2ra-1401/14 — Încasarea împrumutului şi a dobînzii de întîrziere

dosarul nr. 2ra-1401/14 prima instanţă : M. Juganari instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciună, L. Bulgac DECIZIE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clvadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Țîpac Natalia, în pricina civilă la cererea la cererea de chemare în judecată a Aureliei Crudu împotriva lui Țîpac Gheorghe și Țîpac Natalia cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Țîpac Natalia și menținută hotărîrea Judecătoriei Călărași din 27 iunie 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 05 martie 2013, Crudu Aurelia a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Țîpac Gheorghe și Țîpac Natalia cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta Crudu Aurelia, a invocat că la data de 07 decembrie 2009, Ţîpac Gheorghe împreună cu soţia sa, Ţîpac Natalia au împrumutat de la ea suma de 20 000 euro. Ca dovadă luării împrumutului, la data de 16 ianuarie 2010, de către pîrîtul Ţîpac Gheorghe a fost întocmită o recipisă, prin ultimul s-a obligat să restituie suma împrumutată până la data de 07 aprilie 2010. La 07 martie 2012, Ţîpac Gheorghe a mai eliberat o recipisă prin care a garantat restituirea împrumutului cu dobânzile de întârziere, în suma totală de 25 000 euro până la data de 07 martie 2012. Susţine că pînă în prezent nici unul din pîrţi, nici Ţîpac Gheorghe şi nici Ţîpac Natalia, nu au întors suma împrumutului, fapt prin care î-i creează mari prejudicii materiale şi morale.

Menționează reclamanta, că pentru a-i oferi împrumutul pîrîților a fost convinsă de Ţîpac Gheorghe să încheie un contract de împrumut cu o altă persoană pe nume Spînu Gheorghe, grevînd cu gaj apartamentul său nr. 38 din str. Burebista 68/1, mun. Chişinău. Mai susține că, din motiv că pîrîții nu și-au onorat obligațiunile contractuale de restituire a împrumutului de 20 000 euro, ea nu a întors împrumutul lui Spînu Gheorghe, iar ca rezultat prin hotărârea Judecătoriei Botanica, Chişinău din 08 octombrie 2010, a fost deposedată de apartament şi evacuată forţat. Afirmă, reclamanta că acțiunile pîrîților i-au generat disconfort, i-au cauzat suferințe psihice și un prejudiciu moral considerabil, dînsa împreună cu fiica sa fiind evacuate din propriul apartament de către persoana de la care a împrumutat banii pentru a le transmite pîrîților.

Consideră că deoarece pîrîţii s-au obligat în mod solidar să-i restituie suma împrumutată de 20000 euro pînă la data de 07 aprilie 2010, însă pînă în prezent nu i-ai întors nici o parte din acest împrumut, este în drept să solicite şi încasarea dobînzii de întîrziere pentru perioada 07 aprilie 2010-04 martie 2013, cu recalcularea acesteia pînă la data pronunţării hotărîrii. La fel, invocă că perioada tergiversării de executare a obligaţiunilor asumate de pîrîţii în vederea restituirii împrumutului, i-a generat disconfort şi insatisfacţie creată de lipsa echităţii în privinţa sa, ducînd la situaţia nefavorabilă de a fi evacuată din propriul său apartament, iar ca compensare a prejudiciului moral suportat, consideră că este în drept să solicite şi încasarea unei sume de 100 000 lei, cu titlu de despăgubire morală, care, în opinia sa î-i va compensa suferinţele cauzate.

Solicită încasarea, în mod solidar, de la Ţîpac Gheorghe şi Ţîpac Natalia în beneficiul său a datoriei în sumă de 20 000 euro, dobânda de întârziere pentru perioada 07 aprilie 2010-04 martie 2013, în mărime de 9 163 euro, cu recalcularea acesteia până la data pronunţării hotărârii, încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, cît şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Călărași din 27 iunie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat în mod solidar de la Ţîpac Gheorghe ș Țîpac Natalia în beneficiul Aureliei Crudu datoria în mărime de 20 000 euro, dobânda de întârziere în mărime de 10 013,72 euro, prejudiciul moral în mărime de 32 000 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 1000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 4000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Totodată a fost încasat în mod solidar de la Ţîpac Gheorghe şi Ţîpac Natalia în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 13 467 lei, 75 bani. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Țîpac Natalia și menținută hotărîrea prime instanțe, totodată s- a încasat de la Țîpac Natalia și Țîpac Gheorghe în beneficiul Aureliei Crudu dobînda de întîrziere în mărime de 1041,09 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 3 000 lei.

La 04 februarie 2014, Țîpac Natalia a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, în partea încasării din contul ei în beneficiul Aureliei Crudu a datoriei, dobînzii de întîrziere, prejudiciului moral, cheltuielilor de judecată și a taxei de stat în contul statului, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărîri prin care datoria, dobînda de întîrziere, prejudiciului moral, cheltuielile de judecată și taxa de stat să fie încasate integral din contul lui Țîpac Gheorghe.

În motivarea recursului recurenta Țîpac Natalia a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, deoarece în cadrul examinării cauze instanța a apreciat probele în mod arbitrar, a comis erori ce au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și soluționarea greșită a pricinii, a aplicat eronat legea, a încălcat legea materială și procedurală, i-a încălcat dreptul la apărarea și a lipsit-o de posibilitatea de a prezenta probe. Menționează că aflîndu-se în Italia pentru a o ajuta pe mama sa, care a suportat o intervenție chirurgicală la inimă, la data de 22 noiembrie 2013, a depus o cerere, prin care a solicitat instanței de apel amînarea ședinței de judecată în scopul revenirii în țară și încheierii unui contract cu un avocat, însă instanța a ignorat cererea sa, prin ce i-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Totodată, invocă că instanța de apel a examinat superficial circumstanțele cauzei și nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel, nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului și a ignorat probele prezentate și anexate la cererea din 22 noiembrie 2013. Susţine că atît instanța de apel cît și prima instanță, eronat au încasat pentru neexecutarea contactului de împrumut prejudiciul moral, nu au ținut cont de prevederile art. 369 al. (3) CC și au aplicat și interpretat eronat prevederile art. 24 al. (2) Codul familiei. Afirmă că banii împrumutați de la Crudu Aurelia au fost primiți de Țîpac Gheorghe și utilizați în scopurile lui personale, familia neavînd nici o legătură cu acești bani, iar în cadrul examinării cauzei Crudu Aurelia nu a prezentat careva probe că Țîpac Gheorghe a încheiat contractul de împrumut în interesul familiei.

În cadrul examinării cauzei instanța de apel nu a dat apreciere faptului că conform recipisei banii i-au fost împrumutați lui Țîpac Gheorghe la 07 aprilie 2009, în perioad cînd dînsa era însărcinată în luna a 8, avea unele probleme de sănătate și nici nu a fost înștiințată despre împrumut. Consideră că nu poate să răspundă pentru acțiunile comise de Țîpac Gheorghe, care a scris personal recipisa în interesul său, cu atît mai mult că în cadrul examinării cauzei nu a fost confirmat faptul că în urma primirii împrumutului au sporit bunurile comune a familiei. Indică că instanța de apel contrar prevederilor art. 239 CPC, în decizie a făcut trimitere la circumstanțe care nu sunt confirmate prin materialele dosarului și care nu au fost elucidate pe parcursul dezbaterilor judiciare.

La fel, instanțele nu au ținut cont de faptul că dînsa nu a primit nici o somație sau pretenție scrisă de la Crudu Aurelia, referitor la restituirea banilor, iar cu recipisa din 16 ianuarie 2010, a luat cunoștință în cadrul examinării cauzei. Contrar prevederilor art. 617 alin. (1) Cod civil, Crudu Aurelia nu a înștiințat-o despre împrumut, iar instanțele neîntemeiat au dispus încasarea de la ea a datoriei și dobînzii de întîrziere, or, dînsa necunoscînd despre împrumutul menţionat nu a fost pusă în întîrziere, or reclamația anexată la materialele cauzei a fost expediată doar lui Țîpac Gheorghe, cu care de 4 ani nu mai locuiesc împreună.

De asemenea invocă că instanțele au ignorat şi faptul că recipisa din 16 ianuarie 2010, are un conținut confuz și nu întrunește condițiile unui contract, și neîntemeiat au dispus încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 10 013,72 euro, calculul acesteia fiind ilegal și exagerat, cu atît mai mult că conform recipisei încasarea dobînzii nu a fost prevăzută. Consideră că atît hotărîrea primei instanțe cît și decizia instanței de apel contravin prevederilor art. art. 239, 241 al. (5) CPC, iar examinarea cauzei a avut loc cu încălcarea art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 27 noiembrie 2013, a fost expediată în adresa părților la data de 03 decembrie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoțire (f.d. 142), însă careva date ce ar confirma recepționarea acesteia de către părți, înscrisurile pricinii nu conțin. Astfel, instanţa de recurs consideră că Țîpac Natalia s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la data de 04 februarie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Țîpac Natalia este întemeiat şi urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din actele cauzei şi anume din procesul-verbal al şedinţei instanţei de apel din 27 noiembrie 2013, rezultă că apelul a fost judecat în lipsa Nataliei Ţîpac, care avea calitate de apelant în proces.

Tot materialele pricinii denotă că la data de 22 noiembrie 2013, din partea Nataliei Ţîpac a fost depusă o cerere, prin care ultima a solicitat amânarea şedinţei instanţei de apel numite pentru data de 27 noiembrie 2013 pentru o altă dată, şi anume după data de 23 decembrie 2013, susţinând că este în imposibilitate de a se prezenta la proces din motive obiective, şi anume că se află în Italia la tratament cu mama sa, care a suferit o intervenţie chirurgicală la inimă, anexând la aceasta şi un extras de externare tradus din limba italiană în română. Prin aceiaşi cerere, Natalia Ţîpac şi-a exprimat dorinţa să participe la examinarea cauzei în ordinea de apel, să prezinte probe în apărarea poziţiei sale şi să-şi angajeze un avocat.

Cu toate acestea, instanţa de apel a considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa apelantei Natalia Ţîpac, judecând apelul în fond imediat, din prima şedinţă. În conformitate cu art. 191. alin. (1) CPC, poate fi stabilit un alt termen pentru şedinţa de judecată, la cererea părţilor, din motive temeinice, cum ar fi imposibilitatea părţii de a se prezenta în şedinţă de judecată la data fixată din motive ce nu depind de voinţa sa. În conformitate cu art. 379 alin. (1) CPC, neprezentarea în şedinţă de judecată a apelantului sau intimatului, a reprezentanţilor acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu împiedică judecarea apelului. Instanţa însă este în drept să amâne şedinţa dacă va constata că neprezentarea este motivată.

Or, în conformitate cu art. 206 alin. (5) CPC, la solicitarea întemeiată a participantului la proces, instanţa poate amâna o singură dată judecarea pricinii din cauza neprezentării motivate a reprezentantului acestuia. Prin prisma normelor enunţate, instanţa de recurs reţine că instanţa de apel, judecând cauza, în prima şedinţă de judecată, în lipsa apelantei Natalia Ţîpac care, se constată că a înştiinţat instanţa despre imposibilitatea de a se prezenta la şedinţa de judecată şi despre necesitatea angajării unui avocat, nu a asigurat disponibilitatea în drepturi a participantului la proces, ce constă în posibilitatea, în primul rând a părţilor, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecăţii, precum şi de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea şi mijloacele procedurale de apărare, astfel, a admis încălcarea prevederilor art. 27 alin. (1) din CPC.

La caz, este de principiu faptul că prin examinarea apelului în lipsa Nataliei Ţîpac a fost încălcat în mod direct dreptul apelantei la apărare, la un proces echitabil, cât şi principiul egalităţii armelor statuat de art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, or unul din principiile ale procesului echitabil este contradictorialitatea între părţile care sunt parte a procesului. Pentru a răspunde exigenţelor articolului enunţat, procedura în faţa instanţelor judiciare trebuie să aibă un caracter contradictoriu, un concept similar celui al egalităţii armelor. Principiul contradictorialităţii presupune, în fond, posibilitatea pentru părţile în proces de a li se aduce la cunoştinţă toate dovezile invocate şi observaţiile formulate şi de a face comentarii în legătură cu ele.

De altfel, este cert şi faptul că în apelul său, Natalia Ţîpac a invocat un şir de alte argumente împotriva hotărârii primei instanţe, pe când, instanţa de apel, contrar prevederilor art. 373 alin. (1), (2) şi alin. (5) CPC, nu s-a expus asupra nici unuia din aceste motive, respingând apelul printr-o declaraţie generală, deşi era obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel, limitându-se la reproducerea segmentată a părţii motivate din hotărârea primei instanţe, ce indică că instanţa de apel a examinat pricina în mod superficial, fără a intra în esenţa litigiului. Prin prisma normelor procedurale enunţate, precum şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, pe motiv că eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs. La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Ţîpac Natalia. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Aureliei Crudu împotriva lui Țîpac Gheorghe și Țîpac Natalia cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere, prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca Doneva