2ri-37/14 — Respingerea cererii introductive de intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă – V. Harmaniuc dosarul nr. 2ri-37/14 DECIZIE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către „ Banca de Finanţe şi Comerţ” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea introductivă a „Băncii de Finanţe şi Comerţ” Societate pe Acţiuni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspunderea Limitată „Nistor”, împotriva hotărârii Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2014, prin care a fost respinsă cererea introductivă a „Băncii de Finanţe şi Comerţ” Societate pe Acţiuni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspunderea Limitată „Nistor” şi anulate măsurile de asigurare aplicate faţă de Societatea cu Răspunderea Limitată „Nistor”, constată: La 18 ianuarie 2014, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Nistor”.

În motivarea acţiunii a indicat că SRL „Nistor” pe parcursul anului 2006 a obţinut de la SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” două credite: nr. 34 din 12 ianuarie 2006, scadent la 11 ianuarie 2011 şi nr. 61 din 22 decembrie 2006, scadent la 21 decembrie 2011, în suma totală de 4600000 lei. Susţine că de la începutul anului 2009 debitorul SRL „Nistor” a încetat achitarea conform contractelor de credit menţionate, iar în legătură cu restanţele apărute şi neexecutarea obligaţiilor contractuale, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” sa adresat în instanţă de judecată şi prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 30 ianuarie 2012, menţinută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 decembrie 2012 şi încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 22 mai 2013, s-a dispus încasarea de la SRL „Nistor” în beneficiul SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a sumei de 5 946 263,96 lei.

Menţionează că la 27 februarie 2013, urmare a cererii depuse de creditorul SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, executorul Judecătoresc Bordeianu Marcela, prin încheiere a dispus intentarea procedurii de executare silită a documentelor executorii emise în temeiul hotărîrii de încasare a sumei de 5 946 263,96 lei, respectiv SRL „Nistor” a fost informat de către executorul judecătoresc despre înaintarea spre executare a titlului executoriu, fapt confirmat prin dovada de recepţie a încheierii de intentare a procedurii de executare, cît şi de însăşi contestarea ulterioară de către SRL „Nistor” a actelor executorului judecătoresc, fapt ce atestă notificarea prealabilă a debitorului SRL „ Nistor” în condiţiile art. 19 alin.(2) a Legii insolvabilităţii.

Invocă că în cadrul procedurii de executare s-a constatat că SRL „Nistor” nu dispune de mijloace băneşti la conturile bancare deschise şi gestionate de societate, însă dispune de active-bunuri imobile. Afirmă că din 01 octombrie 2012, SRL „Nistor” nu are activitate economică şi astfel, nu este în stare de a-şi executa obligaţiile pecuniare scadente, deoarece este supraîndatorat, iar activitatea economică ce ar permite stingerea datoriilor contractuale nu are. De asemenea, indică că din informaţiile ce le deţin, activitatea SRL „Nistor” gestionează, în baza unor procuri, prezentate după caz, Nistor Violeta, asociată a SRL „Nistor”, care de asemenea e şi fondator şi administrator a SRL „Neoservice”, iar administratorul SRL „Nistor”, Nistor Ivan o perioadă îndelungată se află în afara hotarelor Republicii Moldova şi respectiv, nu gestionează nemijlocit activitatea SRL „Nistor”.

Consideră că în situaţia dată este stringentă aplicarea măsurilor de asigurare, conform art. 175 CPC, cît şi art. 24 a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, necesare pentru prevenirea modificării stării bunurilor debitorului SRL „Nistor”. Solicită admiterea cererii introductive şi intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de SRL „Nistor” prin aplicarea procedurii de faliment şi aplicarea măsurilor de asigurare.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de creditorul SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Nistor”, în scopul prevenirii modificării stării bunurilor SRL „Nistor” în perioada de pînă intentarea procesului de insolvabilitate a fost dispusă aplicarea următoarelor măsuri de asigurare: numit în calitate de administrator provizoriu al debitorului ÎI „Bîtco Vladislav”, certificatul de înregistrare din 28 decembrie 2011, nr. de indentificare de stat 1011602006319, înlăturat debitorul de la gestionarea patrimoniului, iar atribuţiile de administrare şi de dispoziţie asupra bunurilor debitorului au fost transmise administratorului provizoriu, s-a suspendat executarea silită asupra bunurilor debitorului, înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale de efectuat sub controlul instanţei de judecată şi numai cu acordul expres al administratorului provizoriu, aplicat sechestrul pe toate bunurile (inclusiv hârtiile de valoare), conturile bancare ce aparţin debitorului cu drept de proprietate şi pe corespondenţa comercială a SRL „Nistor”, obligat administratorul provizoriu să notifice despre aplicarea măsurilor de asigurare indicate în pct. 2 al prezentei încheieri, Registru de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor,

Registrul bunurilor imobile în care se înregistrează gajul, băncile, Organul Cadastral Central şi cele teritoriale, Departamentul Vamal, instanţele de judecată, pentru a fi sistate orice acţiuni cu SRL „Nistru” şi să prezinte instanţei de judecată un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare, aplicate faţă de debitor, să verifice existenţa temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate, mărimea şi componenţa masei debitoare, oportunitatea şi posibilităţile continuării activităţii economice a întreprinderii în perioada procesului de insolvabilitate.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2014, a fost respinsă cererea introductivă înaintată de către SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Nistor” şi anulate măsurile de asigurare aplicate faţă de SRL „Nistor” prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 20 ianuarie 2014. La 27 februarie 2014, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a declarat recurs nemotivat împotriva hotărîrii instanţei de insolvabilitate din 24 februarie 2014, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii recurate cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de insolvabilitate într-un alt complet de judecată şi menţinerea măsurilor de asigurare aplicate prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 20 ianuarie 2014. La 06 martie 2014, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a depus recurs motivat în care a invocat dezacordul cu hotărîre instanţei de insolvabilitate din 24 februarie 2014, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată, cu concluzii ce vin în contradicţie cu circumstanţele cauzei şi emisă cu grave încălcări a normelor de drept civil şi procesual civil.

Susţine că hotărîrea contestată a fost emisă fără elucidarea deplină a circumstanţelor cauzei, care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, nu au fost analizate toate circumstanţele cazului, argumentele au fost interpretate unilateral, tendenţios, şi anume: instanţa a admis şi a examinat referinţa debitorului SRL „Nistor” depusă cu încălcarea normelor art. 28 a Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 şi art. 186 CPC RM, deoarece referinţa debitorului SRL „Nistor” a fost depusă fără anexarea buletinului de identitate a reprezentantului prin procură a SRL „Nistor” Violeta Nistor, respectiv instanţa a fost în imposibilitate de a verifica împuternicirile reprezentantului şi fără respectarea normelor art. 186 alin. (3) şi anume, la referinţă nu au fost anexate copii de pe referinţe şi copii certificate de pe înscrisuri şi de pe alte documente pe care se întemeiază referinţa la toţi participanţii în proces, fapt ce se confirmă prin actele cauzei şi din însăşi referinţă, unde expres e indicat numărul anexelor.

Afirmă că faptul neanexării copiilor înscrisurilor la referinţă, cît şi comportarea cel puţin stranie a instanţei, care a solicitat avocatului pîrîtului să mai prezinte o copie a referinţei pentru administratorul provizoriu a insolvabilităţii, fără a dispune prezentarea de copiii certificate de pe înscrisuri şi de pe alte documente pe care îşi întemeiază referinţa debitorul. Mai mult ca atît, preşedintele şedinţei nici nu a dispus cel puţin vizualizarea, cît şi punerea în discuţie a înscrisurilor şi a altor documente pe care şi-a întemeiază referinţa debitorul. De asemenea invocă că instanţa a dispus examinarea referinţei debitorului SRL „Nistor” fără a acorda reprezentantului reclamantului timp pentru pregătirea poziţiei în raport cu cele invocate în referinţă.

Respectiv au fost privaţi de două ori la acest capitol de drepturile garantate prin lege şi anume egalitatea părţilor în drepturile procedurale, cît şi organizarea de către instanţă a procesului în contradictoriu, deoarece nu au avut posibilitatea să se pregătească şi să se expună asupra celor invocate de SRL „Nistor”, or, cererea introductivă a SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Nistor” a fost depusă cu respectarea tuturor normelor procedurale, inclusiv cu anexarea copiilor certificate de pe înscrisuri şi de pe alte documente pe care şi-au întemeiat cererea, iar art. 26 alin.(3) CPC RM, expres indică că instanţa care judecă pricina îşi păstrează imparţialitatea şi obiectivitatea, creează condiţii pentru exercitarea drepturilor participanţilor la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanţelor reale ale pricinii.

La fel invocă că referinţa a parvenit la instanţa de apel Bălţi la data de 06 februarie 2014, respectiv instanţa a avut suficient timp de a expedia în adresa SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” referinţa SRL „Nistor”, cît şi copii a înscrisurilor anexate. Consideră că prin privarea de a face cunoştinţă şi a se expune pe marginea celor invocate în referinţă prin prisma înscrisurilor anexate cu abateri de la normele procedurale, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a fost defavorizată în raport cu intimata SRL „Nistor”, astfel, neavînd parte de posibilităţi egale, suficiente şi adecvate de folosire a mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei asupra circumstanţelor de fapt şi de drept.

Mai invocă că instanţa a examinat referinţa, depusă de reprezentantul debitorului SRL „Nistor”, la cererea creditorului SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Nistor”, fără a examina sub nici o formă cererea introductivă a creditorului SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Nistor”, fără a da apreciere tuturor circumstanţelor invocate de creditor, cu toate că alin.(7) art. 28 a Legii insolvabilităţii expres indică, că „referinţa debitorului şi/sau obiecţiile creditorilor care se opun intentării procesului de insolvabilitate vor fi soluţionate de instanţa de insolvabilitate odată cu examinarea raportului administratorului provizoriu într-o şedinţă publică, prin hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate sau de deschidere a procedurii simplificate a falimentului, sau de respingere a cererii introductive”.

Ori, conform înregistrării audio a şedinţei de judecată, procesului-verbal a şedinţei, administratorului provizoriu Vladislav Bîtco de trei ori a invocat necesitatea examinaţii raportului administratorului provizoriu şi faptului că se va expune în raport pe marginea celor invocate de intimata SRL „Nistor”, însă instanţa de insolvabilitate nu a luat în consideraţie cele invocate de către administratorul provizoriu în susţinerea poziţiei sale. Susţine că neexaminarea sub nici o formă a raportului administratorului provizoriu se confirmă prin procesul verbal a şedinţei, cît şi prin lipsa acestui raport în materialele cauzei, fapt care este in contradicţie cu p.4 a încheierii din 20 ianuarie 2014, pe cauza dată, prin care ultima a obligat administratorul provizoriu să prezinte instanţei un raport prin care să...”verifice existenţa temeiurilor de intentare a procedurii de insolvabilitate, mărimea şi componenţa masei debitoare...”.

Contrar celor invocate de SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” în cererea introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Nistor” şi celor afirmate de reprezentantul creditorului în şedinţă şi faptelor constatate în şedinţa din 24 februarie 2014, in motivarea hotărîrii recurate, instanţa greşit indică, că „reprezentantul creditorului a invocat că debitorul în ultima perioadă şi-a micşorat activitatea”. Adevărul este că în ultimii doi ani debitorul SRL „Nistor” mimează activitate, iar adevărata activitate economică a fost transferată către SRL „Neoservice”, care are administrator şi asociaţi, persoane ce sunt asociaţi şi de fapt gestionează SRL „Nistor”.

