2ra-1570/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: V. Macrinici dosarul nr. 2ra-1570/14 instanța de apel: D. Manole, N Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 29 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Primăria satului Păpăuți raionul Rezina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Bulhac împotriva Primăriei satului Păpăuți raionul Rezina cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Lidia Bulhac, casată parțial hotărârea Judecătoriei Rezina din 03 iunie 2013, în partea respingerii acțiunii privind încasarea salariului pentru reținerea eliberării carnetului de muncă şi emisă în partea dată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, constată: La 22 aprilie 2013, Lidia Bulhac a depus o cerere de chemare în împotriva Primăriei satului Păpăuți cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 02 februarie 2012, în temeiul contractului pe durată determinată, a fost angajată de către Primarul satului Păpăuți în calitate de specialist în domeniul perceperii fiscale a Primăriei, cu stabilirea a 0,5 din salariul de funcție, iar la 04 aprilie 2012 a fost angajată prin cumul şi în funcția de specialist în problemele regimului funciar în temeiul contractului pe durată determinată până la 31 decembrie 2012, cu stabilirea a 0,5 din salariul de funcție. Menționează că la 31 decembrie 2012, Primarul sat. Păpăuți în temeiul art. 85 alin.(1) al Codului muncii a emis dispoziția nr. 44 privind eliberarea sa din funcție, însă cu dispoziția menționată a luat cunoștință doar la 22 februarie 2013, în momentul întocmirii actului, prin care a transmis contabilității Primării toate actele privind perceperea fiscală, tot atunci fiind-ui eliberat și carnetul de muncă.

1 Invocă dezacordul cu dispoziția menționată, deoarece potrivit prevederilor art. 66 alin.(5) al Codului muncii, la momentul încetării contractului individual de muncă, angajatorul urma să-i restituie imediat carnetul de muncă, mai mult că atribuțiile specialistului în problemele perceperii fiscale le-a îndeplinit până la 22 februarie 2013, şi anume, până la momentul întocmirii actului prin care a transmis contabilității Primăriei toate actele privind perceperea fiscală. Afirmă că nu i-a fost achitată indemnizația de eliberare din serviciu, în conformitate cu prevederile art. 274 al Codului muncii, susținând că funcția de specialist în problemele reglementării regimului funciar a exercitat-o prin cumul, astfel nefiind acordat nici premiul anual conform prevederilor art. 10 al Legii nr.48 din 22 martie 2012, privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici.

Indică că, la 28 februarie 2012, în temeiul art. 330, 332 al Codului muncii s-a adresat cu o cerere către Primarul satului Păpăuți, prin care a solicitat repararea prejudiciului material format din salariu de funcție din 31 decembrie 2012 până la 22 februarie 2013, în mărime de 2373 lei, indemnizația de eliberare din serviciu în mărime de 1202 lei, premiul anual neacordat în mărime de 2568 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 1327 lei, însă cererea sa a rămas fără nici un răspuns. Solicită, încasarea din contul Primăriei satului Păpăuți în beneficiul său a sumei de 7470 lei cu titlu de prejudiciul material și moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 03 iunie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul Primăriei satului Păpăuți în beneficul Lidiei Bulhac, suma de 1202 lei ce constituie îndemnizația de eliberare din funcția de specialist în problemele regimului funciar și suma de 1327 lei cu titlu de prejudiciul moral, iar în total suma de 2529. În rest acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, a fost admis apelul declarat de Lidia Bulhac, casată parțial hotărârea primei instanțe, în partea respingerii acțiunii privind încasarea salariului pentru reținerea eliberării carnetului de muncă și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, prin care s-a dispus încasarea din contul Primăriei satului Păpăuți în beneficul Lidiei Bulhac, prejudiciul material în mărime de 2373 lei.

În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută. La 14 martie 2014, Primăria satului Păpăuți a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor legale.

Consideră că prima instanță a concluzionat corect în vederea respingerii încasării salariului pentru reținerea eliberării carnetului de muncă, deoarece intimata nu a demonstrat și specificat faptul că i-a fost reținut carnetul de muncă de către reprezentantul Primăriei, totodată fiind demonstrat faptul că dânsa la 31 decembrie 2012, a refuzat intenționat să primească carnetul de muncă, invocând motive neîntemeiate, fapt care a fost consemnat în carnetul de muncă, pe când instanța de apel la emiterea deciziei nu a solicitat carnetul de muncă de la Bulhac Lidia pentru a fi examinate înscrisurile și pentru a stabili adevărul. 2 Susține că Bulhac Lidia nu a dovedit nici faptul că din 31 decembrie 2012 și până la 22 februarie 2013, a încercat să se angajeze la serviciu, însă din lipsa carnetului de muncă a avut obstacole la angajare în muncă.

La fel indică că la judecarea pricinii în ordine de apel nu a fost citată și audiată secretara consiliului sătesc local Păpăuți, Nadejda Covali, pentru confirmarea faptului că carnetul de muncă a fost eliberat intimatei anume la 31 decembrie 2012 și nu la 22 februarie 2013, precum a indicat instanța de apel. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Primăria satului Păpăuţi este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Primăria satului Păpăuți nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Primăria satului Păpăuți asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Primăria satului Păpăuți ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Primăria satului Păpăuți raionul Rezina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 4