a examinat pricina civilă, fără citarea legală a pîrîtei şi înmînarea copiei cererii de chemare în judecată, hotărîrea Judecătoriei din 09.10.2008 fiind casată printr-o decizie irevocabilă, cu remiterea cauzei spre rejudecare.

Mai indică avocatul recurentei că nu au fost aplicate prevederile art. 593 alin.(3) Cod Civil. Astfel, prin acţiunile sale reclamantul a provocat rejudecarea cauzei şi extinderea pretenţiei, în situaţia cînd instanţa va considera datoria întemeiată. A mai indicat avocatul recurentei că nu a existat nici o notificare sau o altă procedură de punere în întîrziere a debitorului Bulat Oxana, deoarece recurenta Bulat (Şarco) Oxana credea cu bună-credinţă că a restituit aşa numita datorie lui Gînga Marcel, fapt confirmat prin 13 transferuri efectuate prin sistemul ManeyGram, de aceea calcularea şi încasarea dobînzii pe un termen de 5 ani este incorectă şi inechitabilă. Curgerea termenului nu s-a datorat acţiunilor pîrîtei, căci aceasta nu a fost somată să restituie împrumutul şi nu a ştiut despre depunerea cererii în instanţa de judecată.

De asemenea susţine avocatul recurentei că decizia din data de 24 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi, este vădit ilegală şi reprezintă o gravă eroare judiciară, care vine în contradicţie cu normele legale şi Constituţia Republicii Moldova. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de către avocatul recurentei în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul avocatului recurentei privind aplicarea eronată de către instanţa de apel şi instanţa de fond a normelor de drept material şi procedural, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către avocatul Victor Felişcan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de avocatul lui Şarco (Bulat) Oxana - Victor Felişcan împotriva deciziei din 20 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală