2ra-2158/13 — Plata drepturilor salariale

dosarul nr. 2ra-2158/13 prima instanţă: V. Braşoveanu, instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţă, ÎNCHEIERE 27 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Întreprinderea de Stat Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Drucioc Stelian împotriva Întreprinderea de Stat Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Afacerilor Interne cu privire la plata drepturilor salariale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne şi casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 01 iunie 2012, de admitere a acţiunii din contul Ministerului Afacerilor Interne c o n s t a t ă La data de 12 octombrie 2011, Drucioc Stelian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat Servicii Pază a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Afacerilor Interne cu privire la plata drepturilor salariale. În motivarea acţiunii reclamantul Drucioc Stelian a indicat că perioada din 13.01.2006 pînă 28.12.10 a activat în cadrul organelor afacerilor interne. La 28.12.2010 prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 134 ef din 29.12.2010 a fost concediat din organele afacerilor interne din funcţia de şef al secţiei economie şi finanţe a Direcţiei generale pază de stat a Departamentului poliţie a MAI şi trecut în rezervă, în corespundere cu art. 86 alin. (1) lit. b) şi c) al Codului Muncii, art. 21 alin. (4) al Legii nr. 416 din 18.12.1990 cu privire la poliţie.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 2 din 16.01.2010 „Cu privire la crearea unei întreprinderi de stat”, a fost acceptată propunerea Ministerului Afacerilor Interne privind crearea întreprinderii de Stat „Servicii pază”, cu asigurarea procedurii de reorganizare a Serviciului Pază de Stat prin contopirea Direcţiei Generale Pază de Stat şi a subdiviziunilor ei teritoriale. Conform p. 20 al Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 355 din 04.11.2010, militarilor din corpul de ofiţeri şi persoanelor din corpul mediu, superior şi suprem de comandă al organelor afacerilor interne eliberaţi din serviciu, în urma reducerii statelor de personal sau din motive de sănătate, fără a dispune de dreptul la pensie, concomitent cu plata, în cazul trecerii în rezervă, a unei indemnizaţii de concediere, li se menţine timp de un an plata salariului pentru gradul militar sau special”.

Potrivit anexei 11 la Ordinul MAI nr. 355 din 04.11.2010, sporul lunar pentru gradul militar în cazul locotenentului major constituie 300 lei. Astfel, avînd în vedere faptul, că a fost concediat din organele afacerilor interne prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne, la 05.07.2011, s-a adresat cu cerere la Direcţia generală economie şi finanţe a Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat achitarea salariului pentru grad militar a câte 300 lei lunar pe parcursul unui an. Ministerul Afacerilor Interne, prin scrisoarea nr. 15/1-D-285/11 din05.08.2011 i-a comunicat că drepturile salariale solicitate urmau să fie achitate la momentul concedierii de către ÎS „Servicii Pază” ca succesor în drepturi şi obligaţii a Direcţiei generale pază de stat.

Ca urmare, la 07.09.2011 s-a adresat cu cerere privind achitarea salariului pentru grad militar către ÎS „Servicii Pază”. Prin scrisoarea nr. D-69/11 din 12.09.2011 s-a comunicat refuzul în achitarea drepturile salariale pretinse, fapt care şi a servit temei pentru înaintarea prezentei acţiuni în judecată. În cererea de concretizare din 08.02.12 reclamantul a solicitat obligarea Ministerului Afacerilor Interne la plata salariului pentru gradul militar în mărime de 300 lei lunar pe parcursul unui an pe perioada 08.01.2011-07.01.2012, încasarea drepturilor salariale în sumă de 3600 lei, cît şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 01 iunie 2012, acţiunea a fost admisă integral, s-a dispus încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui Drucioc Stelian plata restanţei la salariului pentru gradul militar pentru perioada 08.01.2011-07.01.2012 în sumă de 3600 lei şi a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, iar în total suma de 4100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2012, a fost admis apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne şi casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 iunie 2012, cu pronunţarea unei hotărîri noi prin care s-a admis acţiunea înaintată de Drucioc Stelian şi s-a dispus încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” în beneficiul lui Drucioc Stelian suma de 3600 lei cu titlu de salariu pentru gradul militar şi 800 lei cheltuieli de asistenţă juridică, iar pretenţiile împotriva Ministerului Afacerilor Interne au fost respinse.

La 16 aprilie 2013, Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului s-a invocat că instanţa de apel a încălcat normele de drept material, iar concluziile instanţei de apel, expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica un careva temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Servicii Pază”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432 , art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Nicolae Clima