2ra-1297 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: V. Sîrbu dosarul nr. 2ra-1297/14 instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, S. Caitaz DECIZIE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Siminica Gheorghe și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Siminica Gheorghe împotriva Secției Financiare Hîncești şi Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, admis apelul declarat de către Siminica Gheorghe, casată hotărârea Judecătoriei Hîncești din 18 iunie 2012, în partea respingerii cerințelor cu privire la repararea prejudiciului material și emisă în această parte o nouă hotărîre cu privire la admiterea cerinţelor parţial, în rest hotărîrea a fost menținută, c o n s t a t ă La 16 mai 2011, Siminica Gheorghe a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Secției Financiare Hîncești cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că prin sentinţa judecătoriei raionului Cotovsc din 26 februarie 1982, a fost recunoscut vinovat şi condamnat în baza art. 77 alin. (1) al Codului de Penal RSSM la 2 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în colonie de corectare prin muncă cu regim comun. Susţine că la momentul arestării era la muncă, ca angajat al unei întreprinderi de construcţii cu scopul de a munci şi a primi o locuinţă. Mai invocă că în colonie, unde î-şi ispăşea pedeapsa, a fost plasat într-o celulă cu persoane care au fost condamnate pentru săvârșirea crimelor grave, era înjosit din motivul că era credincios, în adresa lui se adresau cu cuvinte injurioase, iar în listele deţinuţilor numele său era marcat cu roşu şi era pus la cele mai grele munci.

Afirmă că din cauza condamnării, a fost lipsit de posibilitatea de a primi spaţiul locativ, iar după eliberarea din detenţie a fost pus la o evidenţă specială de către CGB şi urmărit numai din motivul că era martorul lui Iehova, motiv din care a fost nevoit să părăsească ţara. Indică că doar în anul 1988 a revenit în ţară, fiind lipsit de toate, şi-a pierdut sănătatea, locul de muncă și posibilitatea de a-și termina studiile. În drept î-şi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală şi de anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti din 25 februarie 1998 şi dispoziţiile art. 1422 Cod civil.

Solicită încasarea din contul bugetului de stat al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei de 5000000 lei în scopul reparării prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală, procuratură şi judecătoreşti şi suma de 500000 lei ce constituie echivalentul prejudiciului moral cauzat prin aceleaşi acţiuni ilicite. Prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 04 august 2011, a fost respins demersul Direcției Generale Finanțe cu privire la atragerea în proces în calitate pîrît a Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2011, a fost admis recursul Consiliului raional Hîncești, casată încheierea primei instanțe și emisă o nouă încheiere cu privire la atragerea în proces în calitate de copîrît a Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova.

Totodată cauza a fost remisă în prima instanță spre examinare în fond. Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 18 iunie 2012, acțiunea a fost admisă parțial fiind încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Siminica Gheorghe prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2012, au fost respinse apelurile declarate de către Siminica Gheorghe și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiției din 10 iulie 2013, au fost admise recursurile declarate de către Coșleț Petru în interesele lui Siminica Gheorghe și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova casată decizia instanței de apel şi restituită pricinii spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, admis apelul declarat de către Siminica Gheorghe, casată hotărîrea primei instanțe în partea respingerii cerințelor cu privire la repararea prejudiciului material și emisă în această parte o nouă hotărîre prin care cerințele au fost admise parțial şi încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Siminica Gheorghe, întru compensarea prejudiciului material cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată, suma de 86502 lei, în rest hotărîrea primei instanţe a fost menținută.

La 13 februarie 2013, Siminica Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe în partea respingerii cerințelor cu privire la repararea prejudiciului moral, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărîri de admiterea cerinţelor integral. În motivarea recursului recurentul Siminica Gheorghe a invocat că în cadrul examinării cauzei a prezentat probe incontestabile prin care a demonstrat că a suportat suferințe enorme ca urmare a condamnării ilegale pe un termen de 30 de luni. Astfel, la emiterea hotărîrii instanțele judecătorești urmau să țină con de art. 1 al Declarației Universale a drepturilor omului, art. 16 alin. (2) al Constituției RM și art. 22 CPC și să încaseze în beneficiul său un prejudiciu moral echitabil.

Susţine că în cadrul examinării cauzei în instanța de apel a prezentat instanței două decizii irevocabile ale Curții Supreme de Justiție unde în cazuri analogice pentru un termen de detenție mai mic decît cel pentru care a fost condamnat el a fost acordat cu titlu de prejudiciu moral sume cu mult mai mari, însă instanța nu a dat nici o apreciere acestor probe și nu a indicat din ce motiv în cazul său s-a acordat o sumă diminuată cu titlu de prejudiciu moral. Consideră că prin hotărîrile emise instanțele au încălcat principiul egalității în fața legii și l-au tratat în mod discriminatoriu în comparație cu alți cetățeni ai Republicii Moldova încălcîndu-i astfel dreptul la un proces echitabil.

La 25 februarie 2014, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă integral. În motivarea recursului a invocat că în cadrul examinării cauzei, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care prima instanţă şi instanța de apel le consideră constatate, iar normele de drept material și procedural au fost aplicate și interpretate eronat. Menționează recurentul că instanţele ierarhic inferioare au încălcat normele de drept procedural prevăzute de alin. 1), lit. (c) al art. 185 din CPC și în faza de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare nu au soluționat problema intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor şi intervenienților.

Susține că Ministerul Finanţelor al RM sau, după caz, autorităţile administraţiei publice locale, după repararea, din contul bugetului respectiv, a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite comise de organele de urmărire penală, de procuratură sau de instanţele judecătoreşti, vor sesiza Procuratura Generală a RM în vederea stabilirii faptului dacă pot fi calificate drept infracţiuni acţiunile sau inacţiunile persoanei (persoanelor) cu funcţie de răspundere sau ale altor persoane care au cauzat prejudiciul material si moral. Totodată, potrivit alin. (2) al art. 69 CPC, în caz de examinare a pricinii fără ca partea interesată să atragă în proces intervenientul accesoriu, faptele şi raporturile juridice stabilite prin hotărîre judecătorească irevocabilă nu au efecte juridice la examinarea acţiunii de regres depuse împotriva intervenientului.

Consideră că prin neintroducerea, în calitate de intervenient accesoriu, a organului de drept care a înaintat învinuirea intimatului, a lipsit neîntemeiat Ministerul Finanţelor al RM de a sesiza Procuratura Generală a RM în vederea stabilirii persoanelor vinovate de prejudicierea bugetului de stat.

Mai invocă recurentul că instanţele ierarhic inferioare dispunînd încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei au interpretat eronat dispoziţiile Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 și nu au luat în considerație faptul, că statul în persoana Ministerului Finanţelor al RM poate fi obligat să repare prejudiciul cauzat numai în cazurile expres prevăzute de lege, adică potrivit art.1405 din Codul Civil şi art.6 din Legea nr.l545- XIII din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti.

Astfel, potrivit art.1405 din Codul Civil, este reparabil din contul statului prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului şi a muncii neremunerate în folosul comunităţii.

La rîndul său, cazurile exhaustive de reparare a prejudiciului cauzat sunt prevăzute şi în art.6 din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, la lit. a), b). Consideră că instanţele judecătoreşti eronat au aplicat art. 6 lit. a), b) din Legea menționată, la emiterea hotărârii contestate și nu au luat în considerare faptul că în privința lui Siminica Gheorghe nu există o sentință de achitare, or, după cum este constat, procesul penal în privința reclamantului a fost încetat în temeiul art. 391 alin.(1) pct.6 Cod de procedură penală pe motiv că există circumstanţe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală care de altfel nu acordă dreptul la repararea prejudiciului moral, în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998. Susține recurentul Ministerul Finanțelor al RM că cerinţele înaintate de Siminca Gheorghe nu cad sub incidenţa prevederilor art. 6 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, care stipulează expres în ce cazuri apare dreptul la repararea prejudiciului.

Mai invocă recurentul că Siminică Gheorghe prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 aprilie 2011 a fost reabilitat în baza Legii nr.1225 din 08 decembrie 1992, cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice, iar conform art. 12 din Legea menţionată, cetăţenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor. Insistă recurentul că intimatul Siminică Gheorghe fiind reabilitat în baza Legii cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice nu are dreptul la repararea prejudiciului moral.

Totodată, indică că Codul civil în redacția Legii din 06 iunie 2002, prevede posibilitatea recuperării prejudiciului moral în unele cazuri, însă acesta nu are caracter retroactiv, şi prin urmare, nu poate fi aplicat situaţiilor juridice ce ţin de prejudiciului moral născute anterior intrării în vigoare a prezentului cod. In acest context, prevederile relevante ale legislaţiei naţionale, dar şi Convenţiile la care Republica Moldova este parte după 1992, nu recunosc sub nici o formă dreptul la repararea prejudiciului moral cauzat prin represiuni politice. Susţine că la încasarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei, prima instanţă nu a ţinut cont de prevederile nr. 1545 din 25 februarie 1998 prin care instanţa urma să menţină echilibru între interesele individuale a persoanei şi interesele generale a întregii societăţi încălcînd principiul reparării echitabile şi rezonabile a daunei morale.