Menţionează că este în contradicţie cu circumstanţele cauzei şi concluzia principală a instanţei, şi anume că „debitorul este în capacitate de plată a datoriilor invocate de creditor”, deoarece instanţa a luat de bază preţul activelor din bilanţul contabil la raportul financiar pe anul 2013 prezentat de debitorul SRL „Nistor”, pe care SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” îl consideră falsificat din următoarele considerente: contrar art. 36 a Legii contabilităţii 113/27.04.2007 raportul financiar pe anul 2013 prezentat de debitorul SRL „Nistor” nu este semnat nici de conducătorul, nici de contabilul-şef al întreprinderii SRL „Nistor”. La fel invocă că raportul financiar pe anul 2013 prezentat de debitorul SRL „Nistor”, contrar prevederilor nu are aplicată ştampila Direcţiei pentru statistică a raionului, care este organul abilitat să colecteze rapoartele financiare.

Relevă că instanţa nu a luat în consideraţie nici datoriile SRL „Nistor” faţă de alţi creditorii, care la 01 ianuarie 2014 constituie 18 604 645 lei, datorie confirmată de însăşi SRL „Nistor” prin prezentarea în instanţă a listei creditorilor (f.d.49), circumstanţe care combat argumentul invocat de instanţă în hotărîrea contestată şi anume că activele debitorului SRL „Nistor” sunt mai mari decît datoriile sale şi care nu suportă nici o critică şi sunt în contradicţie cu circumstanţele cauzei.

Consideră că persoanele care activează din numele SRL „Nistor”, prin prezentarea informaţiei cel puţin neautentice, urmăresc scopul eschivării de la răspundere penală, concluzie care se confirmă prin existenţa mai multor cauze penale pe faptul sustragerii în proporţii deosebit de mari, falsului de acte şi uzului de fals, precum şi prin neexecutarea hotărîrii definitive şi executorie a Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 30 ianuarie 2012, menţinută prin şi decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 decembrie 2012 privind încasarea în folosul creditorului SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a sumei de 5 946 263,96 lei. În acest sens menţionează că de către reprezentanţii ai SRL „Nistor” au fost prezentate înscrisuri-anexe la referinţa, cu ştampila SRL „Neoservice”, (f.d.

54-55) fapt ce conformă intenţia celor de la SRL „Nistor”, de a înstrăina cu orice preţ (scoaterea de sub urmărire) a activelor ultimei, fără onorarea obligaţiilor faţă de creditorul SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”. Intenţia de a scoate de sub urmărire activelor SRL „Nistor”este confirmată şi prin extrasul nr. 3880 din registrul de stat, care confirmă că administrator şi asociat a SRL „Neoservice” este aceiaşi, Nistor Violeta, care de asemenea e asociat şi de fapt gestionează activitatea SRL „Nistor”, iar prezenţa în înscrisurile anexate la cererea de intentare a procedurii insolvabilităţii a copiei contractului de arendă a imobilelor SRL „Nistor” unde beneficiar a acestora e de asemenea SRL „Neoservice” numai confirmă acest fapt, de asemenea, cumpărător la activele de preţ invocate şi dovedite prin anexarea copiilor contractelor de vînzare- cumpărare nr. 9496 şi 9497 din 04 decembrie 2013, este aceiaşi SRL „Neoservice”.

Conform art. 8 alin. (1) al aceleiaşi Legi, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. La caz, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 27 februarie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. După cum rezultă din materialele cauzei, SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a depus cerere introductivă, prin care a solicitat intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Nistor” prin aplicarea procedurii de faliment şi aplicarea măsurilor de asigurare.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 20 ianuarie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Nistor” şi numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Bîtco Vladislav”, certificat de înregistrare din 28 decembrie 2011, nr. de identificare de stat 1011602006319, iar în scopul prevenirii modificării stării bunurilor a SRL „Nistor” în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate s-a dispus aplicarea sechestrului pe toate bunurile, conturile bancare şi corespondenţa comercială a SRL „Nistor”. Ulterior, Curtea de Apel Bălţi prin hotărîrea din 24 februarie 2014, stabilind cadrul legal aplicabil în speţă, a ajuns la concluzia netemeiniciei şi respingerii cererii introductive înaintate de SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, cît şi refuzul în intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul SRL „Nistor”.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs va reţine raportul financiar pe anul 2013 prezentate de SRL „Nistor” în adresa Biroului Naţional de Statistică, conform căruia activele bilanţului societăţii constau din: a) active materiale pe termen lung în valoare totală de 24835676 lei; b) stocuri de mărfuri şi materiale în valoare de 901106 lei; c) creanţe pe termen scurt (aferente facturilor comerciale) în valoare de 382958 lei; d) mijloace băneşti în contul întreprinderii şi în valoare de 4500 lei, în total active în valoare de 26124240 lei. Tot raportul menţionat indică că pasivele bilanţului SRL „Nistor” constituie din: a) capitalul statutar şi suplimentar în valoare de 6228598 lei; b) datorii către buget inclusiv impozitul pe venit în valoare de 17587 lei; c) datorii financiare, comerciale şi alte datorii calculate pe termen scurt în valoare de 19878054 lei.

În total pasive în valoare de 26124239 lei. Conform art. 10 din Legea insolvabilităţii, intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei. Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil. În interpretarea corectă a normei enunţate este de înţeles că legiuitorul, pentru intentarea unui proces de insolvabilitate, a prevăzut un temei general care constă în incapacitatea de plată a debitorului.

La caz, însă, se constată că creditorul SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” nu a prezentat instanţei probe care ar dovedi cu certitudine faptul pericolului intrării debitorului SRL „Nistor” în incapacitate de plată faţă de creditori. Or, după cum rezultă din raportul financiar pentru perioada anului 2013, valoarea pasivelor nu depăşeşte valoarea activelor şi respectiv, invocarea de către SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” a incapacităţii de plată de către SRL „Nistor” nu poate fi considerată ca demonstrată.

De altfel, se reţine că SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, după cum rezultă din din conţinutul hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 30 ianuarie 2012, este un creditor asigurat, rambursarea datoriilor faţă de dânsul fiind în mod suficient garantată prin contractul de gaj încheiat între părţi, astfel solicitanta intentării procesului de insolvabilitate beneficiind de opţiunea reală să-şi exercite oricând drepturile de creditor gajist prin preluarea bunurilor în folosinţă, posesie şi dispoziţie la discreţia sa, în condiţiile Legii cu privire la gaj sau ipotecă..

În această ordine de idei este cert că SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, odată cu depunerea prezentei acţiuni în instanţa de insolvabilitate, nu s-a încadrat nici în prevederile art. 18 alin. (1) al aceleiaşi Legi, care direct indică că creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate şi îşi poate argumenta creanţele şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate, în acest sens nefiind prezentate probe incontestabile.

Nu poate fi reţinut ca temei de admitere a recursului nici argumentul recurentului cu referire la faptul că instanţa de insolvabilitate a pus la baza hotărârii referinţa debitorului SRL „Nistor” care a fost depusă cu încălcarea normelor art. 28 a Legii insolvabilităţii şi art. 186 CPC, şi anume, referinţa debitorului a fost depusă fără anexarea buletinului de identitate a reprezentantului prin procură a SRL „Nistor”, Violeta Nistor şi fără anexare a copiilor de referinţe şi copiilor certificatelor de pe înscrisuri şi de pe alte documente pe care se întemeiază referinţa, pentru toţi participanţii în proces. Or, prevederile art. 28 alin. (2) şi (5) a Legii insolvabilităţii indică direct că în cel mult 10 zile calendaristice de la primirea copiei de pe cererea introductivă, debitorul prezintă instanţei de insolvabilitate o referinţă la cererea introductivă, prin care contestă sau recunoaşte existenţa stării de insolvabilitate.

La referinţa faţă de cererea introductivă, debitorul anexează actele indicate la art.17. Iar potrivit art. 17 a Legii insolvabilităţii , debitorul la referinţa anexează copia de pe statutul sau de pe contractul său de asociere; lista participanţilor (membrilor) săi; bilanţul contabil la data ultimului raport financiar; documentele care atestă componenţa şi valoarea bunurilor sale dacă este persoană fizică (întreprinzător individual); datele din registrele publice despre bunurile sale, inclusiv despre bunurile gajate; lista creditorilor şi a debitorilor, cu specificarea datoriilor creditoare şi debitoare, adreselor şi datelor de identificare ale creditorilor şi debitorilor; dovada notificării proprietarului, a cărui lipsă însă nu împiedică admiterea spre examinare a cererii introductive.

