2ra-2192/13 — Repararea prejudiciului moral.

Dosarul nr. 2ra-2192/13 Prima instanţă: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecător: Igor Vornicescu Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecătorul: Boris Bîrcă Mari Moraru Mihail Ciugureanu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima Vera Macinskaia examinînd recursul declarat de Ministerul Finanţelor şi Dumitraş Petru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Dumitraş Petru împotriva Ministerului Finanţelor şi C.C.C.E.C., privind repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, prin care apelul declarant de Ministerul Finanţelor, a fost admis, ACONSTATAT : La 20 august 2011 reclamantul Dumitraş Petru a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerului Finanţelor, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, privind repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul Dumitraş Petru a invocat că, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai a colaboratorilor Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, Comitetul Executiv Chişinău de Deputaţi ai Poporului, prin Deciziile cu numerele 3/3-50 din 18 februarie 1991 şi 14/2-24 din 09 iulie 1992, a repartizat Academiei de Ştiinţe lot de pămînt, pentru proiectarea şi construcţia caselor de locuit. 1 La 18 februarie 1991 în baza Deciziei Comitetului Executiv Chişinău de Deputaţi ai Poporului nr.3/3-50, s-a permis Academiei de Ştiinţe, construcţia unei case de locuit cu 156 de apartamente şi a unui magazin, dintre care 63 apartamente urmau a fi construite pentru membrii cooperativei nr. 214, în care intrau angajaţii Academiei de Ştiinţe, care necesitau îmbunătăţirea condiţiilor.

A mai menţionat reclamantul că, Cooperativa CCL-214, a fost formată pe lîngă Academia de Ştiinţe, la 24 aprilie 1991, conducător al CCL-214 a fost ales Dumitraş Petru. La 31 octombrie 2007 în adresa Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corpuţiei, de către S.R.L. „Lemidolcom” a fost expediat Actul Controlului reconvenţional efectuat la Cooperativa de Construcţie a locuinţelor nr. 214, privind relaţiile economice cu S.R.L. „Lemidolcom”. Pe cazul dat, de către D.G.U.P. a C.C.C.E.C., a fost intentată cauza penală nr. 2008036028, pe faptul că Dumitraş Petru, a însuşit suma de 168.695 lei din banii transferaţi de către S.R.L. „Lemidolcom” pentru a fi restituiţi foştilor membri a Cooperativei.

A mai invocat reclamantul că, procuratura Anticorupţie, în Ordonanţa din 26 octombrie 2009, a invocat faptul că în privinţa sa a fost pornită cauza penală nr. 2008036028, pe faptul însuşirii mijloacelor băneşti în proporţii deosebit de mari prin delapidare de la membrii CCL-214, în sumă de 168695, în perioada aprilie 2005- 2007, în baza ari 195 alin. (l) Cod Penal. Calitatea de bănuit a reclamantului Dumitraş Petru, datează cu 21 ianuarie 2008, aşa cum este indicat în Ordonanţa Procuraturii Anticorupţie din 26 octombrie 2009. A menţionat reclamantul că, cauza penală cu nr. 2008036028 intentată la 18 ianuarie 2008, a fost expediată Procurorului sectorului Centru mun. Chişinău, pentru organizarea efectuării în continuare a urmăririi penale.

Prin Citaţia nr. 5/202 din 12 ianuarie 2012, reclamantul a menţionat că, a fost citat pentru a fi audiat în calitate de bănuit pe cauza penală nr. 2008036028, pentru 19 ianuarie 2012, ora 10:00 la Comisariatul General de Poliţie mun. Chişinău. Solicită reclamantul Dumitraş Petru, încasarea din contul Ministerului Finanţelor suma de 100.000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău din 23 martie 2012, acţiunea înaintată de Dumitraş Petru, a fost admisă partial, dispunîndu-se încasarea din bugetul de Stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Dumitraşcu Petru suma de 50000 lei – cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 5625 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, apelul declarant de Ministerul Finanţelor, a fost admis. A fost modificată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 23 martie 2012, în partea reparării prejudiciului moral, pronunţîndu-se în această parte o nouă hotărîre, prin care s-a diminuat suma 2 prejudiciului moral, de la 50000 lei la 25000 lei. În rest, hotărîrea a fost menţinută. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 09 aprilie 2013, Ministerul Finanţelor, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii recurate cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care suma prejudiciului moral adjudecată de către instanţa de apel, să fie diminuată.

În motivarea recursului a indicat că, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, fiind aplicate greşit normele de drept material şi încălcate normele de drept procedural. Din actele cauzei se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost expediată în adresa Ministerului Finanţelor la 25 februarie 2013, iar recursul a fost declarat la 09 aprilie 2013, astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. Ulterior, la 06 iunie 2013, nefiind deacord cu decizia instanţei de apel, Dumitraş Petru a contestat-o cu recurs, soliciatînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat că, Curtea de apel Chişinău nu a ţinut cont de probele anexate la dosar, astfel adoptînd o decizie neîtemeaită, din care motive trebuie să fie casată. Copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa lui Dumitraş Petru la 25 februarie 2013, iar recursul a fost declarant la 06 iunie 2013. La materialele dosarului lipsesc probe care ar certifica data recepţionării de către recurent a deciziei contestate, prin urmare, instant de recurs consideră recursul ca fiind declarat în termen.

Referinţa înaintată de Dumitraş Petru, la cererea de recurs declarată de Ministerul Finanţelor, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 19 iunie 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursuruile declarate de Ministerul Finanţelor şi Dumitraş Petru întemeiate, care urmează a fi admise, cu remiterea pricinii la rejudecare în instant de apel. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 20 august 2011 reclamantul Dumitraş Petru a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerului Finanţelor, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, prin care a solicitat încasarea din contul Ministerului Finanţelor suma de 100.000 lei, cu titlu de 3 prejudiciu moral.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, consideră oportun de a reitera prevederile art. 1405 Cod Civil, care statuiază expres că, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Statul se exonerează de răspundere în cazul cînd persoana vătămată a contribuit intenţionat şi benevol la producerea prejudiciului prin autodenunţ. Instanţa de recurs menţionează că, din actele pricinii, se constată cu certitudine că, recurentul – reclamant Dumitraş Petru deţine calitate de bănuit, fapt care nu cade sub incidenţa prevederilor art. 1405 Cod Civil şi a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Totodată, Colegiul judiciar menţionează că, art. 1405 Cod civil stabileşte un regim deosebit pentru exercitarea dreptului la repararea prejudiciului cauzat persoanei prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală, de anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată (în continuare – prin erori judiciare şi de anchetă).

Această normă este completată de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală şi de anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti din 25.02.1998, MO al RM, nr. 50-51, 1998 (în continuare Legea din 25.02.98). Debitor în cadrul obligaţiei de reparare a prejudiciului cauzat prin erori judiciare şi de anchetă este statul, reprezentat de Ministerul Finanţelor, iar calitatea de persoană vătămată o poate avea numai persoana fizică, deşi Legea din 25.02.98 oferă şi persoanelor juridice posibilitatea de a cere repararea prejudiciului cauzat. Pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de anchetă sunt necesare unele condiţii speciale.

Fapta ilicită, în calitate de condiţie generală a răspunderii delictuale, are particularităţi în materia respectivă. Astfel, nu orice acţiune ilicită a organelor de anchetă şi judecată atrage răspundere statului, ci numai cele enumerate exhaustiv în art. 1405 Cod Civil. Instanţa de recurs afirmă că, instanţele de juduecată, nu au elucidat toate circumstanţele care ar duce la soluţionarea corectă a prezentului litigiu. Astfel, acest fapt constituie o eroare judiciară care nu poate fi corectaă de către instant de apel, motiv din care pricina urmează a fi remisă la rejudecare în instant de apel.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de 4 Justiţie consideră că, concluzia primei instanţe, modificată prin decizia instanţei de apel, poartă un caracter prematur, deoarece nu au fost constatate toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei, circumstanţă care constituie temei de casare a hotărârii judecătoreşti pronunţate şi restituire a pricinii spre rejudecare. Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 373 alin. alin. (1) şi (5) C.P.C., instanţa de apel verifică în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi a obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă. Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel.

În sprijinul normelor naţionale vin şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

În concluzie, instanţa de recurs menţionează că, la rejudecare, instanţa de apel urmează a verifica, ce calitate procesuală este atribuită lui Dumitraş Petru, la ce fază a procesului penal se află dosarul penal intentat ultimului, deoarece, de dreptul de a solicita repararea prejudiciului moral dispun numai persoanele ilicit condamnate. Totodată, Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie accentuiază că, reprezentantul Ministerului Finanţelor în cererea de recurs a solicitat diminuarea sumei adjudecate lui Dumitraş Petru de către instanţa de apel. Astfel, avînd în vedere faptul că, instanţa de judecată nu este în drept să înrăutăţească situaţia în propriul recurs, pricina dată urmează a fi remisă la rejudecare în instanţa de apel.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară a instanţei de apel, nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursurile decalarate de Ministerul Finanţelor şi Dumitraş 5 Petru, a casa integral decizia instanţei de apel şi a restitui cauza spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admit recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Dumitraş Petru. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Dumitraş Petru împotriva Ministerului Finanţelor şi C.C.C.E.C., privind încasarea prejudiciului moral, cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /Semnătura/ Valentina Clevadî /Semnătura/ Tamara Chişca-Doneva /Semnătura/ Nicolae Clima /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 6