2ra-2579/14 — Evacuarea din locuinţă, repararea prejudiciului moral, recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanţă – D. Suşchevici dosarul nr. 2ra-2579/14 instanţa de apel – N. Budăi, A. Gavriliţa, I. Muruianu DECIZIE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Svetlana Badrajan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Badrajan împotriva lui Vasile Chiseliţă cu privire la evacuarea din locuinţă fără acordarea altui spaţiu locativ și repararea prejudiciului moral şi la cererea reconvenţională a lui Vasile Chiseliţă împotriva Svetlanei Badrajan cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil şi obligarea de a nu crea impedimente în folosirea spaţiului locativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Svetlana Badrajan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 septembrie 2013, prin care a fost respinsă acţiunea iniţială şi admisă acţiunea reconvenţională constată: La 29 februarie 2012 Svetlana Badrajan, reprezentată de avocatul Dragoş Chetraru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Chiseliţă cu privire la evacuarea din locuinţă fără acordarea altui spaţiu locativ şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 10 februarie 1990 între ea şi pârât a fost încheiată căsătoria, care ulterior a fost desfăcută, iar la 17 ianuarie 2001 OSC Centru mun. Chişinău a emis certificat de divorţ nr. D-IV 0232173. Menţionează că după desfacerea căsătoriei prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 14 octombrie 1998, ea, la 17 aprilie 2002, a încheiat cu Agenţia Municipală de Ipotecă din Chişinău SA „AMIC” contractul investiţional nr. 0202 GA privind construcţia spaţiului locativ obiectul căruia a fost construirea şi transmiterea beneficiarului apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău. La 04 septembrie 2008 a fost semnat procesul-verbal de transmitere-primire a apartamentului nominalizat, iar la 31 octombrie 2011 aceste documente au fost înregistrate la OCT Chişinău şi astfel ea a obţinut dreptul de proprietate asupra apartamentului dat. 1 Afirmă că prin certificatul din 21 septembrie 2011 SA „AMIC” a confirmat că anume ea a achitat integral preţul apartamentului.

Susţine că din luna februarie anul 2003 din motiv că pârâtul nu a avut locuinţă proprie i-a permis să locuiască temporar în apartamentul ei. Indică că în prezent nu mai doreşte ca pârâtul să locuiască în acest apartament, însă ultimul refuză să-l elibereze. Remarcă că pârâtul nu are nici un document în baza căruia a fost instalat în imobilul dat, nu a investit nimic în construcţia apartamentului, iar viza de reşedinţă nu confirmă dreptul de proprietate asupra acestuia şi conform Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 16 din 19 mai 1997, asemenea înscrisuri au fost recunoscute neconstituţionale. Conform certificatului de la OCT Chişinău ea este unica proprietară a apartamentului litigios şi prin neeliberare spaţiului pârâtul îi creează obstacol în folosirea proprietăţii ei.

Invocă că neeliberarea spaţiului locativ de către pârât i-au fost generate suferinţe psihice, din cauza lipsei posibilităţii de a folosi proprietatea în deplina măsura. Nenumăratele scandaluri din partea pârâtului legate cu nedorirea eliberării spaţiului cu ameninţări de a incendia încăperea şi altele, i-a provocat ei o dereglare permanentă a stării psihice, situaţie de stres de fiecare dată când vine acasă. Susţine că Vasile Chiseliţă de mai mult ori a fost sancţionat de organele de drept pentru încălcarea ordinii publice. Îşi întemeiază pretenţiile pe prevederile art. art. 11, 290, 315, 316, 321, 374, 1398 Cod civil, art. art. 46 şi 127 din Constituţia RM şi art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia CEDO.

Solicită evacuarea pârâtului din apartamentul nr. 2 din mun. Chişinău, str. Gh. Asachi 79/2 fără acordarea altui spaţiul locativ, repararea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei şi încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecare a cauzei în sumă de 3000 lei pentru asistenţa juridică acordată şi taxa de stat în sumă de 200 lei. Vasile Chiseliţa a depus cerere reconvenţională împotriva Svetlanei Badrajan, prin care a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău după Svetlana Badrajan şi Vasile Chiseliţă a câte ½ cotă-parte ideală fiecăruia, obligarea Svetlanei Badrajan să nu creeze obstacole în folosirea spaţiului locativ şi încasarea în beneficiul lui din contul pârâtei a cheltuielilor de judecată pe care le va suporta în acest proces.

În motivarea cererii Vasile Chiseliţă a menţionat că în anul 1990 a încheiat căsătoria cu pârâta, iar în anul 1992 i s-a repartizat pentru familie camera nr. 609 în căminul Academiei de Ştiinţe din str. Sprîncenoaia (actualmente Lech Kaczinski), 1/1. Ulterior, pentru meritele profesionale în activitatea ştiinţifică i s-au repartizat 2 camere în căminul Academiei de Ştiinţe - nr. 608 şi nr. 609. Indică că în anul 2000 la insistenţa Svetlanei Badrajan cu privire la privatizarea separată a camerelor din cămin cu scopul vânzării acestora şi procurării unui apartament cu 3 camere prin ipotecă, la 17 ianuarie 2001 au desfăcut căsătoria. Afirmă că de fapt, acest divorţ nu a avut drept scop destrămarea familiei.

După pronunţarea hotărârii privind desfacerea căsătoriei şi primirea certificatului de divorţ, relaţiile de familie au continuat într-un ritm obişnuit. În toamna anului 2001 au privatizat fiecare câte o cameră, el odaia mare de 18,8 m2 (ap. 48), pârâta odaia mică de 14,4m2 (ap. 47), care ulterior au fost înstrăinate, banii fiind utilizaţi la finisarea reparaţiei, deoarece apartamentul a fost primit în varianta 2 albă, precum şi pentru achitarea ratelor pentru noul apartament şi a serviciilor comunale. Susţine că la 17 aprilie 2002 pârâta, cu acordul şi înştiinţarea lui a semnat un contract investiţional privind construcţia spaţiului locativ, în baza cărui ei urmau să primească un apartament cu 3 odăi pe str. Gh.

Asachi 79/2, cu o suprafaţă de 77,1 m2, fapt ce s-a produs în luna octombrie 2002. Mai indică că pe parcursul acestei perioade a participat la adunarea locatarilor, a primit personal cheile de la apartament şi a participat activ la efectuarea lucrărilor de reparaţie. De asemenea, pe parcursul acestei perioade a participat activ la lucrările de gospodărie, agricole a familiei pârâtei şi a familiei lor, neavând suspiciuni că pârâta intenţionează să ceară eliberarea apartamentului. Cu referire la prevederile art. 366-367, art. 372 Cod civil şi art. 23 Codul familiei, consideră că a dobândit dreptul de proprietate asupra ap. 2 din str. Gh. Asachi 79/2 din mun. Chişinău, deoarece a adus un aport substanţial la procurarea acestuia şi a posedat bunul sub nume de proprietar.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 aprilie 2012 a fost primită cererea reconvenţională a lui Vasile Chiseliţă împotriva Svetlanei Badrajan cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului pentru a fi judecată o dată cu cererea iniţială intentată de către Svetlana Badrajan împotriva lui Vasile Chiseliţă cu privire la evacuarea fără acordarea spaţiului locativ. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 septembrie 2013 a fost respinsă acţiunea iniţială, admisă acţiunea reconvenţională, recunoscut dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău cu numărul cadastral 010021400702002 după Svetlana Badrajan şi Vasile Chiseliţă şi anume: după Svetlana Badrajan recunoscut dreptul de proprietate asupra ½ cotă-parte ideală din apartamentul nr. 2 din str. Gh.

Asachi 79/2, mun. Chişinău şi după Vasile Chiseliţă recunoscut dreptul de proprietate asupra ½ cotă-parte ideală din apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău, obligată Svetlana Badrajan de a nu-i crea obstacole lui Vasile Chiseliţă în folosirea spaţiului locativ apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău şi încasat din contul Svetlanei Badrajan în beneficiul lui Vasile Chiseliţa taxa de stat în suma de 7434,24 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 a fost respins din lipsă de temei apelul declarat de Svetlana Badrajan şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 08 mai 2014 Svetlana Badrajan a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea iniţială.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor ierarhic inferioare, considerându-le ilegale, deoarece instanţele judecătoreşti au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. Menţionează că prima instanţă atestă faptul că doar cu aportul lui Vasile Chiseliţă, dânsei i-a fost permisă acordarea unui spaţiu locativ format din 3 odăi şi ca probe admite scrisoarea agenţiei SA „AMIC”, dar instanţa ignoră faptul că în aceiaşi scrisoare este indicat că apartamentul nr. 2 din str. Gh.

Asachi 79/2 nu a fost repartizat sau oferit, ci a fost contractat de către Svetlana Badrajan prin contractul de investiţie nr. 0202 din 17 aprilie 2002. 3 Afirmă că de asemenea prima instanţă nu dă nici o apreciere faptului că toate ratele de achitare pentru apartament au fost achitate doar de către dânsa şi nici o sumă de bani nu a fost achitată de către Vasile Chiseliţă, or în dosar nu sunt careva înscrisuri care certifică că ultimul a contribuit la procurarea acestui imobil. Indică că instanţa a constatat că în anul 2001 părţile au privatizat separat câte o cameră în cămin care ulterior au fost înstrăinate, iar banii au fost utilizaţi la achitarea ratelor pentru apartament.

Consideră că este neclar însă, din ce motive prima instanţă a lăsat fără atenţie faptul că Vasile Chiseliţă şi-a înstrăinat odaia la 24 ianuarie 2003, iar apartamentul a fost procurat de ea la 17 aprilie 2002, ceea ce demonstrează cu certitudine că banii primiţi din vânzarea camerei din cămin nicidecum nu au putut fi utilizaţi la achitarea apartamentului din litigiu. Faptul că în cotorul ordinului de repartiţie nr. 007462 din 04 iunie 2003 este indicat Vasile Chiseliţă în calitate de soţ, nu atestă că acesta are careva aport la procurarea acestui apartament sau la obţinerea căror-va facilităţi pentru obţinerea apartamentului, ce se confirmă şi prin scrisoarea anexată de la Direcţia generală locativ-comunală şi amenajare, după cum a concluzionat instanţa.

Remarcă că a fost probat faptul că ea singură din mijloace proprii a achitat preţul integral a apartamentului şi în materialele dosarului se regăsesc declaraţiile pe venit ale ei şi dovada altor surse care nu se includ în declaraţiile pe venit, care atestă că era capabilă financiar să achite toate costurile pentru imobilul care la procurat, însă instanţa le-a lăsat fără atenţie, pe când Vasile Chiseliţa nu a prezentat nici o probă care ar confirma că a achitat careva sume pentru apartamentul dat. Consideră că instanţele de judecată nu au reuşit să încadreze soluţia adoptată în baza unei norme juridice din legislaţia în vigoare a RM.

Instanţele îşi motivează soluţia în baza pct. 21 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie al RM nr. 2 din 27 martie 2006 „Cu privire la aplicarea unor dispoziţii ale Codului Civil şi a altor acte normative referitore la dreptul de proprietate privată asupra construcţiilor anexe”, unde este indicat că dacă bunul imobil proprietate personală a unuia dintre soţi, i-a fost sporită valoarea în mod simţitor, în timpul căsătoriei din mijloace comune, acesta poate fi declarat de către instanţa de judecată ca bun proprietate comună în devălmăşie. Astfel, susţine că este evidentă interpretarea în mod eronat a legii, deoarece în speţa dată este vorba despre procurarea bunului după desfacerea căsătoriei şi nicidecum în timpul căsătoriei.

Referitor la argumentul intimatului care a fost invocat şi de către instanţa de judecată precum că divorţul a fost fictiv, afirmă că acesta nu suportă nici o critică dat fiind faptul că desfacerea căsătoriei este un act juridic care nu a fost contestat de către nimeni şi până în prezent este perfect valabil. Indică că careva înscrisuri în baza căror Vasile Chiseliţă solicită să fie recunoscut ca proprietar asupra imobilului în legătură cu faptul că a investit careva sume de bani la procurarea acestuia, ori că a fost membru al familiei la momentul procurării nu au fost prezentate, deoarece astfel de înscrisuri nu există. Consideră că toate probele apreciate de prima instanţă ca pertinente şi valoroase la adoptarea soluţiei, nu au nici o relevanţă la speţa dată şi nici într-un mod nu justifică şi nu îi oferă dreptul lui Vasile Chiseliţă să pretindă la recunoaşterea dreptului de proprietate.

4 Probele care cu adevărat au importanţă şi care au fost ignorate de către instanţe sunt contractul investiţional privind construcţia spaţiului locativ din 17 aprilie 2002 încheiat între SA „AMIC” şi Svetlana Badrajan, bonurile de plată a ratelor pentru apartament în temeiul contractului investiţional din 17 aprilie 2002 care sunt achitate toate de către dânsa, extrasul din Registrul bunurilor imobile prin care se atestă că ea este unicul proprietar al acestui apartament, şi faptul că apartamentul a fost procurat după desfacerea căsătoriei. Remarcă că acte care ar confirma că intimatul a investit surse financiare anume pentru îmbunătăţirea imobilului din litigiu nu sunt anexate la materialele dosarului, iar în actele prezentate de către acesta nu este indicat concret pentru care imobil au fost procurate materialele de construcţie pe care susţine că le-a folosit pentru imobilul dat.

Consideră că încălcarea principiilor şi garanţiilor prevăzute de art. 46 al Constituţiei RM şi art. 1 al Protocolului Adiţional nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, ar putea aduce la deposedarea de proprietate contrar legii, fapt ce este inadmisibil într-un stat de drept. Menţionează că conform art. 290, 315, 316 alin. (1) şi alin. (2) Cod civil, dreptul de proprietate este perpetuu, garantat de către stat şi nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. Afirmă că dreptul ei asupra imobilului din litigiu a apărut la data înregistrării lui în Registrul bunurilor imobile şi contractul investiţional din 17 aprilie 2002 până la momentul de faţă este perfect valabil şi nu a fost contestat de către nimeni, ceea ce dovedeşte încă o dată dreptul ei de proprietate.

Prin referinţa depusă la 22 iulie 2014 Vasile Chiseliţă, reprezentat de către avocatul Victoria Burduja a solicitat recunoaşterea ca inadmisibil a recursului declarat de Svetlana Badrajan împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 08 mai 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Fiind investită cu acţiunea iniţială a Svetlanei Badrajan împotriva lui Vasile Chiseliţă cu privire la evacuarea din locuinţă fără acordarea altui spaţiu locativ și repararea prejudiciului moral şi cu acţiunea reconvenţională a lui Vasile Chiseliţă împotriva Svetlanei Badrajan cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil şi obligarea de a nu crea impedimente în folosirea spaţiului locativ, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii reconvenţionale recunoscând dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2 situat pe str. Gh.

Asachi nr. 79/2 mun. Chişinău cu numărul cadastral 010021400702002 după Badrajan Svetlana ½ cotă-parte ideală şi după Chiseliţa Vasile ½ cotă-parte ideală, fiind obligată Badrajan Svetlana să nu-i creeze obstacole lui Chiseliţa Vasile în folosirea spaţiului 5 locativ, totodată respingând ca neîntemeiată acţiunea iniţială, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel. În acest sens instanţele ierarhic inferioare au reţinut că bunul imobil din litigiu și anume apartamentul nr.2 situat pe str. Gh. Asachi nr.79/2 mun. Chişinău este supus regimului proprietăţii comune în devălmăşie şi cota fiecărui soţ se prezumă a fi egală.

Instanţa de recurs constată, însă, că concluziile instanţelor de judecată sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, soluţia dată de instanţe în sensul suscitat fiind incorectă, fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a obiectului în litigiu, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care, este diferită de la caz la caz, precum şi din interpretarea eronată a normelor de drept material care guvernează raportul juridic din speţă. În susținerea opiniei date instanța de recurs reține că din materialele cauzei se constată cu certitudine că la data de 17 ianuarie 2001 a fost desfăcută căsătoria dintre Vasile Chiseliţă şi Svetlana Badrajan, fapt confirmat prin certificatul de divorţ seria/nr.

D-IV 0232173 din 15.06.2007 (f. d. 7 vol. I). La fel actele cauzei denotă că la data de 17 aprilie 2002 între Agenţia Municipală de Ipotecă din Chişinău AMIC SA şi Svetlana Badrajan, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul investiţional privind construcţia spaţiului locativ nr. 0202GA, prin care Agenţia la comanda Beneficiarului construieşte, iar Beneficiarul achită apartamentul comandat: nr. 2 în blocul locativ nr.2 din str. Gh. Asachi nr. 79/2 cu trei camere, etajul I (f. d. 108-111 vol. I). Aici se va remarca că pct. 2.2., pct. 5.1. şi pct. 5.2.

al contractului menţionat prevăd că Beneficiarul primeşte apartamentul în folosinţă în baza unui proces-verbal semnat de ambele părţi contractante şi în viitor achită toate serviciile locativ-comunale şi taxele fiscale; în perioada construcţiei şi până la achitarea integrală a costului, dreptul de proprietar al apartamentului comandat îl deţine Agenţia; după darea apartamentului în folosinţă şi până la achitarea integrală, Agenţia oferă Beneficiarului apartamentul în chirie. Plata pentru chirie se stabileşte în mărime de 8% anual din restul sumei neachitate de către Beneficiar, ce se indică în graficul calendaristic de achitare a costului restant al apartamentului. Din certificatul nr. 0202 din 17 aprilie 2002 se atestă faptul că Svetlana Burdujan a introdus prima cotă bănească în sumă de 78604,07 lei, echivalentă cu 5829 dolari SUA (f. d. 73 vol. I). Este incontestabil şi faptul că, în baza procesului-verbal din 22 august 2002, apartamentul nr. 2 din str. Gh.

Asachi, nr.79/2 mun. Chişinău a fost transmis de către Agenţia Municipală de Ipotecă din Chişinău SA în folosinţă Svetlanei Badrajan (f. d. 118 vol. I). Prin certificatul din 21 septembrie 2011 Agenţia Municipală de Ipotecă din Chişinău SA confirmă faptul că Svetlana Badrajan a achitat deplin preţul apartamentului nr.2 din str. Gh. Asachi nr.79/2 mun. Chişinău (f. d. 5 vol. I). Tot materialul probator şi anume copia contractului investiţional privind construcţia spaţiului locativ nr.0202GA din 17 aprilie 2002 încheiat între Agenţia Municipală de Ipotecă din Chişinău AMIC SA şi Svetlana Badrajan, pe care este aplicată ștampila OCT Chișinău, confirmă faptul că dreptul de proprietate a Svetlanei Badrajan asupra apartamentului nr. 2 din str. Gh.

Asachi nr.79/2 mun. Chişinău a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 31 octombrie 2011 (f. d. 9 vol. I). 6 Faţă de cele ce preced, este vădit că materialul probator atestă cu certitudine că unicul proprietar al apartamentului nr. 2 din str. Gh. Asachi nr.79/2 mun. Chişinău este Svetlana Badrajan, acest drept fiind dobândit în baza contractului investiţional privind construcţia spaţiului locativ nr.0202GA din 17 aprilie 2002. Instanța de recurs constată ca neîntemeiată reținerea instanțelor de judecată ierarhic inferioare că bunul imobil din litigiu este supus regimului proprietăţii comune în devălmăşie şi cota fiecărui soţ se prezumă a fi egală.

Or, în interpretarea corectă a prevederilor art. 371 Cod civil, care reglementează proprietatea comună în devălmăşie a soţilor este de înțeles că constituie proprietate comună în devălmăşie a soților bunurile dobândite de acești în timpul căsătoriei dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri, precum și faptul că orice bun dobândit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie până la proba contrară. Astfel, având în susținere prevederile normei enunțate este cert că la caz nu suntem în prezența proprietății comune în devălmășie a soţilor. Aceasta deoarece, după cum s-a menționat mai sus și relevă din probele materiale, apartamentul nr. 2 din str. Gh.

Asachi nr. 79/2 mun. Chişinău nu a fost repartizat sau oferit Svetlanei Badrajan în alt mod, decât acesta a fost contractat de ultima în baza contractului investiţional privind construcţia spaţiului locativ nr.0202GA din 17 aprilie 2002 încheiat cu Agenţia Municipală de Ipotecă din Chişinău SA, iar conform pct. 2.2. al acestui contract unicul temei de transmitere a imobilului în folosinţa Svetlanei Badrajan şi instalarea acestei în apartament îl constituie procesul- verbal semnat de ambele părţi contractate, care la caz este procesul-verbal din 22 august 2002 (f. d. 118 vol. I). Mai cu seamă se va menționa că apartamentul în litigiu a fost procurat de către Svetlana Badrajan după desfacerea căsătoriei, care a avut loc la 17 ianuarie 2001, iar dreptul de proprietate asupra apartamentului a fost înregistrat după ea la 31 octombrie 2011, respectiv, peste 10 ani şi 9 luni după desfacerea căsătoriei cu Vasile Chiseliţă.

Instanţa de recurs reține ca irelevante la caz, pentru recunoașterea dreptului de proprietate la ½ din apartamentul în litigiu probele, aduse de către Vasile Chiselița și reținute, de altfel, ca pertinente și admisibile de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, cum ar fi adeverinţa eliberată de către Agenţia municipală de ipotecă din Chişinău SA nr.3 din 13.01.2003 unde este menţionat că, Svetlana Badrajan locuieşte în ap.2 din str. Gh.

Asachi 79/2 în următoarea componenţă: soţul Vasile Chiseliţa, fiica - Doina Chiseliţa (f. d. 180 vol. I); extras Forma nr. 16 în care se indică că Vasile Chiseliţa are viză de domiciliu în apartamentul indicat din data de 06 iunie 2003 (f. d. 178-179 vol. I), extras din fişa locuinţei nr. 630802 din 18 iulie 2012 unde locatari sunt menţionaţi: Svetlana Badrajan, Vasile Chiseliţa – soţ şi fiica Doina Chiseliţa (f. d. 177 vol. I). Or, actele menţionate adeveresc doar faptul că Vasile Chiseliţa a locuit în acest apartament şi s-a folosit de acest bun imobil, împrejurare care nu este negată nici de Svetlana Badrajan. Pe când, doar folosirea unui bun imobil cu acordul proprietarului nu este un temei pentru a recunoaşte și dreptul de proprietate asupra acestui bun imobil.

De altfel, și viza de domiciliu a lui Vasile Chiseliţă în apartamentul din litigiu nu constituie un temei legal de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra bunului 7 imobil, dat fiind faptul că înregistrarea vizei de domiciliu este o metodă de evidenţă a populaţiei, care la fel nu acordă persoanei care a obţinut această viză, dreptul de proprietate asupra imobilului, mai cu seamă că aceasta poate fi radiată oricând la cererea unipersonală a proprietarului. Nu pot constitui drept mijloc de probă ce ar indica la temeinicia acțiunii reconvenționale şi recunoaşterea la caz a proprietăţii comune în devălmăşie a soţilor nici petiţia semnată de către Svetlana Badrajan din 02 martie 2005 adresată Direcţiei Poliţiei Rutiere a al RM şi petiţia Svetlanei Badrajan din 22 decembrie 2004 adresată Procuraturii sect.

Centru (f. d. 191-192 vol. I), precum și actul de constatare la faţa locului a inundării masive al ap. 2 din str. Gh. Asachi 79/2 din data de 06 decembrie 2002 unde este menţionat că proprietarul apartamentului Svetlana Badrajan şi soţul Vasile Chiseliţă au fost prejudiciaţi (f. d. 124 vol. I), scrisoarea SA „Moldtelecom” din 30 aprilie 2010 adresată lui Vasile Chiseliţă prin care se confirmă examinarea plângerii privind nefuncţionarea postului telefonic - (f. d. 186); scrisoarea CPs Centru din data de 23 octombrie 2009 adresată lui Vasile Chiseliţă privind rezultatele examinării plângerii sale (f. d. 188) și fişa medicală prin care se atestă adresa lui Vasile Chiseliţă - (f. d. 194- 196 vol. I), invocate de către intimat și reținute de către instanțe.

Or, conform art. 9 alin. (2) Codul familiei drepturile şi obligaţiile juridice ale soţilor iau naştere din ziua înregistrării căsătoriei la organele de stare civilă. Iar invocarea lui Vasile Chiseliţă precum că divorţul a fost fictiv, afirmaţie reţinută, de altfel, şi de prima instanţă, este una excesivă, deoarece actul de desfacere a căsătoriei până în prezent este valabil, nefiind contestat. La acest capitol instanţa de recurs notează şi faptul că contractul nr. 11390/03 din 30 aprilie 2003 privind prestarea telefoniei fixe, pe numele lui Vasile Chiseliţă (f. d. 182 vol. I) şi contractul nr. 79/2-2 încheiat între Vasile Chiseliţă şi Blusky Network la 20 iunie 2008 privind prestarea serviciilor internet la adresa str. Gh.

Asachi 79/2 ap. 2 (f. d. 183-184 vol. I), bonurile de plată a impozitului pe bunul imobiliar pentru anul 2007 achitat de către reclamant Vasile Chiseliţă (f. d. 181 vol. I); bonurile de plată pentru prestarea serviciilor telefonice pe numele lui Vasile Chiseliţă (f. d. 135-172 vol. I); bonurile de plată privind prestarea serviciilor de gaze, încălzire, apa potabilă, deservire bloc ş.a. datate în perioada 2006 – 2009, prezentate ca fiind achitate de intimat (f. d. 135-172 vol. I), nu constituie probe care dovedesc participarea lui Vasile Chiseliţă la sporirea simţitoarea a valorii apartamentului din litigiu, după cum se invocă, or aceste înscrisuri în plus denotă doar faptul că Vasile Chiseliţă în această perioadă a locuit în apartamentul din litigiu şi achita serviciile de care beneficia locuind în acest apartament, fapt care nu a fost negat de Svetlana Badrajan.

Cât privește copiile înscrisurilor și anume bonul de plată din 18 septembrie 2006 eliberat lui Vasile Chiseliţă cu privire la plata studiilor fiicei Doina Chiseliţă în cadrul cursului Alianţa Franceză; chitanţa nr. IL/2 din 07 iunie 2007 eliberată lui Vasile Chiseliţă privind plata studiilor fiicei Doina Chiseliţă în mărime de 1500 dolari SUA (f. d. 197-198 vol. I), instanţa de recurs le consideră irelevante speței în cauză, deoarece aceste probe adeveresc faptul că Vasile Chiseliţă a participat la întreţinerea fiicei sale Doina Chiseliţă, născută la 30 octombrie 1990, care în perioada vizată în actele anexate era minoră, or în sensul art. 74 alin.(1) Codul familiei, intimatul era obligat să-şi întreţină copilul minor, indiferent de faptul dacă era în căsătorie sau căsătoria a fost desfăcută, respectiv faptul executării de către Vasile Chiseliţa a 8 obligaţiilor sale părinteşti în această perioadă faţă de fiica sa minoră nu poate da naştere sau modifica careva alte raporturi patrimoniale pretinse de a fi existente între el şi fosta soţie.

Şi probele prezentate de Vasile Chiseliţă în copii şi anume recipisa din 12 ianuarie 2003, în care se indică că Igor Beşnschi a primit de la Vasile Chiseliţă suma de 593 dolari SUA pentru confecţionarea şi instalarea în apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi nr.79/2 a 6 uşi de pin (f. d. 125 vol. I) şi bonul de plată nr. 783301 din 28 noiembrie 2002 semnată de Beşnschi Igor pentru 6 uşi de pin (f. d. 126 vol. I), prin care Vasile Chiseliţă pretinde a dovedi faptul că a participat la reparaţia apartamentului, instanța de recurs le apreciază critic, pe motiv că aceste acte nu dovedesc incontestabil și faptul că uşile comandate de Vasile Chiseliţă au fost în final confecţionate şi instalate în apartamentul din litigiu.

Pe cale de consecință, aici este de remarcat că nici eventuala admitere a faptului că aceste uşi au fost achitate din sursele băneşti ale lui Vasile Chiseliţă şi instalate în apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi nr.79/2, nu poate constitui temei de recunoaştere a dreptului de proprietate a lui Vasile Chiseliţă asupra unei cote - parte din apartamentul nominalizat, pe motiv că participarea unei persoane la construcţia, reconstrucţia, reutilarea etc. a imobilului locativ, ce aparţine cu drept de proprietate altei persoane, nu constituie temei de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei cote-părţi din el, dacă nu a fost altfel stabilit prin acord, conform art. 344 alin. (2) Cod civil, dar constituie temei de încasare a unei compensaţii băneşti, echivalentă cu munca sau materialele de construcţie, cu care s-a contribuit.

Sub acest aspect și copiile bonurilor de plată a mărfurilor, materialelor de construcţie datate în perioada anului 2003, prezentate de Vasile Chiseliţă în scopul probării faptului participării lui la efectuarea reparaţiei în apartamentul din litigiu și reținute de prima instanță, instanţa de recurs le respinge ca fiind probe impertinente şi neconcludente, mai mult că nici din aceste bonuri nu rezultă că bunurile procurate în baza acestora au fost cumpărate și achitate de Vasile Chiseliţă și au fost utilizate la efectuarea reparaţiei a apartamentului nr. 2 din str. Gh. Asachi, 79/2 mun. Chișinău.

La fel şi copia recipisei din data de 18 decembrie 2002, prin care se confirmă achitarea preţului apartamentului nr. 48 din str. Sprîncenoaia, 1/1 (f. d. 174-175 vol. I), instanţa de recurs o consideră o probă impertinentă speţei, deoarece aceasta probează doar primirea unei sume de bani de către Vasile Chiseliţă ca urmare a vânzării bunului imobil personal, dar nu demonstrează și faptul că aceste mijloace bănești au fost investite în achitarea ratelor pentru apartamentul 2 din str. Gh. Asachi 79/2 mun. Chișinău.

Astfel fiind, instanţa de recurs reţine ca eronată şi aplicarea de către instanţele de judecată ierarhic inferioare a prevederilor art. 39 alin.(1) al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, ce instituie înregistrarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie, precum și pct. 21 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie al Republicii Moldova „Cu privire la aplicarea unor dispoziţii ale Codului Civil şi a altor acte normative referitore la dreptul de proprietate privată asupra construcţiilor anexe” nr. 2 din 27 martie 2006. Or, pct. 21 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie al Republicii Moldova „Cu privire la aplicarea unor dispoziţii ale Codului Civil şi a altor acte normative referitore la dreptul de proprietate privată asupra construcţiilor anexe” nr. 2 9 din 27 martie 2006 reţinut de instanţa de apel în sensul că dacă bunului imobil, proprietate personală a unuia dintre soţi, i-a fost sporită valoarea în mod simţitor, în timpul căsătoriei şi din mijloace comune, acesta poate fi declarat de către instanţa de judecată ca bun proprietate comună în devălmăşie.

Prin sporire a valorii în mod simţitor se va înţelege reparaţia capitală, reconstrucţia, reamenajarea, reutilarea şi alte activităţi, care în mod singular sau cumulativ au produs o modificare pozitivă, perceptibilă, palpabilă şi esenţială asupra stabilimentului respectiv (art.23 C.Fam. şi art.372 alin.(3) CC), este irelevant speţei. Faptul dat se atestă cu atât mai mult cu cât, după cum a fost menţionat mai sus, căsătoria dintre Vasile Chiseliţă şi Svetlana Badrajan, a fost desfăcută la data de 17 ianuarie 2001 (certificatul de divorţ seria/nr. D-IV 0232173 din 15 iunie 2007 (f.d.7 vol. I)), iar contractul investiţional nr. 0202GA privind construcţia apartamentului nr. 2 din str. Gh. Asachi nr. 79/2 mun.

Chişinău, a fost încheiat între Svetlana Badrajan şi Agenţia Municipală de Ipotecă din Chişinău SA la data de 17 aprilie 2002, adică peste 1 an şi 3 luni după desfacerea căsătoriei, prin urmare nu poate fi invocată sporirea valorii bunului în mod simţitor, în timpul căsătoriei şi din mijloace comune. În consecinţă instanţa de recurs remarcă că nici ordinul de repartiţie nr. 007462 din 04 iunie 2003 la care face referire atât intimatul Vasile Chiseliţă cât şi instanţele de judecată ierarhic inferioare, nu poate fi ca un temei legal de recunoaştere a dreptului de proprietate inclusiv şi după Vasile Chiseliţa, pe motiv că în sensul prevederilor art. 50 Cod cu privire la locuinţe, ordinul de repartiţie este unicul temei pentru instalare în încăperea de locuit acordată în casele fondului obştesc şi de stat de locuinţe, orăşenesc, raional din oraş, de orăşel sătesc, pe când apartamentul litigios nu face parte din aceste fonduri.

Astfel fiind, este cert că prevederile art. 50 şi art. 131 Cod cu privire la locuinţe, nu sunt aplicabile speţei, or apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi nr.79/2 mun. Chişinău aparţine Svetlanei Badrajan cu drept de proprietate privată şi raportul juridic din speţă este guvernat de prevederile codului civil și nu a codului cu privire la locuință. Pentru aceste considerente se impune concluzia temeiniciei pretenţiei Svetlanei Badrajan împotriva lui Vasile Chiseliţă cu privire la evacuarea acestuia din apartamentul în litigiu fără acordarea altui spaţiu locativ, fiind evident că în speţă lipsesc temeiurile de recunoaştere a dreptului de proprietate în mărime de ½ cotă-parte din acest bun imobil după Vasile Chiseliţă.

Ca urmare, instanţa de recurs consideră necesar de a respinge acţiunea reconvenţională a lui Vasile Chiseliţă împotriva Svetlanei Badrajan cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău cu numărul cadastral 010021400702002 după Svetlana Badrajan ½ cotă-parte ideală şi după Vasile Chiseliţă ½ cotă-parte ideală. La fel, în cazul de față este lipsită de temei și cerința lui Vasile Chiseliță ce ține de obligarea Svetlanei Badrajan de a nu-i crea obstacole în folosirea spaţiului locativ apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău, deoarece este una subsecventă pretenției principale care s-a constatat a fi neîntemeiată.

Mai mult că Svetlana Badrajan înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Vasile Chiseliţă a invocat că din motivul că ultimul nu a avut o locuinţă proprie, în anul 2003 i-a permis să locuiască în apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi nr. 79/2 mun. Chişinău, iar la moment nu mai doreşte ca Vasile Chiseliţă să locuiască în acest 10 apartament, însă acesta refuză să elibereze apartamentul ce-i aparţine ei cu drept de proprietate, astfel creându-i obstacole în folosirea proprietăţii sale. La acest segment se vor reţine prevederile art. 315 alin. (1) Cod civil care direct indică că proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului, precum şi a art. 316 alin. (1)-(2) Cod civil conform căror proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă.

Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii. Totodată, instanţa de recurs constată ca neîntemeiată pretenţia Svetlanei Badrajan cu privire la repararea prejudiciului moral, pe motiv că în temeiul art. 1422 Cod civil, prejudiciul moral se repară pentru încălcarea drepturilor nepatrimoniale personale, iar pentru atentarea la drepturile personale patrimoniale doar în cazul expres prevăzut de lege. În speţă, se constată încălcarea unui drept personal patrimonial al Svetlanei Badrajan și dreptul la folosinţa imobilului ce-i aparţine cu drept de proprietate, care însă nu cade sub incidența cazurilor, ce acordă dreptul de a pretinde la repararea prejudiciului moral.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Svetlana Badrajan, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care a admite parţial acţiunea iniţială, de a-l evacua pe Vasile Chiseliţă din apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău, fără acordarea altui spaţiu locativ, în rest acţiunea iniţială de a respinge şi de a respinge acţiunea reconvenţională a lui Vasile Chiseliţă împotriva Svetlanei Badrajan cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil şi obligarea de a nu crea impedimente în folosirea spaţiului locativ.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Svetlana Badrajan. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Badrajan împotriva lui Vasile Chiseliţă cu privire la evacuarea din locuinţă fără acordarea altui spaţiu locativ şi repararea prejudiciului moral şi la cererea reconvenţională a lui Vasile Chiseliţă împotriva Svetlanei Badrajan cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil şi obligarea de a nu crea impedimente în folosirea spaţiului locativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite parţial acţiunea Svetlanei Badrajan împotriva lui Vasile Chiseliţă cu privire la evacuarea din locuinţă fără acordarea altui spaţiu locativ şi repararea prejudiciului moral. Se evacuează Vasile Chiseliţă din apartamentul nr. 2 din str. Gh.

Asachi 79/2, mun. Chişinău, fără acordarea altui spaţiu locativ. În rest acţiunea iniţială se respinge. Se respinge acţiunea reconvenţională a lui Vasile Chiseliţă împotriva Svetlanei Badrajan cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 11 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău cu numărul cadastral 010021400702002 după Svetlana Badrajan ½ cotă-parte ideală şi după Vasile Chiseliţă ½ cotă-parte ideală cu obligarea Svetlanei Badrajan de a nu-i crea obstacole lui Vasile Chiseliţă în folosirea spaţiului locativ apartamentul nr. 2 din str. Gh. Asachi 79/2, mun. Chişinău. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu 12