3ra-407/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Papuha dosarul nr. 3ra-407/14 instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu DECIZIE 28 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Cadastru”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Solotrans Agro” către Întreprinderea de Stat „Cadastru”, Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, intervenient accesoriu Consiliul mun. Chişinău privind anularea deciziei şi obligarea înregistrării, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Cadastru”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 02 august 2013, c o n s t a t ă La 07 martie 2013 SRL ,,Solotrans Agro” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Cadastru”, Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, intervenient accesoriu Consiliul mun. Chişinău privind anularea deciziei şi obligarea înregistrării în Registrul Bunurilor Imobile a parcării auto din str. Cărbunari, mun. Chişinău. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform Deciziei Consiliului Municipal Chişinău nr. 13/31-20 din 28.10.2010 SRL „Solotrans-Agro” i-a fost dat în arendă pentru o perioada de cinci ani, lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,2979 ha, din str. Cărbunari, mun. Chişinău, suplimentar la terenul privat. Lotul de pămînt a fost dat în arendă cu scopul amenajării unei parcări pentru automobilele clienţilor centrului comercial – piaţa agricolă angro.

Ulterior în temeiul Deciziei menţionate, la 12.11.2010 cu Primăria mun. Chişinău a fost încheiat contractul de arendă nr. 5503/2010, care la 29.12.2010 a fost înregistrat la organul cadastral. Remarcă faptul, că în conţinutul contractului de arendă de asemenea este indicat, că lotul de pămînt este destinat pentru parcarea automobilelor clienţilor centrului comercial. Obţinînd dreptul de folosinţă şi posesie temporară asupra lotului de pămînt SRL „Solotrans-Agro”, întru utilizarea terenului conform destinaţiei stabilite prin Decizia Consiliului Municipal şi contractul de arendă, a obţinut Certificatul de urbanism nr. 46/11 din 20.01.2011, potrivit căruia a fost certificată amenajarea parcajului auto pentru parcarea automobilelor clienţilor centrului comercial.

Menţionează că de la Direcţia Generală Transport Public şi căi de Comunicaţii a Consiliului Municipal Chişinău a fost obţinut Permisul nr. 135 în temeiul căruia şi conform proiectului de sistematizare, coordonat şi aprobat în organele competente, a fost executată pavarea spaţiului arendat cu plăci de beton armat. Pentru executarea obiectivului determinat prin Decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 13/31-20 din 28.10.2010 şi contractul de arendă nr. 5503/2010 din 12.11.2010 SRL „Solotrans- Agro” a investit mijloace financiare proprii în sumă de 2 425 662 lei, cuantumul cărora pe categorii de lucrări şi materiale de construcţii, sunt în detaliu reflectate în devizele locale perfectate în vederea realizării parcării auto.

Faptul construirii şi recepţionării parcării auto este confirmat prin procesul verbal de recepţie finală nr. 713 din 05.08.2011, care de fapt demonstrează şi dreptul de proprietate al SRL „Solotrans-Agro” asupra parcării auto, iar potrivit art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea cadastrului bunurilor imobile, acesta constituie temei pentru înregistrarea în registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate. Se mai indică în acţiune că, la data de 14.01.2013 SRL „Solotrans-Agro” a depus la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău procesul-verbal de recepţie finală nr. 713 din 05.08.2011, cu solicitarea de a înregistra în Registrul bunurilor imobile parcarea auto executată cu plăci de beton armat.

La data de 22.01.2013 a primit de la OCT Chişinău decizia registratorului prin care cererea de înregistrare a bunului imobil a fost respinsă, în calitate de temei pentru respingerea cererii de înregistrare a parcării auto registratorul a invocat, că aceasta nu corespunde cerinţelor art. 2 şi art. 4 alin. 3) lit. b) din Legea cadastrului bunurilor imobile, potrivit cărora poate fi obiect independent al înregistrării doar construcţia – clădire sau construcţie legată solid de pămînt a cărei strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinaţiei ei.

Considerînd, că decizia de refuz emisă de registratorul OCT Chişinău este neîntemeiată şi ilegală, deoarece potrivit art. 4 alin. 2) din Legea cadastrului bunurilor imobile, obiecte ale înregistrării sunt bunurile imobile, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra lor, iar alin. 3 al aceluiaşi articol determină că la bunuri imobile ce se înregistrează în registrul bunurilor imobile se raportă terenurile, clădirile şi construcţiile legate solid de pămînt, etc. În acest sens este de remarcat şi faptul că art. 288 din Codul civil determină la categoria bunurilor imobile terenurile, porţiunile de subsol, obiectivele acvatice separate, plantaţiile prinse de rădăcini, clădirile, construcţiile şi orice alte lucrări legate solid de pămînt, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat durabil în acesta, adică bunurile a căror deplasare nu este posibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinaţiei lor.

Se arată că parcajul auto executat de SRL „Solotrans-Agro” constituie o construcţie legată solid de pămînt, iar strămutarea acesteia este imposibilă fără ai 2 cauza prejudicii destinaţiei ei, altfel spus acesta întruneşte toate caracteristicele unei construcţii şi corespunde întru totul noţiunii prevăzute de 288 din Codul civil şi art. 2 din Legea cadastrului bunurilor imobile. În acest sens invocă devizele locale elaborate pentru construcţia parcării auto şi organizarea accesului tehnologic, în conţinutul cărora sunt indicate categoriile de lucrări efectuate în vederea executării parcajului şi volumul materialelor de construcţie utilizate, care demonstrează că parcajul executat reprezintă o construcţie durabil legată de pămînt şi nu doar o amenajare a terenului.

Afirmaţiile în cauză sunt demonstrate şi prin procesul - verbal de recepţie finală înregistrat de Primăria mun. Chişinău cu nr. 713 din 05.08.2011 care a fost aprobat fără careva rezerve şi obiecţii de către membrii comisiei, reprezentanţi ai autorităţilor publice abilitate. De remarcat este şi faptul, că procesul-verbal de recepţie finală conţine menţiunea, că parcajul auto a fost admis spre recepţie finală în calitate de construcţie la data de 26.10.2011 şi de Inspecţia de Stat în Construcţii. Se menţionează că în scopul soluţionării prealabile a litigiului la 24.01.2013 SRL „Solotrans-Agro” a depus la Întreprinderea de Stat „Cadastru” o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei registratorului OCT Chişinău de respingere a cererii de înregistrare a parcajului auto.

La 22.02.2013 registratorul din cadrul ÎS „Cadastru” - Aliona Guşan a emis decizia nr. 01- 07/50/13-16 prin care a dispus menţinerea deciziei din 14.02.2013 a registratorului OCT Chişinău şi respectiv respingerea cererii prealabile înaintate. Pe parcursul examinării cauzei, reprezentantul reclamantului a mai înaintat o cerere de concretizare a cerinţelor acţiunii prin care a solicitat instanţei de judecată, anularea deciziei din data de 14.01.2013 emisă de registratorul Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău şi decizia nr. 01-07/50/13-16 din 22.02.2013 emisă de registratorul ÎS „Cadastru”; obligarea ÎS „Cadastru” şi Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău să înregistreze în Registrul bunurilor imobile, parcajul auto din str. Cărbunari, mun.

Chişinău, executat de SRL „Solotrans-Agro”. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02.08.2013 pretenţiile invocate în acţiune s-au admis. S-a anulat decizia din 14.01.2013, emisă de registratorul Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău şi decizia nr. 01-07/50/13-16 din 22.02.2013 emisă de registratorul ÎS „Cadastru”. S-a obligat ÎS „Cadastru” şi Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău să înregistreze în Registrul bunurilor imobile, parcajul auto din str. Cărbunari, mun. Chişinău, executat de SRL „Solotrans-Agro”. La 02 septembrie 2013 Întreprinderea de Stat „Cadastru” a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 02.08.2013, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Cadastru” , fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02.08.2013. 3 La data de 31 ianuarie 2014, în termen, Întreprinderea de Stat „Cadastru” a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a invocat că, decizia Curţii de Apel Chişinău din 12.12.2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02.08.2013 sunt ilegale şi neîntemeiate, lipsite de consistenţă şi suport juridic, bazate pe interpretarea eronată a normelor de drept şi incorectă a datelor şi circumstanţelor dispuse, pe aprecierea incompletă, subiectivă şi unilaterală a probelor administrate.

La data de 03 martie 2014 SRL „Solotrans-Agro” prin intermediul cancelariei a depus referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de ÎS „Cadastru”, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrilor contestate. Conform modificărilor operate la CPC, prin Legea nr.155/05.07.12, în conformitate cu prevederile art. 444 CPC RM ( în vigoare la moment), recursul se examinează fără înştiinţarea părţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel, şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecători, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Instanţa de recurs a stabilit că prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02.08.2013, acţiunea înaintată de SRL „Solotrans-Agro” a fost admisă, s-a anulat decizia din 14.01.2013, emisă de registratorul Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău şi decizia nr. 01-07/50/13-16 din 22.02.2013 emisă de registratorul ÎS „Cadastru”. S-a obligat ÎS „Cadastru” şi Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău să înregistreze în Registrul bunurilor imobile, parcajul auto din str. Cărbunari, mun.

Chişinău, executat de SRL „Solotrans-Agro”, soluţie care a fost menţinută de instanţa de apel. La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a stabilit că parcajul auto executat de SRL „Solotrans-Agro” constituie o construcţie legată solid de pămînt, iar strămutarea acesteia este imposibilă fără a-i cauza prejudicii destinaţiei ei, altfel spus acesta întruneşte toate caracteristicele unei construcţii şi corespunde întru-totul noţiunii prevăzute de 288 din Codul civil şi art. 2 din Legea cadastrului bunurilor imobile, în acest sens reţinîndu-se devizele locale elaborate pentru construcţia parcării auto şi organizarea accesului tehnologic, în conţinutul cărora sunt indicate categoriile de lucrări efectuate în vederea executării parcajului şi volumul materialelor de construcţie utilizate, care demonstrează că parcajul executat reprezintă o construcţie durabil legată de pîmînt şi nu doar o amenajare a terenului.

4 La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel este una nemotivată, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavînd putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator reţinut de prima instanţă, precum normele de drept ce reglementează acest aspect. Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că soluţia dată de instanţa de apel, este una preamatură, fără o analiză multiaspectuală, fiind aplicate eronat a normelor de drept material, din care considerente se impune necesitatea casarea acesteia. Astfel, conform prevederilor art. 2 al Legii cadastrului bunurilor imobile, prin construcţie se înţelege clădire sau construcţie legată solid de pămînt a cărei strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinaţiei ei. Construcţia poate fi obiect independent al înregistrării de stat. Instanţa de recurs reţine că conform Deciziei Consiliului Municipal Chişinău nr. 13/31-20 din 28.10.2010 SRL „Solotrans-Agro” i-a fost dat în arendă pentru o perioada de cinci ani, lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,2979 ha, din str. Cărbunari, mun.

Chişinău, suplimentar la terenul privat. Totodată, la 12.11.2010 între SRL „Solotrans-Agro” şi Primăria mun. Chişinău a fost încheiat contractul de arendă nr. 5503/2010, care la 29.12.2010 s-a înregistrat la organul cadastral. Ulterior, în temeiul încheierii contractului de arendă, a obţinut Certificatul de urbanism nr. 46/11 din 20.01.2011, potrivit căruia a fost certificată amenajarea parcajului auto pentru parcarea automobilelor clienţilor centrului comercial (f.d. 12-14). În urma adresării de către SRL „Solotrans-Agro” către Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, s-a solicitat de a înregistra în Registrul bunurilor imobile parcarea auto executată cu plăci de beton armat. Prin răspunsul primit la 22.01.2013 OCT Chişinău a respins cererea de înregistrare a bunului imobil.

