3ra-1252/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă:L.Holeviţcaia dosarul nr.3ra-1252/15 instanţa de apel: Iu Cimpoi, N. Craiu, N.Simciuc ÎNCHEIERE 19 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Auto-Ares”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Auto-Ares” împotriva Consiliului şi Primăriei mun.Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015 c o n s t a t ă: La data de 19 februarie 2014 „Auto-Ares” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului şi Primăriei mun.Chişinău şi a solicitat obligarea de a emite procesul-verbal de recepţie finală a unităţii comerciale cu suprafaţa de 24 m.p.

ce aparţine „Auto-Ares” SRL, amplasată pe terenul din strada Albişoara colţ cu strada Feredeului (fără număr) mun.Chişinău, cu suprafaţa de 0,04 ha, numărul cadastral 0100422.155 şi a obliga pârâţii de a transmite „Auto-Ares” SRL în arendă terenul din strada Albişoara colţ cu strada Feredeului (fără număr) mun.Chişinău, cu suprafaţa de 0,04 ha, numărul cadastral 0100422.155. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 22 decembrie 2014 acţiunea s-a respins ca nefondată. În motivarea soluţiei sale instanţa a notat că, dreptul de proprietate asupra gheretelor nu se înregistrează în registrul bunurilor imobile din cauza statutului lor, gheretele se amplasează provizoriu şi se exploatează pînă la prima cerere a administraţiei publice locale.

Dreptul de a solicita darea în arendă a terenului adiacent construcţiei îl au doar proprietarii de imobile înregistrate în registrul bunurilor imobile or, reclamantul nu face parte din categoria persoanelor care ar putea solicita darea în arendă a terenului adiacent construcţiei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015 s-a respins apelul declarat de „Auto-Ares” SRL şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 23 iulie 2015 „Auto-Ares” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă.

1 În motivarea recursului a invocat că, instanţele de judecată eronat au aplicat normele conţinute în Regulamentul de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 285 din 23.05.1996. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, decizia instanţei de apel a fost comunicată recurentului la data de 03.06.2015 (f.d. 91, 95), iar recursul a fost depus la data de 23 iulie 2015 (f.d. 91). Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile 2 prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele de judecată eronat au aplicat normele conţinute în Regulamentul de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 285 din 23.05.1996 nu pot fi reţinute deoarece în speţă corect au fost aplicate normele pertinente, în special normele de drept disputate de recurent. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de „Auto-Ares” SRL ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Auto-Ares” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3