Iar, la încasarea prejudiciului material instanţa de apel a lăsat fără apreciere faptul că Siminică Gheorghe contrar prevederilor art. 22 CPC, nu a prezentat probe pertinente şi veridice care să dovedească cu certitudine faptul că anume din motivul atragerii la răspundere penală, a fost lipsit de posibilitatea de a activa la întreprinderea de construcţie, iar conform jurisprudenţei CEDO, dacă o probă nu este suficient de concludentă, constatarea trebuie îndreptată împotriva părţii care a avut sarcina de a dovedi un fapt, dar nu a făcut acest lucru. Consideră că pretenţiile înaintate cu privire la repararea prejudiciului material şi admise în parte de către instanţa de apel sunt neîntemeiate, deoarece contrar prevederilor art. 118 al.

(1) CPC, nu a fost dovedit cu probe incontestabile și pertinente. La 10 martie 2014, Siminica Gheorghe a depus o cerere de concretizare a recursului solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe în partea respingerii cerințelor cu emiterea unei noi hotărîri în această parte, prin care să fie încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova prejudiciul material în mărime de 500 000 lei și prejudiciul moral în mărime de 500 000 lei. În motivarea recursului suplimentar a invocat că instanța de apel dispunînd încasarea prejudiciului material și referindu-se în acest sens la normă de drept material la art. 8 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, era obligată să aplice și coeficientul inflației.

Invocă că potrivit certificatului nr. 18-28/12 din 24 ianuarie 2014 eliberat de Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, pentru perioada ianuarie 1991 - decembrie 2013 rata inflaţiei a constituit 2 293 329,1 %. Iar avînd în vedere faptul, că în anul 1993 a fost introdusă valuta naţională - leul moldovenesc, iar rubla sovietică şi cuponul moldovenesc s-au denominat de 1000 ori, calculele coeficientului inflaţiei pentru suma de 86 502 lei, pentru perioada: ianuarie 1991 - decembrie 2013, constituie: 86 502,00 lei: 1000 ori = 86,5 lei; (86,5 lei x 2 293 329,1 %): 100 % = 1 983 729,67 lei. Prin urmare, suma compensaţiei alcătuită din coeficientul inflaţiei pentru perioada anilor ianuarie 1991 - decembrie 2013 (pentru un salariu de 170,55 ruble sovietice) constituie 1 983 729 (unu milion nouă sute optzeci şi trei mii şapte sute douăzeci şi nouă) lei 67 bani.

Susține că în suma solicitată de 500 000 lei cu titlu de prejudiciu material intra şi coeficientul inflaţiei, el acceptînd să i se acorde cu titlu de prejudiciu material şi o sumă de 4 ori mai mică, decît cea ce i se cuvine, însă, instanţele ierarhic inferioare au încasat doar salariul, fapt cu care nu este de acord. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 07 noiembrie 2013, a fost expediată în adresa părților la data de 30 decembrie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoțire ce se conține în materialele cauzei (f.d.

197). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenții Siminica Gheorghe și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la data de 13 februarie 2014 și respectiv la 25 februarie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de către Siminica Gheorghe, de a admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, a casa parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea admiterii cerinţelor cu privire la încasarea prejudiciului moral şi de a emite în partea dată o nouă hotărâre de respingere a acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Din materialele dosarului rezultă că prin sentinţa Judecătoriei raionului Cotovsc al RSSM din 26 februarie 1982, Siminica Gheorghe, a fost condamnat în temeiul art. 77 alin.(1) Cod penal, la 2 ani 6 luni privaţiune de liberate, cu ispăşirea pedepsei în colonie de corectare prin muncă cu regim comun.

Termenul de ispăşire a pedepsei a fost calculat începînd cu data de 21 februarie 1982, data la care Siminica Gheorghe a fost arestat.

Tot actele cauzei atestă că prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 19 aprilie 2011, a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul General Adjunct, casată sentinţa Judecătoriei raionului Cotovsc din 26 februarie 1982, privind condamnarea lui Siminica Gheorghe în baza art. 77 alin.(1) Cod penal, cu încetarea procesului penal, pe motiv că există circumstanţe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală, şi s-a dispus reabilitarea lui Siminica Gheorghe (f.d, 2- 4). Conform art.1 Legea nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, cu modificările ulterioare, represiune politică se consideră curmarea de vieţi omeneşti, măsurile de constrîngere întreprinse de către stat faţă de cetăţeni din motive politice, naţionale, religioase sau sociale sub formă de privaţiune de libertate, deportare, exilare, trimitere la muncă silnică în condiţii de limitare a libertăţii, expulzare din ţară şi lipsire de cetăţenie, expropriere, internare forţată în instituţii de psihiatrie, sub altă formă de limitare a drepturilor şi libertăţilor persoanelor declarate periculoase din punct de vedere social pentru stat sau pentru regimul politic, realizate în baza deciziilor organelor de stat administrative, judiciare şi extrajudiciare.

Articolul 3 lit. a) aceiaşi Lege prevede că, sînt declarate nevinovate şi urmează a fi reabilitate în faţa societăţii şi reintegrate în drepturi, indiferent de locul lor de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 şi 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul actualei Republici Moldova, precum şi cetăţenii Republicii Moldova, supuşi represiunilor politice pe teritoriul altui stat supuse represiunilor în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extrajudiciare (VCK, GPU – OGPU, NKVD, MGB, KGB, procuraturile şi colegiile lor, „dvoiki”, „troiki”, „consfătuiri speciale”, alte organe cu funcţii analoage) pentru „activitate contrarevoluţionară”, „trădare de patrie”, „Răspîndirea unor scorniri calomnioase ce discreditează orînduirea sovietică de stat şi obştească”, pentru alte „Crime de stat”, pentru „încălcarea legilor şi regulilor cu privire la separarea bisericii de stat şi a şcolii de biserică”, „atentarea sub formă de îndeplinire a ritualurilor religioase la persoana şi la drepturile cetăţenilor”.

După cum rezultă din conţinutul sentinţei Judecătoriei Cotovsc a RSSM din 26 februarie 2002, Siminica Gheorghe a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 77 alin.(1) Cod Penal (în redacţia legii din 24 martie 1961) şi anume pentru eschivarea din motivele religioase de la înrolare în rîndurile armatei roşii. Iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 aprilie 2011, sentinţa enunţată a fost casată, cu încetarea procesului penal în privinţa lui Siminica Gheorghe şi dispusă reabilitarea acestuia.

Sub acest aspect este evident că Şiminica Gheorghe a fost condamnat la privaţiune de libertate pentru motive politice, respectiv litigiului în speţă urmează a fi aplicate prevederile Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr.1225 din 08 decembrie 1992 şi nu prevederile Legii nr. 1545 – XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti în baza cărei î-şi întemeiază pretenţiile recurentul, Siminica Gheorghe. Astfel, conform art.8 alin.(2) Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, persoanele reabilitate anterior beneficiază de toate drepturile prevăzute de prezenta lege.

Articolele 13, 17 aceiaşi Lege prevăd dreptul victimelor represiunilor politice la repararea prejudiciului material şi restabilirea pe cale judiciară a vechimii în muncă în specialitate, inclusiv activitatea ştiinţifică şi pedagogică, pentru toată perioada lipsei forţate de la lucru sau studii. Raportînd prevederile legale enunţate la situaţia din speţă, instanţa de recurs constată drept corectă menţiunea instanţei de apel cu referire la faptul că Siminica Gheorghe, ca persoana condamnată ilegal şi reabilitată, este în drept să pretindă la repararea din contul statului a prejudiciului material, inclusiv a salariului de care a fost privat în urma acţiunilor ilicite, pe toată perioada aflării lui în detenţie.

De altfel, din carnetul de muncă a lui Siminica Gheorghe, rezultă că la momentul arestării, şi anume la situaţia din 21 ianuarie 1982, ultimul activa în cadrul Sectorului nr. 1 Chişinău al Direcţiei în Construcţii „Stroitermoizoleaţia”. Însă, din motivul că Întreprinderea pentru lucrări speciale de construcţii-montaj „Izotermocon” SA (succesor în drepturi a întreprinderii în construcţii „Stroitermoizoleaţia”) nu activează (f.d. 125) şi imposibilităţii prezentării datelor despre salariul a lui Siminica Gheorghe la data concedierii, justificat instanţa de apel a calculat salariul de care a fost privat acesta, în urma condamnării ilegale la 2 ani şi 6 luni privaţiune de liberate, ţinînd cont de salariul mediu pe ţară în anul respectiv de 170,55 ruble, acceptînd formula de calcul propusă de Siminica Gheorghe în cererea de apel (f.d.

58-95). În această ordine de idei, instanţa de recurs găseşte drept întemeiată soluţia instanţei de apel cu privire la încasarea prejudiciului material suportat de Siminica Gheorghe, ce constă din salariul neachitat pe perioada detenţiei în sumă totală de 86 502 lei. Totodată, instanţa de recurs consideră ca greşită soluţia instanţelor judecătoreşti, referitor la admiterea pretenţiei lui Siminica Gheorghe cu privire la repararea prejudiciului moral, pe motiv că acest capăt de cerere este neîntemeiat.

La acest capitol, instanţa de recurs reţine prevederile art. 1 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial la 04 iunie 1998, care indică că prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi administrative de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti. Conform art. 76 Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.

Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia. Conform art. 46 al. (1) al Legii privind actele legislative nr. 780 din 27 decembrie 2001, actul legislativ produce efecte numai în timpul cît este în vigoare şi nu poate fi retroactiv sau ultraactiv. Reieşind din conţinutul art. 21 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, prezenta lege intră în vigoare la data publicării, deci la 04 iunie 1998. Conform Hotărîrii Curţii Constituţionale nr. 32 din 29 octombrie 1998 privind interpretarea art. 76 din Constituţia Republicii Moldova „intrarea în vigoare a legii”, aplicarea legii comportă dimensiuni spaţiale şi temporale, care implică producerea efectelor juridice în anumite limite spaţiale şi intervale de timp.

Efectul legii în timp este ghidat de principiul activităţii legii, potrivit căruia legea se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare, are eficienţă deplină şi continuă din momentul intrării în vigoare şi pînă la abrogarea ei. Legea nu se aplică faptelor săvîrşite înainte de intrarea ei în vigoare, adică nu are efect retroactiv. Ea dispune numai pentru prezent şi viitor şi nu are efecte juridice pentru trecut. Respectiv, Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 nu este aplicabilă raporturilor de drept apărute în anii 1982, lipsind astfel cadrul legal litigiului dat. La acest capitol se mai reţine şi faptul că prejudiciul moral poate fi reparat indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului material, cu condiţia că prejudiciul moral să fie expres prevăzut de lege.

Însă nici Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992, nu a reglementat dreptul acestor persoane, ca victime ale represiunilor politice la recuperarea prejudiciului moral. Trimiterile instanţei de apel la dispoziţiile Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este inadmisibilă şi esenţial ilegală, în condiţiile în care există dispoziţii legale exprese, aplicabile reparării prejudiciului moral şi anume în cazurile expres prevăzute de legiuitor.

Nu sunt aplicabile nici prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a unor protocoale adiţionale la această convenţie, care a fost ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1298 din 24 iulie 1997 şi care a intrat în vigoare la data publicării, deci ulterior raporturilor de drept litigioase. În aceste condiţii, instanţa de recurs remarcă că, nu se mai poate face discuţii asupra recuperării prejudiciului moral stabilit ilegal de instanţele inferioare şi pus în sarcina pîrîtului-recurentului atîta timp cît, reclamantul-recurentul nu se afla în una din situaţiile expres reglementate de lege care să-i confere dreptul la compensarea prejudiciului moral cauzat în rezultatul represiunilor politice.

Urmare celor menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că la caz, astfel cum rezultă din expunerea rezumată a situaţiei de fapt şi cum urmează din materialele cauzei, pentru acţiunile Statului exsovietic din perioada anilor 1949-1989, jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului, nu era obligatorie pentru instanţele naţionale, iar legislaţia naţională din acea perioadă nu prevedea posibilitatea reparării prejudiciului moral, dispoziţiile CEDO fiind aplicabile din 12 septembrie 1997. În asemenea împrejurări, instanţa de recurs consideră că cerinţa lui Siminica Gheorghe cu privire la repararea prejudiciului moral urmează a fi respinsă.

Distinct de cele expuse şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Siminica Gheorghe urmează a fi respins, iar recursul Ministerului Finanţelor al RM urmează a fi admis cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea admiterii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi a emite în partea dată o nouă hotărâre cu privire la respingerea acestui capăt de cerere, în rest menţinând decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi b) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Siminica Gheorghe Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 18 iunie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Siminica Gheorghe împotriva Secției Financiare Hîncești şi Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral, în partea ce ţine de încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Siminica Gheorghe a sumei de 50000 (cinzeci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral şi se emite în partea dată o nouă hotărâre prin care: Se respinge cerinţa lui Siminica Gheorghe împotriva Secției Financiare Hîncești şi Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral.

În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva