2ra-308/14 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: L. Vasilevici dosarul nr.2ra-308/14 instanţa de apel: E. Fistican, T. Pelin, N. Traciuc DECIZIE 28 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chișca-Doneva examinând recursul declarat de către Turceac Ivan și Cerchez Larisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Turceac Ivan și Cerchez Larisa împotriva Consiliului mun. Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Consiliul mun.

Chișinău casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 noiembrie 2012 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 09 aprilie 2012, Turceac Ivan și Cerchez Larisa au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acțiunii au invocat că prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 iunie 1997, a fost admisă acţiunea înaintată de Popov Serghei către Consiliul mun. Chişinău cu privire la restituirea bunurilor confiscate victimelor represiunilor politice şi succesorilor lor, fiind recunoscut după Popov Serghei dreptul de proprietate asupra imobilului nr. 33 (apartamentele: 1,2,3) din str. Columna, mun.

Chişinău și recunoscute nule contractele de privatizare: nr. 1288 din 25 martie 1996, înregistrat la oficiul cadastral cu nr. 97007 din 10 aprilie 1996, nr. 5-579 din 20 noiembrie 1996, înregistrat la oficiul cadastral cu nr. 101915 din 19 februarie 1997, iar Consiliul mun. Chişinău a fost obligat să acorde spaţiu locativ familiilor ce urmează a fi evacuate din imobilul nr. 33 din str. Columna, mun. Chişinău. Hotărîrea Judecătoriei Centru din 25 iunie 1997 a devenit definitivă la data de 05 noiembrie 1997 însă a rămas neexecutată mai mult de 14 ani de zile. Mai invocă reclamanții că la 12 martie 2007, Serghei Popov a decedat, care în virtutea reabilitării sale, a părinţilor săi şi obţinerii hotărârii cu privire la restituirea bunurilor confiscate, din cauza neexecutării acestei hotărâri nu şi-a putut realiza dreptul său de proprietate asupra patrimoniului.

1 Susţin că ei, în calitatea sa de moştenitori testamentari ai averii succesorale rămase după decesul testatorului Serghei Popov, la fel nu-şi pot realiza dreptul de proprietate asupra bunului imobil nr. 33 (apartamentele nr. 1,2,3) din str. Columna, mun. Chişinău, din vina pârâtului, care nu execută hotărârea judecătorească. Au mai menţionat reclamanții că prin hotărîrea CEDO din 18 ianuarie 2005 a fost constatată încălcarea drepturilor lui Popov Serghei la un proces echitabil şi la protecţia proprietăţii din cauza neexecutării hotărîrii judecătoreşti din 05 noiembrie 997, iar statul Republica Moldova a fost obligat să achite reclamantului suma de 5 000 euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1000 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Iar, prin hotărîrea suplimentară CEDO din 17 ianuarie 2006 statul Republica Moldova a fost obligat să achite lui Popov Serghei suma de 14 840 euro drept prejudiciu material pentru neexecutarea aceleiaşi hotărîri judecătoreşti, cu toate acestea Consiliul mun. Chișinău refuză să execute hotărîrea instanței de judecată cu privire la restituirea imobilului, încălcîndu-le în continuare dreptul lor de proprietate. Consideră că încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului, exprimată prin imposibilitatea beneficierii de acesta, de posesie, folosinţă şi dispoziţie asupra bunului imobil, constituie temei de drept cu privire la repararea prejudiciului material. Afirmă că calculul prejudiciului material estimat, produs ca rezultat al neexecutării hotărîrii judecătorești privind asigurarea exercitării dreptului de proprietate asupra imobilului din str. Columna 33 mun.

Chișinău urmează să fie efectuat prin aplicarea cuantumului la chiria bunurilor proprietate publică conform Legii bugetului de stat anual pentru perioada 30 aprilie 2011 – 31 martie 2010 care se calculează prin aplicarea formulei următoare: Pai =Tb (l+Kl+K2+K3)xK4xS; în care: Pai - cuantumul chiriei anuale; Tb - tariful de bază pentru chiria anuală a unui m.p. de spaţiu; Kl - coeficientul de amplasare a încăperii; K2 - coeficientul amenajării tehnice; КЗ - coeficientul ramural de utilizare a încăperii; K4 - coeficientul de piaţă; S - suprafaţa încăperii; Totodată, menţionează că valoarea coeficienţilor şi suprafaţa încăperii nu variază, cu excepţia tarifului de bază pentru chiria anuală a unui metru pătrat de spaţiu, care pentru anii 2011 nr. 52 din 31 martie 2011 constituie 247,1 lei, iar tariful de bază pentru chiria anuală a unui metru pătrat de spațiu în mun.

Chișinău în conformitate cu Legea bugetului de stat pentru anul 2012 nr. 282 din 27 decembrie 2011 constituie 264,2 lei. Astfel, tariful de bază pentru chiria anuală a unui metru pătrat de spaţiu (Tb) în mun. Chişinău pentru anul 2011 constituie 247,1 lei, iar pentru anul 2012 constituie 264,2 lei, coeficientul de amplasare a încăperii (K1): clădire separată - 0,5; coeficientul amenajării tehnice (K2) - apeduct canalizare, apă caldă, încălzire centrală - 0,5; coeficientul ramural de utilizare a încăperii (K3): încăperi cu altă destinaţie decât cele enumerate la poziţiile 1) – 13) 1,0, coeficientul de piaţă (K4) se stabileşte prin înţelegerea părţilor şi nu poate fi mai mic de 0,1.

La stabilirea acestui coeficient urmează să se țină cont de cererea și oferta spaţiilor ce ar fi date în chirie, de posibilitatea utilizării terenului aferent, de caracteristicile teritorial-economice ale zonei şi de alte criterii calitative ale încăperilor, necuprinse în coeficienţii aplicaţi - 5,0. 2 Indică reclamanții că chiria pentru perioada de timp 30 aprilie 2011 – 31 martie 2012 constituie: pentru 8 luni ale anului 2011 suma de 368 426 lei = (247,1 lei x (1,0+0,5+0,5+1,0)x5x 149,1); pentru 4 luni ale anului 2012 - suma de 196 961,1 lei = (264,2 lei x (1,0+0,5+0,5+1,0)x5x149,l), iar în total constituie suma de 565 387 lei.

În susţinerea poziţiei sale mai invocă hotărîrile judecătoreşti emise în pricinile civile la care au participat aceleaşi persoane, cu acelaşi temei şi obiect al litigiului, însă pentru perioade diferite, în care instanţele s-au pronunţat în favoarea temeiniciei acţiunii şi au încasat în beneficiul lor prejudiciului material (venitul ratat), considerînd, astfel, că în litigiile anterioare au fost stabilite deja faptele şi circumstanţele cauzei, ceea ce justifică aplicarea la caz a prevederilor art. 123 alin.(2) CPC. Solicită încasarea din contul Consiliului mun. Chișinău în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 565 387 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 noiembrie 2012, acţiunea a fost admisă şi încasat de la Consiliul mun.

Chișinău în beneficiul lui Turceac Ivan și Cerchez Larisa prejudiciul material în mărime de 565 387,20 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 10 septembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Consiliul mun. Chișinău, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 11 noiembrie 2013, Turceac Ivan și Cerchez Larisa au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului au invocat că în cadrul examinării cauzei instanța de apel a încălcat normele de drept material, exprimate prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată şi aplicarea unei legi ce nu urma să fie aplicată, cît și interpretarea eronată a legii.

Menționează că instanța de apel eronat a făcut referire la noul mecanism juridic naţional, cu caracter special în materia reparării prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, deoarece, obiectul litigiului în cazul dat, este încasarea prejudiciului material, a beneficiului neobţinut prin încălcarea dreptului la proprietate (venitul ratat), or, exercitarea dreptului ce ţine de neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, a fost realizat prin cererile adresate anterior la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Totodată instanța de apel neîntemeiat a concluzionat că prevederile Codului Civil şi Codul de procedură civilă nu sunt relevante cauzei, deoarece în sensul art.14 alin.(1) şi (2) Cod civil, este de înțeles că posibilitatea persoanelor fizice de a apela la metoda de reparare a prejudiciului rezultă din faptul lezării lor în drepturi, indiferent de faptul dacă se conţine sau nu asemenea prevedere în norma legală. Afirmă recurenții că la baza metodei de apărare a dreptului prin repararea prejudiciului stă unul din principiile fundamentale ale dreptului civil, şi anume principiul reparării integrale a prejudiciului, care constă în despăgubirea titularului dreptului încălcat, atît pentru prejudiciul efectiv, cît şi pentru venitul ratat ori, ei fiind moştenitorii testamentari ai defunctului Serghei Popov, actualii proprietari ai bunului imobil din str. Columna nr.33, mun.

Chişinău, care drept urmare a neexecutării hotărîrii judecătoreşti încontinuu, sunt lipsiţi de dreptul de a poseda şi folosi acest imobil, inclusiv şi de dreptul de dare a acestuia în locaţiune, fapt prin ce se încalcă dreptul lor de proprietate, care în condiţiile legii este unul garantat.

3 Mai invocă recurenții că instanța de apel eronat a concluzionat şi asupra faptului că evacuarea persoanelor, care posedă ilegal un bun imobil poate fi realizată de către proprietarul legal atît pe cale amiabilă, cît şi prin înaintarea unei acţiuni corespunzătoare în instanţa de judecată în ordine de drept comun, cît şi reţinerea în acest sens că prima instanță neîntemeiat a luat în considerare cuantumul chiriei proprietate publică, ori un bun poate fi valorificat în diverse modalităţi, i-ar alegerea unei singure potenţiale şi ireale forme de valorificare a bunului-transmiterea în locaţiune a bunului nu găseşte o justificare temeinică, reieşind din materialei dosarului, precum și că din materialele dosarului nu poate fi dedus, că intimaţii Turceac Ivan şi Cerchez Larisa ar practica o activitate stabilă legată de oferire a bunului imobil în locaţiune, inclusiv cu achitarea taxelor de stat aferente, precum şi că prin faptele juridice ale apelantului s-ar crea un obstacol, nu poate fi constatat că intimaţii ar fi suferit prejudiciul material anume prin imposibilitatea transmiterii în locaţiune a bunului din str. Columna 33, mun.

Chişinău. Or, circumstanțele sus menționate au fost stabilite anterior de către instanțele de judecată prin hotărîri judecătorești irevocabile (hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30 aprilie 2008, menţinută prin Decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 20 ianuarie 2010 (dos. 2ra-76/10 ), hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 iunie 2009, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2010, (casată prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 octombrie 2010 ( dos.2ra-1573/10) doar în partea încasării din contul Consiliului mun. Chişinău în beneficiul statului a taxei de stat), hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 noiembrie 2010, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 aprilie 2012 (dos.

nr.2ra-373/12), casată parţial doar în partea încasării din contul Consiliului mun. Chişinău și hotărîrea judecătoriei Centru din 26 iunie 2011, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie RM din 17 octombrie 1012 (dos. nr. 2ra-1379), emise pe marginea pricinilor civile la care au participat aceleași persoane, în același temei cu același obiect al litigiului, prin care a fost încasat din contul Consiliului mun. Chișinău în beneficiul lui Turceac Ivan și Cerchez Larisa prejudiciul material, cu titlu de beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul ratat), calculat conform formulei aplicabile prin calcularea costului chiriei bunurilor-proprietate publică luîndu-se ca reper indicii medii.

Consideră, reclamanții că instanța de apel urma să ţină cont de hotărîrile și deciziile irevocabile menționate, reţinînd în acest sens jurisprudenţa CEDO, şi anume cauza Vermier vs Belgiei, în care Curtea a decis cu valoare de principiu că hotărîrile sale sunt obligatorii nu numai cu privire la situaţia reclamantului dintr-o speţă particulară, ci şi că ele produc efecte juridice directe în ordinea internă a cazului dat. În acest sens, s-a constatat că instanţele judecătoreşti naţionale au obligaţia să aplice în mod direct concluziile instanţei europene în orice caz concret ce este supus aprecierii lor şi să înlăture aplicarea acelor norme naţionale ce sunt incompatibile cu prevederile Convenţiei.

Susțin că la examinarea litigiului instanța de recurs este obligată prin lege întru aplicarea uniformă a legislaţiei să desfăşoare o jurisprudenţă unitară şi nu poate să facă o jurisprudenţă contrară pe cazuri de aplicare analogică a legislaţiei, iar darea unei alte soluţii aşa cum a fost dată în instanţă de apel va fi incorectă. Cu atît mai mult că, prima instanță a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii în fond, a apreciat obiectiv sub toate aspectele probele la dosar cărora le-a fost dată o apreciere juridică 4 corectă, reieşind din considerentele că la moment toate hotărîrile emise pe marginea cauzelor civile la care au participat aceleaşi persoane, în acelaşi temei cu acelaşi obiect al litigiului doar că pentru alte perioade sunt menţinute prin deciziile irevocabile ale Curţii Supreme de Justiţie.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. După cum atestă materialele cauzei, copia deciziei instanţei de apel din 10 septembrie 2013, a fost expediată în adresa părților la data de 23 septembrie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la materialele cauzei (f.d. 99). Astfel, instanţa de recurs constată că recurenții Turceac Ivan și Cerchez Larisa s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la data de 11 noiembrie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Turceac Ivan și Cerchez este neîntemeiate şi care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, având ca obiect repararea prejudiciului material cauzat de către Consiliul mun. Chișinău ca rezultat al nerestituirea imobilului din str. Columna 33 mun. Chișinău, prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei pretenţiilor înaintate de Turceac Ivan și Cerchez Larisa, concluzionînd că prin neexecutarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 iunie 1997 cu privire la restituirea imobilului din str. Columna 33, mun. Chișinău proprietarului Popov Serghei, Consiliul mun. Chișinău a cauzat un prejudiciu material moștenitorilor acestuia - Turceac Ivan și Cerchez Larisa în mărime de 565 387,20 lei, ce constituie venitul ratat, ca rezultat al imposibilității realizării de către ultimii a dreptului său de proprietate.

Judecînd apelul declarat de către Consiliul mun. Chișinău, instanța de apel, verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia temeiniciei apelului, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 25 iunie 1997, a fost recunoscut dreptul de proprietate a lui Serghei Popov asupra imobilului nr. 33 din str. Columna, ap nr. 1, 2, 3, mun. Chişinău, declarate nule contractele de privatizare nr. 1288 din 25 martie 1996, înregistrat la BIT sub nr. 97700 din 10 aprilie 1996 şi nr. 5-579 din 20 noiembrie 1996, înregistrat la BIT nr. 101915 din 19 februarie 1997 şi obligată Primăria mun. Chişinău să acorde spaţiu locativ conform normelor prevăzute de legislaţia în vigoare, familiilor ce urmează a fi evacuate din apartamentele nr. 1, 2, 3 din str. Columna 33, mun. Chişinău. 5 Prin aceiaşi hotărîre s-a dispus ă evacuarea din str. Columna, 33 mun. Chişinău din ap. 1 – a lui Leonid Munteanu şi Varvarei Munteanu, din ap. 2 a lui Grigore Demciuc şi Tatianei Demciuc împreună cu copii şi din ap. 3 a lui Alexandru Munteanu şi Ninei Munteanu împreună cu copii, cu instalarea acestora în alte spaţii locative acordate de către Primăria mun.

Chişinău (f.d. 8). Tot actele cauzei atestă că prin decizia Tribunalului mun. Chişinău din 05 noiembrie 1997, a fost admis apelul declarat de Primăria mun. Chişinău, casată parţial hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 iunie 1997 şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care a fost recunoscut Serghei Popov ca proprietar al imobilului situat în str. Columna, 33 apartamentele nr. 1, 2, 3 mun. Chişinău, conform planului BIT şi a Primăriei mun. Chişinău din anul 1941. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută (f.d. 9). Este cert și faptul că la data de 21 martie 2001, ca rezultat al înregistrării deciziei Tribunalului Chișinău din 05 noiembrie 1997 la OCT Chișinău a Agenției Naționale Cadastru Resurse Financiare și Geodezie, Popov Serghei a devenit proprietar al bunului imobil din str. Columna 33 mun.

Chișinău (f.d. 9). De asemenea materialul probator atestă că prin decizia Consiliului mun. Chişinău „Cu privire la alocarea mijloacelor financiare în sumă de 540 mii lei din bugetul municipal, pentru executarea hotărârii instanţei de judecată” nr. 5/18 din 24 aprilie 2003 s-a dispus alocarea Primăriei mun. Chişinău mijloace financiare în sumă de 540 mii lei pentru procurarea a trei apartamente (un apartament cu o odaie, un apartament cu 2 odăi şi un apartament cu 3 odăi), în care urmează să fie evacuate familiile care locuiesc în imobilul din str. Starostenco 33 şi care a fost restituit în proprietatea lui Serghei Popov, prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 iunie 1997, conform prevederilor art. 42 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice (f. d. 10). Iar, prin dispoziţiile Primăriei mun.