Cu referire din normele citate şi reieşind din actele cauzei, este cert că debitorul la referinţa faţă de cererea introductivă a anexat toate actele necesare, fapt ce respinge argumentele recurentului invocate în acest sens. Potrivit art. 186 alin.(2) şi (3) CPC, depunerea referinţei este obligatorie. În cazul nedepunerii ei în termenul stabilit de instanţă, pricina este examinată în baza materialelor anexate la dosar. În referinţă se indică instanţa la care se depune, numele sau denumirea reclamantului şi revendicările lui, răspunsul la pretenţiile de fapt ale acţiunii şi probele aduse împotriva fiecărei revendicări, alte date importante pentru soluţionarea pricinii, precum şi demersurile pîrîtului.

În cazul mai multor pîrîţi, se poate depune o singură referinţă ori atîtea referinţe cîţi pîrîţi sînt sau cîte grupuri de pîrîţi există. La referinţă se anexează atîtea copii de pe referinţe cîţi reclamanţi şi intervenienţi există în proces. Pentru instanţa judecătorească se anexează acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisuri şi de pe alte documente pe care se întemeiază referinţa. După cum atestă actele cauzei, debitorul SRL „Nistor” s-a conformat şi prevederilor normei citate, prin depunerea referinţei la cererea introductivă în 2 exemplare, una dintre care a fost înmînată reprezentantului creditorului SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, fapt ce se confirmă din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 24 februarie 2014 şi pe marginea căreia ultimul s-a expus, în favoarea respingerii acesteia.

Prin urmare, argumentul recurentului cu referire la imposibilitatea de a-şi face cunoştinţă şi a se expune pe marginea celor invocate în referinţă prin prisma înscrisurilor anexate, din motivul că a fost defavorizat în raport cu intimata SRL „Nistor”, neavînd parte de posibilităţi egale, suficiente şi adecvate de folosire a mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei asupra circumstanţelor de fapt şi de drept, nu poate fi reţinut, or la şedinţa de judecată din 24 februarie 2014, a fost prezent şi reprezentantul SA „Banca de Finanţe şi Comerţ”, Cenuşă Andrei, care nu a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea poziţiei în raport cu cele invocate în referinţă, însă a pledat pentru respingerea acesteia (f.d.

68). Nu poate constitui temei de admitere a recursului şi de casare a hotărârii recurate nici afirmaţia recurentului precum că instanţa, contrar prevederilor art. 28 alin.(7) a Legii insolvabilităţii, a examinat referinţa depusă de SRL „Nistor” faţă de cererea introductivă, fără a examina şi cererea introductivă a creditorului SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” şi fără aprecierea tuturor circumstanţelor invocate de creditor, deoarece instanţei de insolvabilitate nu a fost prezentat raportul administratorului provizoriu, deşi, ultimul a fost obligat să prezinte raportul pentru data de 24 februarie 2014 ora 12.00. La acest segment, prezintă relevanţă prevederile art. 28 alin.(3) a Legii citate, care indică că dacă, în urma examinării referinţei, constată că debitorul nu este în stare de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate respinge cererea introductivă, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrare.

În această ordine de idei şi prin prisma prevederilor art. 34 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, care stipulează că instanţa de insolvabilitate hotărăşte, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Curtea de Apel Chişinău, corect a dispus respingerea cererii introductive şi a refuzat intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Nistor”. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SA „Banca de Finanţe şi Comerţ” şi a menţine hotărârea instanţei de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către „ Banca de Finanţe şi Comerţ” Societate pe Acţiuni. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2014 în pricina civilă la cererea introductivă a „Băncii de Finanţe şi Comerţ” Societate pe Acţiuni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspunderea Limitată „Nistor”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva