3ra-862/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A.Rotari nr.3ra-862/14 instanţa de apel: M.Anton, A.Panov, T.Pelin ÎNCHEIERE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Societatea cu Răspundere Limitată „Cociug Trans” şi Societatea pe Acţiuni „Parcul de Autobuse nr.1”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Parcul Auto Rural” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, intervenienţi accesorii Societatea pe Acţiuni „Parcul de Autobuse nr.1”, Întreprinderea de Stat „Servicii Transport Auto” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Cociug Trans” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi Societatea cu Răspundere Limitată „Cociug Trans” cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 23 octombrie 2013 c o n s t a t ă La 18 aprilie 2013, SRL „Parcul Auto Rural” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, intervenienţi accesorii Societatea pe Acţiuni „Parcul de Autobuse nr.1”,

Întreprinderea de Stat „Servicii Transport Auto” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Cociug Trans” cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, S.R.L „Parcul Auto Rural” este o întreprindere specializată, care activează în domeniul transportului de călători şi bagaje. Menţionează că în temeiul cererilor adresate Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a fost emis ordinul nr.35 din 18 februarie 2013 conform căruia s-au deschis cursele Chişinău GA 07.45, 08.15, 11.05, 11.55, 12.30, 13.45, 17.25, 17.55 - Zîmbreni 08.35, 09.15, 09.45, 10.15, 10.45, 12.15, 14.00, 16.30, Chişinău PC Grenoble 19.05, 19.50 - Zîmbreni 14.35, 17.00, cu regim de deservire expres şi au fost atribuite spre deservire SRL „Parcul Auto Rural”.

Susţine că ordinul menţionat a fost pus în executare, de către IP „ANTA”, prin scrisoarea Nr.08/3-1-546 din 01 martie 2013, iar SRL„Parcul Auto Rural” i-au fost eliberate permisele de activitate şi astfel, reclamantul a început deservirea acestor curse cu respectarea, prevederilor legislaţiei în vigoare. Însă, la data de 28 martie 2013, Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, în lipsa unui temei legal a emis ordinul nr.74, conform pct.2 al căreia sa dispus abrogarea ordinului nr.35 din 18 februarie 2013, fapt care a generat inevitabil închiderea curselor atribuite spre deservire anterior SRL „Parcul Auto Rural”.

Nefiind de acord cu ordinul nominalizat SRL „Parcul Auto Rural”, a înaintat Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea ordinului nr.74 din 28 martie 2013, în partea închiderii curselor Chişinău GA 07.45, 08.15, 11.05, 11.55, 12.30, 13.45, 17.25, 17.55 - Zîmbreni 08.35, 09.15, 09.45, 10.15, 10.45, 12.15, 14.00, 16.30, Chişinău PC Grenoble 19.05, 19.50 - Zîmbreni 14.35, 17.00. Prin răspunsul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr.02/8- 631 din 08 aprilie 2013 reclamantei i-a fost adus la cunoştinţă temeiul ce a servit pentru anularea ordinului nominalizat, invocînd în acest sens faptul depunerii unor cereri prealabile de către SA „Parcul de Autobuse nr.l”, ÎS „Servicii Transport Auto”, SRL „Cociug Trans” privind anularea ordinului nr.35 din 18 februarie 2013, fără însă a motiva temeinicia admiterii acestora.

Consideră reclamanta că acţiunile pîrîtului privind abrogarea ordinului nr.35 din 18 februarie 2013 sunt ilegale şi total neîntemeiate.

Solicită reclamantul anularea pct.2 din ordinul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr.74 din 28 martie 2013, în baza căruia s-a abrogat ordinul nr.35 din 18 februarie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 23 octombrie 2013 a fost admisă integral acţiunea, fiind anulat pct.2 din ordinul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr.74 din 28 martie 2013, în baza căruia s-a abrogat ordinul nr.35 din 18 februarie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi SRL „Cociug Trans” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 23 octombrie 2013. La 23 mai 2014 Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti. La 23 mai 2014 SRL „Cociug Trans” a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond. În motivarea recursului a invocat că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, au fost aplicate eronat normele de drept material şi procedural. Menţionează că despre şedinţa din 06 martie 2014 instanţa de apel nu a înştiinţat în mod legal SA „Parcul de Autobuse nr.1”, iar la materialele cauzei lipseşte citaţia.

Susţine că atît instanţa de apel cît şi prima instanţă interpretînd normele de drept material, fără a examina şi intra în esenţa legalităţii emiterii ordinului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr.35 din 18 februarie 2013 prin care s-a deschis cursele Chişinău-Zîmbreni, atribuite spre deservire SRL „Parcul Auto Rural”, neîntemeiat a anulat pct.2 din ordinul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr.74 din 28 martie 2013. La 03 iunie 2014 SA „Parcul de Autobuse nr.1” a înaintat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu remitere pricinii la rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului a menţionat că nu au fost dovedite circumstanţele ca fiind stabilite, au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural. A afirmat că la şedinţa din 06 martie 2014 nu a fost citat în modul legal, iar despre decizia instanţei de apel a aflat de la alţi participanţi. Studiind temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, SRL „Cociug Trans” şi SA „Parcul de Autobuse nr.1” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursurile declarate de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, SRL „Cociug Trans” şi SA „Parcul de Autobuse nr.1” în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Nu pot fi reţinute argumentele recurenţilor SRL „Ci’ociug Trans” şi SA „Parcul de Autobuse nr.1” referitor la faptul că intervenientul accesoriu SA „Parcul de Autobuse nr.1” nu a fost citat în mod legal pentru şedinţa din 06 martie 2014, or, actele cauzei denotă că SA „Parcul de Autobuse nr.1” a fost citat în mod legal pentru şedinţa din 20 februarie 2014, iar conform art.102 alin.(41) CPC, participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, SRL „Cociug Trans” şi SA „Parcul de Autobuse nr.1”ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Societatea cu Răspundere Limitată „Cociug Trans” şi Societatea pe Acţiuni „Parcul de Autobuse nr.1” se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat