2ra-1419/14 — Evacuarea fără acordarea altui spaţiu locativ

prima instanţă: V. Caisîn dosarul nr. 2ra-1419/14 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Dragan Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Gumeniuc Ruslan, Dragan Roman și Dragan Zinaida împotriva lui Dragan Vasile cu privire la evacuare fără acordarea altui spațiu locativ și radierea vizei de domiciliu, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Dragan Vasile și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 05 decembrie 2012, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 01 februarie 2012, Gumeniuc Ruslan, Dragan Roman și Dragan Zinaida au depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Dragan Vasile cu privire la evacuare fără acordarea altui spațiu locativ și radierea vizei de domiciliu.

În motivarea recursului, reclamanții au invocat că Dragan Zinaida s-a aflat în relații de căsătorie cu Dragan Vasile, iar la 28 iunie 1989 căsătoria între ei a fost desfăcută. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 20 octombrie 2006, s-a constatat faptul că pîrîtul a pierdut dreptul la spațiul locativ în apartamentul 16 din str. Strîi 17 mun. Bălți. Susţin că în perioada 2006-2007 apartamentul nr. 16 din str. Strîi 17 mun. Bălți a fost privatizat, de către ei – Gumeniuc Ruslan, Dragan Roman și Dragan Zinaida, iar la data de 16 mai 2007, pîrîtul a fost înscris în apartamentul privatizat, fiindu-i permis să locuiască în apartament și să perfecteze actele de identitate. Menţionează însă reclamanții că Dragan Vasile a început să inițieze certuri, creînd condiții insuportabile de trai, din care motiv au fost nevoiți să plece din apartament și să închirieze alt spațiu locativ, iar adresările lor la organele de poliție nu s-au soldat cu careva rezultate.

Mai invocă că Dragan Vasile s-a instalat abuziv în apartamentul lor, nu achită serviciile comunale iar prin comportamentul său le creează incomodități în folosirea spațiului locativ și le încalcă dreptul de proprietate, cu atît mai mult că conform art. 374 Cod civil, pîrîtul nu are nici un temei juridic să locuiască în apartamentul nr. 16 din str. Strîi 17 mun. Bălți. Solicită evacuarea lui Dragan Vasile din apartamentul 16 din str. Strîi 17 mun. Bălți, fără acordarea altui spațiu locativ și radierea vizei de reședință. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 05 decembrie 2012 acțiunea a fost admisă integral, fiind dispusă evacuarea fără acordarea altui spațiu locativ și radierea vizei de reședință a lui Dragan Vasile din apartamentul 16 din str. Strîi 17 mun.

Bălți. Prin Decizia Curții de Apel Bălți din 24 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Dragan Vasile și menținută hotărîrea primei instanțe. La 25 februarie 2014, Dragan Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță. În motivarea recursului recurentul Dragan Vasile a invocat că în cadrul examinării cauzei instanțele judecătorești nu au constatat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului, au interpretat și aplicat eronat normele de drept material, fapt ce a dus la emiterea unei hotărîri ilegale, prin care i se încalcă dreptul său la locuință.

Susține că locuiește în apartamentul în litigiu din anul 1990 și toate bunurile lui se află în acest apartament. Dragan Zinaida din anul 1989 locuiește și lucrează la Moscova, iar în anul 2006, cu scopul de a-l deposeda de imobil, a prezentat instanței date eronate, iar ca urmare prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 10 august 2006 a fost declarat dispărut fără veste şi prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 20 octombrie 2006, a fost recunoscut cu dreptul pierdut la spațiul locativ. Menţionează că, în anul 2007, intimații au privatizat apartamentul fără a-l anunța, fapt despre care a aflat doar în anul 2011. Consideră că hotărîrile instanțelor judecătorești au fost emise pripit, deoarece pînă în prezent nu a fost examinată cererea s-a, prin care a contestat faptul declarării sale dispărut fără veste.

Mai invocă că instanța de apel a examinat cauza în lipsa sa, necătînd la faptul că el a solicitat amînarea examinării cauzei din motive de sănătate, ceea ce se confirmă prin certificatul medical eliberat de medicul de familie și certificatul de invaliditate anexate la materialele cauzei, lipsindu-l astfel de posibilitatea de a înainta cereri și demersuri și de a prezenta probe. La fel invocă că la examinarea cauzei în prima instanță neîntemeiat a fost respins demersul său privind suspendarea procesului pînă la examinarea cererii privind contestarea hotărîrii, prin care fost declarat dispărut fără veste, or aceasta este o circumstanță esențială pentru soluționarea justă a litigiului, deoarece necătînd la faptul că permanent a locuit în apartamentul în litigiu instanța l-a recunoscut cu dreptul pierdut la spațiul locativ.

Afirmă că în cadrul examinării cauzei cu privire la recunoașterea cu dreptul pierdut la spațiul locativ Dragan Zinaida a prezentat instanței un Act pentru a confirma că din 20 iulie 2006 el nu mai locuiește în apartamentul 16 din str. Strîi 17 mun. Bălți, însă prin ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 12 ianuarie 2013, Procuratura mun. Bălți a constat că actul a fost semnat de persoane neidentificate, respectiv este ilegal. Menționează că a fost în imposibilitate să prezinte instanței ordonanța menționată deoarece instanța de apel a examinat cauza în lipsa sa, iar el a primit această ordonanță după pronunțarea deciziei instanței de apel. Astfel, consideră că instanța de apel nu s-a expus asupra circumstanțelor invocate și nu a dat apreciere integrală probelor importante pentru soluționarea corectă a cauzei, lipsindu-l totodată de posibilitatea de a prezenta probe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. După cum atestă materialele cauzei, copia deciziei instanţei de apel din 24 decembrie 2013, a fost expediată în adresa părților la data de 13 ianuarie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la materialele cauzei (f.d. 119). Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul Dragan Vasile s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la data de 25 februarie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din actele cauzei şi anume din procesul-verbal al şedinţei instanţei de apel din 24 decembrie 2013, rezultă că apelul a fost judecat în lipsa lui Dragan Vasile, care avea calitate de apelant. Tot materialele pricinii denotă că la data de 19 decembrie 2013, Dragan Vasile, a depus o cerere, prin care a solicitat amânarea şedinţei instanţei de apel numite pentru data de 24 decembrie 2003 în legătură cu înrăutăţirea stării sănătăţii, anexând la aceasta şi un certificat medical (f. d. 112-113).

În conformitate cu art. 379 alin. (1) CPC, neprezentarea în şedinţă de judecată a apelantului sau intimatului, a reprezentanţilor acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu împiedică judecarea apelului. Instanţa însă este în drept să amâne şedinţa dacă va constata că neprezentarea este motivată. Prin prisma normei enunţate, se reţine că instanţa de apel, judecând cererea de apel în lipsa apelantului Dragan Vasile care, se constată că a înştiinţat instanţa despre imposibilitatea de a se prezenta în şedinţă, nu a asigurat disponibilitatea în drepturi a participantului la proces, ce constă în posibilitatea, în primul rând a părţilor, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecăţii, precum şi de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea şi mijloacele procedurale de apărare, astfel, admiţând încălcarea prevederilor art. 27 alin. (1) CPC.

La caz, este de principiu faptul că prin examinarea apelului în lipsa lui Dragan Vasile a fost încălcat în mod direct dreptul ultimului l-a un proces echitabil, cât şi principiul egalităţii armelor statuat de art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, or unul din principiile ale procesului echitabil este contradictorialitatea între părţile care sunt parte a procesului. Pentru a răspunde exigenţelor articolului enunţat procedura în faţa instanţelor judiciare trebuie să aibă un caracter contradictoriu, un concept similar celui al egalităţii armelor. Principiul contradictorialităţii presupune, în fond, posibilitatea pentru părţile în proces de a li se aduce la cunoştinţă toate dovezile invocate şi observaţiile formulate şi de a face comentarii în legătură cu ele.

Totodată, se constată că, reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel, contrar dispoziţiilor conţinute la această normă, judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se doar la susţinerile intimaţilor şi reprezentantului acestora, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză. Astfel, în decizia instanţei sunt reflectate doar susţinerile formulate de către intimaţii, fără a combate în acest sens argumentele invocate de către apelantul Dragan Vasile cu dezacordul pretenţiilor înaintate în speţă.

În acest sens, se va remarca că în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor înaintate, era indispensabil, alături de cele constatate, de a verifica temeiul legal al pretenţiilor, în baza probelor prezentate, cât şi cadrului legal aplicabil la caz. Aici este de menţionat că instanţa de apel şi-a fundamentat concluzia finală de respingere a apelului declarat de Dragan Vasile, apreciind ca fiind confirmat faptul că intimaţii Gumeniuc Ruslan, Dragan Roman şi Dragan Zinaida sunt proprietarii apartamentului nr. 16 din str. Strîi 17, mun. Bălţi şi respectiv, sunt îndreptăţiţi să-şi revendice bunul aflat în posesiunea nelegitimă a apelantului Dragan Vasile, totodată respingînd ca neîntemeiat argumentul invocat de ultimul cu referire la faptul că actul din 20 iulie 2006, care confirmă nelocuirea sa în apartamentul litigios, este falsificat.

Însă în condiţiile în care la cazul speţei organele procuraturii au ajuns la concluzia că locatarii, care au confirmat faptul că Dragan Vasile nu locuieşte în apartamentul litigios pentru ce au semnat în actul din 20 iulie 2006, nu există, nu locuiesc pe adresele invocate în actul menţionat, ira datele din actele de identitate nu corespund realităţii, instanţa de recurs conchide asupra necesităţii unei noi examinări pe marginea fondului prezentei pricini. Aceste împrejurări se impun a fi verificate întru clarificarea contrazicerilor, or însăşi actul eliberat de către DPEFL la data de 20 iulie 2006, a stat la baza emiterii hotărîrii cu privire la declararea lui Dragan Vasile dispărut fără urma, care ulterior a servit drept temei la adoptarea hotărîrii cu privire la constatarea faptului că Dragan Vasile a pierdut dreptul de folosire a încăperii nr. 16 din str. Strîi 17, mun.

Bălţi. Astfel, instanţa de recurs evidenţiază că în situaţia în care Curtea de Apel Bălţi a fost familiarizată cu contestarea depusă de către Dragan Vasile împotriva hotărîrii, prin care ultimul a fost declarat dispărut fără feste, ea urma să pronunţe soluţia finală doar după ce va dispune şi va aprecia întreg ansamblu de probe pertinente la caz, inclusiv şi rezultatele urmăririi penale, la care face referire recurentul, însă care în materialele cauzei lipsesc. Pe cînd Curtea de Apel Bălţi a adoptat decizia recurată fără a administra totalitatea probelor de o semnificaţie distinctă, în pofida caracterului specific al cauzei de evacuare din locuinţă, fără acordarea spaţiului locativ şi retragerea vizei de domiciliu.

La fel şi alte argumente susţinute de Dragan Vasile în cererea de apel au fost ignorate şi lăsate fără o apreciere corespunzătoare, însă care urmau a fi analizate şi examinate întru judecarea justă şi corectă a cauzei, or lucrul efectuat asupra unui litigiu supus judecării nu poate avea doar un aspect aparent, deoarece contravine principiilor impuse prin lege. În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menţionate de către instanţa de apel, cât şi admiterea unor încălcări vădite, direct indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului.

În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt şi de drept, care, este diferită de la caz la caz. Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de către Dragan Vasile. Se casează decizia Curţii de Apel Bălți din 24 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gumeniuc Ruslan, Dragan Roman și Dragan Zinaida împotriva lui Dragan Vasile, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva