2ra-1742/14 — Repararea prejudiciului material și moral

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău (judecător I.Vornicescu) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători L.Popova, S.Caitaz, A. Doga) Dosarul nr.2ra-1742/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Oleg Sternioală, Mardari Dumitru examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Dumitraş Petru împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Dumitraş Petru împotriva Ministerului Finanţelor al RM, intervenient accesoriu Centrului Naţional Anticorupţie privind încasarea prejudiciului material şi moral, a c o n s t a t a t: La 02 august 2011 Dumitraş Petru a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerului Finanţelor al RM intervenient accesoriu Centrului Naţional Anticorupţie în care a solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat că, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai a colaboratorilor Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, Comitetul Executiv Chişinău de Deputaţi ai Poporului, prin Deciziile cu numerele 3/3-50 din 18 februarie 1991 şi 14/2-24 din 09 iulie 1992, a repartizat Academiei de Ştiinţe un lot de pămînt, pentru proiectarea şi construcţia caselor de locuit. La 18 februarie 1991 în baza Deciziei Comitetului Executiv Chişinău de Deputaţi ai Poporului nr.3/3-50, s-a permis Academiei de Ştiinţe, construcţia unei case de locuit cu 156 de apartamente şi a unui magazin, dintre care 63 apartamente urmau a fi construite pentru membrii cooperativei nr. 214, în care intrau angajaţii Academiei de Ştiinţe, care necesitau îmbunătăţirea condiţiilor de trai.

Cooperativa CCL-214, a fost formată pe lîngă Academia de Ştiinţe, la 24 aprilie 1991, conducător al CCL-214 a fost ales Dumitraş Petru. La 31 octombrie 2007 în adresa Centrului Naţional Anticorupţie fostul (Centru pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupției), a fost expediat Actul 1 de Control efectuat la Cooperativa de Construcţie a locuinţelor nr. 214, privind relaţiile economice cu societatea cu răspundere limitată „Lemidolcom”. Pe cazul dat, de către Centrul Naţional Anticorupţie a fost intentată cauza penală nr. 2008036028, pe în baza art. 195 alin. 2 Cod Penal. Susţine că, Procuratura Anticorupţie în Ordonanţa din 26 octombrie 2009 a invocat faptul că în privinţa sa a fost pornită cauza penală nr. 2008036028, pe faptul însuşirii mijloacelor băneşti în proporţii deosebit de mari prin delapidare de la membrii CCL-214, în sumă de 168 695 lei, în perioada aprilie 2005-2007.

Conform ordonanţei Procuraturii Anticorupţie din 26 octombrie 2009, Dumitraş Petru, are calitatea de bănuit din 21 ianuarie 2008. Cauza penală cu nr. 2008036028 intentată la 18 ianuarie 2008, a fost expediată Procurorului sectorului Centru mun. Chişinău, pentru organizarea efectuării în continuare a urmăririi penale. Prin citaţia nr. 5/202 din 12 ianuarie 2012, reclamantul a fost citat pentru a fi audiat în calitate de bănuit pe cauza penală nr. 2008036028, pentru 19 ianuarie 2012, ora 10:00 la Comisariatul General de Poliţie mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău din 23 martie 2012, acţiunea înaintată de Dumitraş Petru, a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea din contul bugetului de Stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Dumitraş Petru suma de 50 000 lei – cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 5625 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, apelul declarat de Ministerul Finanţelor, a fost admis. A fost modificată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 23 martie 2012, în partea reparării prejudiciului moral, pronunţîndu-se în această parte o nouă hotărîre, prin care s-a diminuat suma prejudiciului moral, de la 50 000 lei la 25 000 lei, în rest, hotărîrea a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 septembrie 2013 s-a admis recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Dumitraş Petru, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, s-a admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 23 martie 2012 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de Dumitraş Petru împotriva Ministerului Finanţelor şi Centrului Naţional Anticorupţie privind încasarea prejudiciului material şi moral s-a respins ca neîntemeiată. La 07 aprilie 2014, recurentul Dumitraş Petru a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, solicitând casarea acesteia cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 martie 2012. În motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu concluziile instanţei de apel, acesta fiind ilegală şi nefondată, sunt contradictorii cu normele de drept materiale şi circumstanţele pricinii. A interpretat în mod eronat legea.

Consideră că instanţa de apel nu a dat apreciere corectă probelor din dosar, iar prin decizia din 22 ianuarie 2013 corect a examinat apelul Ministerului Finanţelor, doar în sensul contestării cuantumului prejudiciului moral atribuit de prima instanţă. Susţine că instanţele investite cu judecarea fondului au constat că acţiunea înaintată de Dumitraş Petru a fost admisă în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 2 1998. Instanţa de apel a încălcat prevederile art.26, 239, 240 Cod de procedură Civilă, depăşindu-şi competenţa la examinarea apelului prin respingerea acţiunii. Aprecierea probelor de către instanţa de apel a fost una arbitrară, deoarece nu s-a expus asupra motivelor, argumentelor şi probelor aduse, iar această încălcare a dus la soluţionarea greşită a pricinii, ultimului fiindu-i încălcat dreptul garantat de art.6 Paragraful 1 al Convenţiei CEDO.

Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 07 aprilie 2014, este depus în termen. În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurent, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Dumitraş Petru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. 3 În conformitate art.270, art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Dumitraş Petru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecătorii Oleg Sternioală Dumitru Mardari 4