În calitate de temei pentru respingerea cererii de înregistrare a parcării auto registratorul a invocat, că aceasta nu corespunde cerinţelor art. 2 şi art. 4 alin. 3) lit. b) din Legea cadastrului bunurilor imobile, potrivit cărora poate fi obiect independent al înregistrării doar construcţia – clădire sau construcţie legată solid de pămînt a cărei strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinaţiei ei. Instanţa de recurs reţine că instanţa de apel a ajuns la concluzia că construcţia în cauză că parcajul auto executat de SRL „Solotrans-Agro” constituie o construcţie legată solid de pămînt, iar strămutarea acesteia este imposibilă fără a-i cauza prejudicii destinaţiei ei, fără a se baza pe careva acte justificative în acest sens.

5 Lecturînd materialele cauzei, se atestă existenţa raportului de expertiză nr. 6725-04-13/T (f.d. 40-48), executat de către expertul tehnic în construcţii M. Brîneagră, asupra căruia instanţa de apel nu s-a expus în general. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel urma să stabilească cert şi clar, dacă construcţia în cauză constituie o construcţie legată solid de pămînt şi dacă cade sub incidenţa art. 2 şi art. 4 alin. 3) lit. b) din Legea cadastrului bunurilor imobile. La fel, se reţine că, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către ÎS „Cadastru”, instanţa de apel a ajuns la concluzia legalităţii hotărîrii primei instanţe.

Instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel nu a verificat, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă, dar a copiat mot-a-mot hotărîrea primei instanţe, decizia instanţei de apel este nemotivată, astfel instanţa de apel nu s-a expus nici asupra unui argument din apel. În conformitate cu art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, judecînd în echitate, instanţa de apel, urma să se expună asupra tuturor motivelor invocate în apel, în privinţa circumstanţelor şi raporturilor juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi asupra probelor examinate în prima instanţă.

Fără careva apreciere au rămas argumentele invocate de recurentul-apelant cu privire la faptul că conform prevederilor art. 4 alin.3 lit. b), pot fi obiecte ale înregistrării „clădirile şi construcţiile legate solid de pămînt”. La fel, instanţa de apel a omis să se expună şi asupra argumentelor apelantului care a menţionat că construcţiile precum chioşcurile, gheretele, împrejmuirile, pereţii, bornele de hotar, stratul asfaltat, marcajele şi alte instalaţii, ale căror funcţii sunt legate de teren sau de clădire, şi care nu pot fi formate ca obiecte de drept independent în conformitate cu Legea cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354-XV din 28.10.2004 (art.8 alin.2 lit.„e”), nu pot fi obiecte ale înregistrării în registrul bunurilor imobile.

Astfel, prin neexaminarea tuturor circumstanţelor cauzei, a probelor administrate, părţile sunt lipsite de dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 pct.1 Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care asigură respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces. Reieşind din cele constatate, instanţa de recurs reţine că, instanţa de apel la examinarea litigiului n-a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, n-a cercetat şi apreciat probele din dosar, iar ca rezultat n-au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de 6 contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, să dispună efectuarea unei expertize în domeniu pentru stabilirea tuturor circumstanţelor şi aspectele cauzei, şi reexaminînd pricina să emită o hotărîre legală şi întemeiată, respectînd dreptul părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Cadastru”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Solotrans Agro” către Întreprinderea de Stat „Cadastru”, Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, intervenient accesoriu Consiliul mun. Chişinău privind anularea deciziei şi obligarea înregistrării, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Elena Covalenco Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 7