2ra-1890/13 — Repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală şi procurat

dosarul nr. 2ra-1890/13 prima instanţă: Gh. Gorun instanţa de apel: L. Popova, A. Doga şi S. Caitaz DECIZIE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Arsenie Untilov împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală şi procuratură, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Ministerul Finanţelor cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 26 martie 2012, c o n s t a t ă La 19 decembrie 2011, Arsenie Untilov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală şi procuratură.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că deţinând funcţia de director al Societăţii pe Acţiuni „Consocivil” a construit „Complexul sportiv” din str. 31 august 78 municipiul Chişinău în baza deciziei Primăriei municipiului Chişinău nr. 2/16-8 din 25 ianuarie 2001, contractului de arendă a terenului din 05 februarie 2001. Susţine reclamantul că „Complexul sportiv” a fost dat în exploatare în baza procesului-verbal de recepţie finală din 03 martie 2003, care a fost înregistrat la 31 martie 2003 la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău. După finalizarea „Complexului sportiv” în privinţa reclamantului au fost intentate cinci dosare penale. 1 Primul dosar penal a fost intentat la 14 august 2003 de către Procuratura municipiului Chişinău, iar prin ordonanţa din 04 septembrie 2003 urmărirea penală a fost încetată.

La 24 decembrie 2003, prin ordonanţa Procuraturii Generale, urmărirea penală a fost reluată, iar la 30 aprilie 2004, Arsenie Untilov a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal. Prin sentinţa Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 13 decembrie 2004, reclamantul a fost achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârşită de inculpat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2005, a fost admis apelul procurorului, fiind casată sentinţa Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 13 decembrie 2004 cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care reclamantul a fost achitat în baza art. 209 alin. (1) Cod penal, din motivul că fapta sa nu întruneşte elementele infracţiunii.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 mai 2005 a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de procuror. Susţine reclamantul că la 30 martie 2004 în privinţa sa a fost pornită urmărire penală în baza art. 195 alin. (2) Cod penal, iar la 30 septembrie 2004, cauza penală a fost clasată, din lipsa faptului infracţiunii. La 19 aprilie 2006 în privinţa reclamantului a fost pornită cauza penală nr. 2006030428. Potrivit răspunsului Procuraturii Buiucani municipiul Chişinău, reclamantul a fost informat că prin ordonanţa din 19 iulie 2006 a fost scos de sub urmărire penală, însă la 19 septembrie 2006, ordonanţa enunţată a fost anulată cu reluarea urmăririi penale în privinţa sa.

Prin ordonanţa din 19 aprilie 2006, Arsenie Untilov a fost recunoscut în calitate de bănuit pe faptul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, violarea la domiciliul, exprimată prin pătrunderea şi rămânerea ilegală a acestuia în incinta reşedinţei „Complexului sportiv”, fără a avea consimţământul administraţiei acesteia. Prin ordonanţa din 19 aprilie 2006, Arsenie Untilov a fost recunoscut în calitate de bănuit pe faptul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, falsificarea de către conducătorii Societăţii pe Acţiuni „Consocivil” a procesului-verbal de recepţie finală nr. 120 din 03 martie 2003 . La 19 octombrie 2006, prin ordonanţa Procuraturii sectorului Buiucani municipiul Chişinău, în privinţa reclamantului a fost aplicat măsura preventivă obligarea de a nu părăsi ţara.

La 14 martie 2008, secţia investigaţii financiar-economice a Procuraturii Generale a pornit urmărirea penală în privinţa reclamantului în baza art. 27-195 alin. (2) Cod penal, pe faptul tentativei de însuşire a terenului pe care este amplasat „Complexul sportiv”. Prin ordonanţa Procuraturii sectorului Buiucani municipiul Chişinău din 30 decembrie 2008, a fost încetată urmărirea penală pe faptul violării la domiciliul, exprimată prin pătrunderea şi rămânerea ilegală a acestuia în incinta reşedinţei „Complexului sportiv”, fără a avea consimţământul administraţiei acesteia. A fost scos de sub urmărire penală reclamantul pe faptul falsificării de către conducătorii Societăţii pe Acţiuni „Consocivil” a procesului-verbal de recepţie finală nr. 120 din 03 martie 2003 şi pe faptul tentativei de însuşire a terenului pe care este 2 amplasat „Complexul sportiv”, din motivul că acţiunile acestuia nu întrunesc elementele infracţiunii.

