3ra-651/14 — Anularea actului administrativ

dosarul nr.3ra-651/14 prima instanţă: I.Ţurcan instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, L. Bulgac ÎNCHEIERE 29 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cuşnir Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cuşnir Valeriu împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Cuşnir Valeriu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 15 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 28 mai 2012, reclamantul Cuşnir Valeriu a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind anularea actului administrativ. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, prin ordinul MAI nr. 405 din 06 decembrie 2010 a fost desemnat în calitate de membru şi preşedinte al Consiliului de administraţie al întreprinderii de Stat "Servicii Pază”. Indică că în această funcţie a activat până la data de 05 martie 2012, când a aflat despre emiterea ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 35 din 03 februarie 2012, prin care a fost stabilită o altă structură a Consiliului de administraţie a ÎS ”Servicii Pază”, majorându-se numărul membrilor acestuia de la trei la cinci persoane şi în acelaşi timp schimbându-se componenţa nominală a Consiliului.

Prin ordinul menţionat reclamantul a fost revocat din funcţia de membru şi preşedinte al Consiliului de administraţie a ÎS ”Servicii Pază”, cât şi din calitatea de preşedinte al acestui Consiliu. Consideră reclamantul Cuşnir Valeriu că ordinul MAI nr. 35 din 03 februarie 2012, este ilegal şi neîntemeiat şi solicită anularea acestui ordin. Indică că a înaintat o cerere prealabilă prin care a solicitat organului emitent abrogarea ordinului nr. 35 din 03.02.12 în parte, la care a primit răspuns de refuz. Consideră reclamantul că ordinul nominalizat a fost emis cu încălcarea art. 17 din Regulamentul Consiliului de administraţie al Î.S. ”Servicii Pază”, aprobat prin ordinul MAI nr. 405 din 06 decembrie 2010, în care sunt indicate expres cauzele în care poate fi revocat un membru al Consiliului de administraţie, inclusiv şi preşedintele.

Menţionează reclamantul că, cele invocate în ordinul contestat nu cad sub nici un caz de revocare prevăzută de Regulament, drept temei pentru anularea ordinului a invocat şi nerespectarea prevederilor legale ce reglementează componenţa numerică a Consiliului, care este stabilită în număr de trei persoane şi nu cinci persoane. Mai menţionează reclamantul, că la emiterea ordinului a fost încălcat art. 5 din Regulament, care prevede că membru consiliului de administraţie din partea colectivului de muncă va fi ales la adunarea generală a colectivului de muncă prin vot secret. Potrivit Regulamentului membrii consiliului se desemnează pe un termen de trei ani, astfel se încalcă drepturile membrilor consiliului de a activa pentru o perioadă determinată în mod cert.

Solicită reclamantul admiterea acţiunii, anularea prevederilor expuse la art. 1, lit. b) din ordinul nr. 35 din 03 februarie 2012 în partea excluderii lui Cuşnir Valeriu din calitatea de membru al Consiliului de administraţie al Î.S. ”Servicii Pază” şi a art. 1 lit. c) din acelaşi ordin. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 martie 2013 pricina a fost transmisă la judecătoria Centru mun. Chişinău, pentru examinare în fond conform competenţei jurisdicţionale şi teritoriale. Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 15 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La data de 12 decembrie 2013 Cuşnir Valeriu a înaintat cerere de apel, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, apelul declarat de Cuşnir Valeriu a fost respins ca neîntemeiat şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 08 aprilie 2014, Cuşnir Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotătîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe au fost emise cu interpretarea şi aplicarea în mod eronat a legii. Susţine că au fost încălcate normele de drept material şi anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi a fost interpretată în mod eronat legea.

În acest sens, indică recurentul că instanţele ierarhic inferioare la examinarea cauzei au făcut trimitere la prevederile art. 7, alin. (11), lit. d) din Legea Nr. 146 şi la Regulamentul Consiliului de administraţie al Î.S. „Servicii Pază” aprobat prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 405 din 06 decembrie 2010, în special la art. 17 al acestuia, care indică expres cauzele pentru care poate fi revocat din funcţie un membru al Consiliului de administraţie, inclusiv preşedintele Consiliului, însă concluziile instanţelor nu se încadrează în limitele vreuneia din situaţiile descrise, or nici una dintre aceste situaţii (încălcarea legislaţiei, expirarea termenului împuternicirilor (alegerii), lichidarea întreprinderii, alte cazuri prevăzute de legislaţie) nu a avut loc, de unde reiese că Ordinul nr. 35 din 03.02.2012, în partea revocării din calitatea de membru şi de preşedinte al consiliului, este neîntemeiat şi ilegal.

Într-o altă ordine de idei, indică recurentul că instanţele ierarhic inferioare au evitat să aprecieze reglementările stipulate la art. 7, alin. (11), din Legea Nr. 146, în speţă norma expusă la lit. d) - în alte cazuri prevăzute de legislaţie - prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului. A indicat în acest sens că in viziunea sa este destul de evident, că norma prevăzută la art. 7, alin. (11), lit. d) din Legea Nr.146 nu este opozabilă cauzei respective, atât din lipsa în cadrul legislativ aferent a altor „cazuri prevăzute ” pentru revocarea membrilor sau preşedintelui Consiliului de administraţie, cât şi din lipsa unei conduite pasibile pentru revocare. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel şi prima instanţă aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

În context, Colegiul constată că instanţa de apel a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei formulîndu-şi opinia corelativ cu prevederile legislaţie relevante speţei. Astfel, Curtea de Apel Chişinău corect a coroborat prevederile Legii nr. 146 din 16 iunie 1994, cu privire la Întreprinderea de Stat cu prevederile Regulamentului Întreprinderii, aprobat prin ordinul MAI nr. 404 din 06 decembrie 2010. Mai mult, Colegiul precizează că conform pct. 17 lit. d) din Regulamentul nominalizat, rezultă că Ministerul Afacerilor Interne ca fondator este în drept să desemneze şi să revoce membrii Consiliului de administraţie cât şi preşedintele Consiliului. Prin urmare, instanţa de recurs, nu poate reţine argumentele recurentului invocate în vederea admiterii recursului şi casării actelor judecătoreşti pronunţate de instanţele ierarhic inferioare, precizînd că faptele expuse nu se încadrează în prevederile art. 432 CPC.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cuşnir Valeriu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Cuşnir Valeriu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă