2ra-1727/14 — Repararea prejudiciului material

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Centru mun. Chişinău (judecător A.Catană) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători N. Vascan, V. Bogoroş, A.Pahopol) Dosarul nr.2ra-1727/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Gnaciuc Vadim împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2012, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gnaciuc Vadim împotriva Societăţii Internaţionale de Asigurări „Moldasig” societate cu răspundere limitată şi Sviridov Veaceslav privind încasarea prejudiciului material, a c o n s t a t a t: La 15 decembrie 2008 Gnaciuc Nicolae s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii mixte Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” societate cu răspundere limitată privind încasarea prejudiciului material.

În motivarea pretenţiilor sale a reiterat că, Gnaciuc Nicolae la 27 aprilie 2008, se deplasa la volanul automobilului de model „Citroen C-5” cu n/î C MP 501. Din neatenţia şoferului automobilului de model „Seat Marbella”, cu n/î C HP 104, la volanul căruia se afla Sviridov Veaceslav, şi care fără, semnalul de schimbare a direcţiei s-a întors fără verificare dacă este virare sigură sau nu, ca rezultat a comis accident rutier. Susţine că la locul accidentului a fost chemată poliţia rutieră, care în urma circumstanţelor date, au constatat că accidentul de fapt s-a comis în urma încălcărilor regulilor de circulaţie care au şi adus la comiterea accidentului rutier din vina şi neatenţia şoferului Sviridov Veaceslav.

Consideră că răspunderea pentru prejudiciul cauzat automobilului de model „Citroen C-5” cu n/î C MP 50 în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă îi revine Societăţii Internaţionale de Asigurări „Moldasig” societate cu răspundere limitată. Conform devizului de cheltuieli calculat de Î.M. „DAAC-Hermes” societate pe acţiuni prejudiciul constituie 44641 lei, care conform bonurilor de plată prezentate a fost achitată de către reclamant. În afara de aceste cheltuieli s-a achitat 2440 lei pentru procurarea anvelopelor.

În cadrul dezbaterilor judiciare reclamantul şi-a modificat pretenţiile acţiunii, solicitînd încasarea din contul Societăţii Internaţionale de Asigurări „Moldasig” societate cu răspundere limitată în beneficiul său a despăgubirii restante în sumă de 19996,16 lei şi din contul lui Sviridov Veaceslav în beneficiul său a despăgubirii 1 restante, care reiese din gradul de uzură, în sumă de 7931,44 lei, totodată solicitînd încasarea proporţională de la copîrîţi a cheltuielilor de judecată, care constituie din taxa de stat în mărime de 838 lei şi cheltuieli pentru servicii juridice în mărime de 2600 lei. Pe parcursul examinării acţiunii s-a dispus subrogarea calităţii procesuale a reclamantului Gnaciuc Nicolae cu Gnaciuc Vadim.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 februarie 2010 acţiunea a fost admisă integral. A fost încasat din contul Societăţii Internaţionale de Asigurări „Moldasig” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul lui Vadim Gnaciuc prejudiciului material în mărime de 19996,16 lei, din contul lui Sviridov Veaceslav în beneficiul lui Vadim Gnaciuc prejudiciului material în mărime de 7931,44 lei şi încasat în mod solidar din contul Societăţii Internaţionale de Asigurări „Moldasig” societate cu răspundere limitată şi Sviridov Veaceslav în folosul lui Vadim Gnaciuc taxa de stat în mărime de 838 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 2600 lei, în total suma de 3438 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 ianuarie 2011 a fost respins apelul declarat de către Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 noiembrie 2011 s-a admis recursul declarat de Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” societate cu răspundere limitată, s-a casat decizia Curţii de Apel din 26 ianuarie 2011 şi s-a restituit pricina spre rejudecare în instanţa de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2012 s-a admis apelul declarat de către Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” societate cu răspundere limitată, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 18 februarie 2010 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Gnaciuc Vadim împotriva întreprinderii mixte Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” societate cu răspundere limitată şi Sviridov Veaceslav privind încasarea prejudiciului material s-a respins. La 31 octombrie 2013, Gnaciuc Vadim a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2012, solicitând casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chişinău din18 februarie 2010. În motivarea recursului a reiterat că soluţia instanţei de apel este nefondată deoarece a interpretat în mod eronat legea şi nu a elucidat circumstanţele relevante pentru soluţionarea pricinii.

Recurentul consideră, că instanţa de apel nu a apreciat obiect toate probele cercetate în şedinţa de judecată, nu le-a dat o apreciere corectă. La examinarea apelului ca argument a soluţiei a fost constată doar existenţa unei singure probe, aceasta nefiind veridică şi pertinentă. A solicitat repunerea în termen invocînd faptul că instanţa de apel i-a expediat decizia pe o adresă greşită din care motive nu a fost recepţionată. Despre soluţia instanţei de apel a aflat în cadrul procesului civil privind întoarcerea executării. Prin referinţa depusă la 19 mai 2014 Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” societate cu răspundere limitată. A invocat că temeiurile cererii de recurs sunt neîntemeiate şi nefondate, recursul declarat fiind tardiv.

Compania de asigurări 2 şi-a îndeplinit pe deplin obligaţiunile de asigurare, fapt confirmat şi prin semnarea acordului de despăgubire. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 31 octombrie 2013 este depus în termen. În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”.

Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Astfel, instanţele investite cu judecarea fondului au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Gnaciuc Vadim în esenţa lor sînt expuse supra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de fond le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 Cod de Procedură Civilă. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de Procedură civilă.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii 3 contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). 3 Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Gnaciuc Vadim nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Gnaciuc Vadim se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4