Reclamantul menţionează că intentarea în privinţa sa a cinci dosare penale, i- a cauzat suferinţe psihice, lezându-i totodată onoarea şi demnitatea în calitate de conducător.

Cere Arsenie Untilov încasarea în beneficiul său din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei, cheltuielile pentru asistenţă juridică suportate în cadrul dosarelor penale în sumă de 16 000 lei şi cheltuielile de judecată suportate pentru examinarea prezentei pricini în sumă de 3 000 lei, în total 119 000. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 26 martie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Arsenie Untilov prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei, cheltuielile pentru asistenţă juridică suportate în cadrul dosarelor penale în sumă de 16 000 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică suportate în cadrul prezentei pricini în sumă de 3 000 lei, în total 49 000 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013, a fost respinsă cererea de apel depusă de Ministerul Finanţelor cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 26 martie 2012. La 05 aprilie 2013 Ministerul Finanţelor a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Recurentul, Ministerul Finanţelor, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

Astfel recurentul susţine că instanţele de judecată la examinarea pricinii nu s-au expus asupra termenului de prescripţie, întrucât ordonanţa privind încetarea urmăririi penale a fost emisă la 30 octombrie 2008, iar reclamantul a depus cerere de chemare în judecată la 19 decembrie 2011. Studiind materialele dosarului, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din actele cauzei s-a stabilit că în privinţa lui Arsenie Untilov a fost intentate cinci dosare penale. Astfel, la 14 august 2003, Procuratura municipiului Chişinău a intentat urmărirea penală în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, iar prin ordonanţa din 04 septembrie 2003 urmărirea penală a fost încetată (f.d. 6-7). 3 La 24 decembrie 2003, prin ordonanţa Procuraturii Generale, urmărirea penală a fost reluată, iar la 30 aprilie 2004, Arsenie Untilov a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal (f.d. 8-9). Prin sentinţa Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 13 decembrie 2004, Arsenie Untilov a fost achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârşită de inculpat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2005, a fost admis apelul procurorului, fiind casată sentinţa Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 13 decembrie 2004 cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care Arsenie Untilov a fost achitat în baza art. 209 alin. (1) Cod penal, din motivul că fapta sa nu întruneşte elementele infracţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 mai 2005 a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de procuror (f.d. 12-16, 17- 18 ). La 30 martie 2004 în privinţa intimatului a fost pornită urmărire penală în baza art. 195 alin. (2) Cod penal, iar la 30 septembrie 2004, cauza penală a fost clasată, din lipsa faptului infracţiunii (f.d. 19-20).

La 19 aprilie 2006 în privinţa lui Arsenie Untilov a fost pornită cauza penală nr. 2006030428. Prin ordonanţa din 19 iulie 2006 a fost scos de sub urmărire penală, însă la 19 septembrie 2006, ordonanţa enunţată a fost anulată cu reluarea urmăririi penale în privinţa sa. Prin ordonanţa din 19 aprilie 2006, Arsenie Untilov a fost recunoscut în calitate de bănuit pe faptul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal, violarea la domiciliul, exprimată prin pătrunderea şi rămânerea ilegală a acestuia în incinta reşedinţei „Complexului sportiv”, fără a avea consimţământul administraţiei acesteia (f.d. 26). Prin ordonanţa din 19 iulie 2006, Arsenie Untilov a fost recunoscut în calitate de bănuit pe faptul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, falsificarea de către conducătorii Societăţii pe Acţiuni „Consocivil” a procesului-verbal de recepţie finală nr. 120 din 03 martie 2003 (f.d.

28) . La 19 octombrie 2006, prin ordonanţa Procuraturii sectorului Buiucani municipiul Chişinău, în privinţa lui Arsenie Untilov a fost aplicat măsura preventivă obligarea de a nu părăsi ţara (f.d. 30). La 14 martie 2008, secţia investigaţii financiar-economice a procuraturii Generale a pornit urmărirea penală în privinţa reclamantului în baza art. 27-195 alin. (2) Cod penal, pe faptul tentativei de însuşire a terenului pe care sete amplasat „Complexul sportiv”. Prin ordonanţa Procuraturii sectorului Buiucani municipiul Chişinău din 30 decembrie 2008, a fost încetat urmărirea penală pe faptul violării la domiciliul, exprimată prin pătrunderea şi rămânerea ilegală a acestuia în incinta reşedinţei „Complexului sportiv”, fără a avea consimţământul administraţiei acesteia.

A fost scos de sub urmărire penală reclamantul pe faptul falsificării de către conducătorii Societăţii pe Acţiuni „Consocivil” a procesului-verbal de recepţie finală nr. 120 din 03 martie 2003 şi pe faptul tentativei de însuşire a terenului pe care sete amplasat „Complexul sportiv”, din motivul că acţiunile acestuia nu întrunesc elementele infracţiunii (f.d. 32-33). 4 La 19 decembrie 2011, Arsenie Untilov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală şi procuratură.

Prima instanţă prin hotărârea din 26 martie 2012 a admis acţiunea parţial, încasând din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Arsenie Untilov prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei, cheltuielile pentru asistenţă juridică suportate în cadrul dosarelor penale în sumă de 16 000 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică suportate în cadrul prezentei pricini în sumă de 3 000 lei, în total 49 000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Instanţa de apel a menţinut fără modificări hotărârea primei instanţe. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţei de apel şi ale primei instanţe întemeiate, rezultate din interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural, fapt care impune menţinerea hotărârilor pronunţate din următoarele considerente.

Conform art. 3 al. (1) lit. a) a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurii preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Conform art. 1405 al.

(1) Codul civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamna ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Conform art. 1422 al. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Raportând normele citate la circumstanţele pricinii, instanţa de recurs menţionează că Arsenie Untilov are dreptul la repararea prejudiciului moral prin prisma prevederilor Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor 5 judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, deoarece a fost atras ilegal la răspundere penală. Acest fapt este confirmat prin ordonanţa Procuraturii sectorului Buiucani municipiul Chişinău din 30 decembrie 2008, a fost încetat urmărirea penală pe faptul violării la domiciliul, exprimată prin pătrunderea şi rămânerea ilegală a acestuia în incinta reşedinţei „Complexului sportiv”, fără a avea consimţământul administraţiei acesteia.

A fost scos de sub urmărire penală reclamantul pe faptul falsificării de către conducătorii Societăţii pe Acţiuni „Consocivil” a procesului- verbal de recepţie finală nr. 120 din 03 martie 2003 şi pe faptul tentativei de însuşire a terenului pe care sete amplasat „Complexul sportiv”, din motivul că acţiunile acestuia nu întrunesc elementele infracţiunii (f.d. 32-33). Instanţa de recurs menţionează că intentarea dosarelor penale în privinţa lui Arsenie Untilov a durat de la 14 august 2003 până la 30 decembrie 2008 (f.d. 32). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, menţionează că instanţa de apel corect a stabilit cuantumul compensaţiei pentru prejudiciul moral în mărime de 30 000 lei, luând în consideraţie principiile compensării echitabile şi rezonabile a prejudiciului moral cauzat lui Arsenie Untilov.

Instanţa de recurs menţionează că cuantumul compensaţiei pentru prejudiciul moral a fost stabilit în mod rezonabil, luând în consideraţie întinderea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei, proporţionalitatea între acordarea despăgubirilor şi gradul în care reputaţia a fost lezată, gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, cât şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Astfel prin intentarea dosarelor penale, precum şi aplicarea în privinţa intimatului a măsurii preventive obligarea de a nu părăsi ţara, intimatuui i s-au adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fapt care a dus la restrângerea severă a libertăţii lui, de imagine şi relativ un prejudiciu la viaţa sa privată pe care le-a suportat în urma acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale procuraturii.

Totodată durerile psihice şi suferinţele fizice provocate de o atare măsură, i- au cauzat consecinţe determinate de retrăiri, încordarea psihică, stres, stare de disconfort şi alţi factori care derivă suferinţe morale. În această ordine de idei, instanţa de recurs consideră că suma de 30000 lei dispusă spre încasare reprezintă o sumă adecvată, rezonabilă şi va da o evaluare pertinentă daunelor compensatoare. În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine că estimarea de către instanţă a compensaţiei pentru prejudiciul moral la suma de 30 000 lei nu este exagerată, or conform art. 11 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stipulează că, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea 6 penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate.

În acest context nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului cu privire la determinarea întinderii compensaţiei pentru prejudiciul moral în conformitate cu jurisprudenţa CEDO, deoarece conform dispoziţiei legale citate mai sus, mărimea prejudiciului moral se stabileşte în fiecare caz separat, în dependenţă de circumstanţele pricinii şi gravitatea suferinţelor fizice şi psihice a persoanei, precum şi de situaţia economică şi nivelul de trai a populaţiei, salariul mediu pe republică. În această ordine de idei, instanţa menţionează că suma încasată de instanţele de judecată în beneficiul lui Arsenie Untilov în mărime de 30000 lei, nu poartă un caracter exagerat şi este în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de intimat.

Deoarece răspunderea pentru prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de către instanţa judecătorească, reieşind din circumstanţele concrete ale cauzei, ţinându-se cont de persoana reclamantului şi de măsura în care această compensaţie poate să-i aducă satisfacţie. În opinia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, mărimea despăgubirilor apreciate de către instanţele de judecată în speţă, reprezintă o compensare suficientă, echitabilă şi nicidecum excesiv a prejudiciului moral cauzat.

În acest context, urmează a fi respinse argumentele recurentului, Ministerul Finanţelor că, instanţa de apel eronat a interpretat prevederile Codului civil şi ale Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, referitor la modul de determinare a cuantumului despăgubirii pentru prejudiciul cauzat. Conform art. 7 lit. e) a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţelor de judecată cu privire la încasarea în beneficiului lui Arsenie Untilov a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 16 000 lei, suportate de Arsenie Untilov în cadrul examinării dosarului penal, 3000 lei cheltuielile pentru asistenţa juridică suportate pentru examinarea prezentei pricini, or cheltuielile încasate sunt confirmate prin bonurile de plată anexate la materialele pricinii (f.d. 45-50).

Completul judiciar consideră neîntemeiat argumentul recurentului că instanţele de judecată la examinarea pricinii nu s-au expus asupra termenului de 7 prescripţie, întrucât ordonanţa privind încetarea urmăririi penale a fost emisă la 30 octombrie 2008, iar reclamantul a depus cerere de chemare în judecată la 19 decembrie 2011. Cu referire la argumentul enunţat, instanţa menţionează că ordonanţa privind încetarea urmăririi penale a fost emisă la 30 decembrie 2008, iar Arsenie Untilov a depus prezenta cerere de chemare în judecată la 19 decembrie 2011. Prin urmare termenul de adresare în judecată a fost respectat, or conform art. 5 alin. (2) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului la repararea prejudiciului.

Examinând actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că instanţa de apel a examinat pricina în conformitate cu normele de drept procedural în vigoare, respectând principiul disponibilităţii şi egalităţii părţilor în proces. Din considerentele menţionate şi având în vedere că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt legale şi întemeiate, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul, de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin.(l) lit. a), CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 26 martie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Arsenie Untilov împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală şi procuratură. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 8