Chişinău „Cu privire la executarea hotărârii instanţei de judecată” nr. 190/1-d din 15 martie 2004, nr. 190/3-d din 15 martie 2004 și nr. 190/4-d din 15 martie 2004 s-a dispus ca ÎM „Direcţia locuinţe” a Primăriei mun. Chişinău să elibereze lui Grigore Demciuc împreună cu membrii familiei sale (soţia şi 2 copii), ordinul de repartiţie pentru domiciliere permanentă în apartamentul nr. 97, compus din trei odăi, cu suprafaţa locativă de 44,8 m.p., cu dependenţe, din str. Hristo- Botev, 19/5, mun. Chişinău, lui Leonid Muntean împreună cu membrii familiei sale (soţia) ordinul de repartiţie pentru domiciliere permanentă în apartamentul nr. 36, cu o odaie, cu suprafaţa locativă de 16,8 m.p., cu dependenţe, din str. Aerodromului, 2 mun.

Chişinău, iar lui Alexandru Munteanu împreună cu membrii familiei sale (soţia şi fiul) ordinul de repartiţie pentru domiciliere permanentă în apartamentul nr. 4, compus din două odăi, cu suprafaţa locativă de 29,4 m.p., cu dependenţe din str. Sprîncenoaia, 10/2 mun. Chişinău (f.d. 11-13). Totodată prin Hotărârilor Curţii Europene a Dreptului Omului din 18 ianuarie 2005 şi din 17 ianuarie 2006 emise în cazul Popov versus Moldova s-a constatat încălcarea art. 6 § 1 al CEDO şi art. 1 al Protocolului nr. 1 al CEDO din cauza neexecutării a hotărârii judecătoreşti din 05 noiembrie 1997. Din materialele cauzei se mai constată că la data de 12 martie 2007, Popov Serghei a decedat iar în baza Certificatului de moștenitor testamentar nr. 6825 din 02 octombrie 2007, imobilul din str. Columna 33, mun.

Chișinău, a revenit cîte ½ cotă- parte moștenitorilor testamentari Turceac Ivan și Cerchez Larisa (f.d 7), care pentru 6 neexecutarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25 iunie 1997, în planul imposibilităţii executării dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat, s-au adresat în instanța de judecată solicitînd încasarea din contul Consiliului mun. Chișinău prejudiciului material pentru perioadele 30 februarie 2008 -30 martie 2009 și 31 martie 2009 - 31 martie 2010. Iar ca urmare, prin hotărîrea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 25 iunie 2009, s-a dispus încasarea de la Consiliul mun. Chişinău în beneficiul lui Turceac Ivan şi Cerchez Larisa a sumei de 521905 lei, cu titlu de prejudiciul material şi a taxei de stat în folosul statului în mărime de 15657 lei (f.d.

51-52). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2010 a fost menţinută hotărîrea primei instanţe (f.d. 49-50), iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 octombrie 2010, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe au fost casate în partea încasării din contul Consiliului municipal Chişinău a taxei de stat, în rest hotărîrile au fost menţinute (f.d 48). Concomitent, instanţa de recurs remarcă că prin hotărîrile menţionate a fost constatat faptul că Consiliul municipal Chişinău a fost obligat, prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 iunie 1997, să restituie lui Popov Serghei imobilul nr. 33 din str. Columna, mun. Chişinău, cu toate acestea obligaţiile menţionate nu au fost executate, fapt ce atestă că pentru perioada de timp examinată, constatarea indicată a căpătat puterea lucrului judecat.

Este de principiu şi faptul că prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 noiembrie 2010, s-a dispus încasarea din contul Consiliului municipal Chişinău în beneficiul lui Turceac Ivan şi Cerchez Larisa suma de 598692,29 lei cu titlu de prejudiciu material, pentru neexecutarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 iunie 1997, precum şi taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 17960,76 lei (f.d. 57-60). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 aprilie 2012, a fost casată integral decizia curţii de Apel Chişinău din 29 septembrie 2011 şi parţial hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 noiembrie 2010, în partea încasării de la Consiliul municipal Chişinău a taxei de stat, în rest fiind menţinută hotărîrea primei instanţe (f.d.

53-56). De altfel, este cert şi faptul că, la data de 09 aprilie 2012, Turceac Ivan și Cerchez Larisa au depus prezenta cerere de chemare în judecată solicitînd repararea prejudiciului material constituit din venitului ratat ca rezultat al imposibilității realizării dreptului de proprietate în perioada 30 aprilie 2011 – 31 martie 2012, prejudiciu ce de fapt rezultă din neexecutarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 05 noiembrie 1997. La acest capitol, instanţa de recurs reţine drept corectă menţiunea instanţei de apel, cu referire la faptul că la 01 iulie 2011, a intrat în vigoare un nou mecanism juridic naţional, cu caracter special în materia reparării prejudiciului cauzat prin neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti, şi anume Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Or, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, este de înţeles că, scopul prezentei legi este crearea în Republica Moldova a unui remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Pe cînd, prin acţiunea înaintată în prezenta cauză intimaţii s-au referit la prevederile Codului civil şi Codului de procedură civilă, care însă nu au relevanţă speţei în cauză, fapt ce justifică concluzia instanţei apel cu referire la faptul că recurenţii nu 7 au utilizat mecanismul stabilit de lege pentru soluţionarea litigiului respectiv şi că soluţia primei instanţe în sensul admiterii acţiunii este neîntemeiată. Aici, se va mai remarca că recurenţii Turceac Ivan și Cerchez Larisa, considerîndu-se lezați în drepturi sale de proprietate, prin neexecutarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25 iunie 1997, nu sunt lipsiți de dreptul de a se adresa în instanța de judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile legislației în vigoare.

Totodată la caz se va remarca ca corectă şi constatarea instanţei de apel cu privire la netemeinicia pretenţiilor recurenţilor ce ţine de încasarea prejudiciului material sub forma de venitul ratat. În susţinerea opinie enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 14 alin. (1) şi (2) Cod civil, care indică că persoana lezata într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezata într-un drept al ei le-a suportat sau urmează sa le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

Conform art. 316 alin. (1,2) Cod civil, proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii. Iar, reieșind din prevederile art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Conform art. 602 alin. (1) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă.

Iar, potrivit art. 610 alin. (1) şi (2) Cod civil, despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atît prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cît şi venitul ratat. Ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale. Colegiul reține că în sensul normei citate venitul este ratat dacă ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale, avîndu-se în vedere un comportament obişnuit în cadrul participării la circuitul civil obişnuit.

Creditorul trebuie să dovedească posibilitatea obiectivă, reală şi nu închipuită, a obţinerii unor venituri, luînd în consideraţie conjunctura dintre cerere şi ofertă pe piaţa de mărfuri şi servicii, concurenţa, existenţa resurselor materiale şi forţei de muncă necesare realizării activităţii sale productive, comerciale și să demonstreze că ar fi putut şi trebuit să obţină anumite venituri. Lipsa vreuneia din condiţiile enumerate ar avea ca rezultat o simplă coincidenţă în timp a pierderilor cu micşorarea volumului realizărilor de către creditor, dar nu ratarea unui venit prin vina debitorului.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele cauzei Colegiul constată că prima instanță ilegal a stabilit temeinicia cerințelor reclamanților Turceac Ivan și Cerchez Larisa, fapt apreciat corect de către instanța de apel, care justificat a reținut că reclamanții contrar prevederilor art. 118 CPC nu au prezentat probe incontestabile și pertinente în confirmarea cerințelor înaintate. 8 Or, reclamanții considerînd că în urma acțiunilor Consiliului mun. Chișinău în perioada 30 aprilie 2011 – 31 martie 2012, au fost lipsiți de posibilitatea de transmite în locațiune imobilul din str. Columna 33 mun. Chișinău și au ratat un venit în mărime 565 387,20 lei, nu au confirmat posibilitatea reală și obiectivă de exercitare a dreptului de locațiune asupra imobilului și obținere unor venituri în perioada respectivă.

În circumstanțele relatate, sunt apreciate critic argumentele recursului precum că instanța de apel a interpretat eronat legea și a aplicat o lege care nu urma să fie aplicată, or, instanța de apel a analizat materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a determinat corect raporturile juridice stabilite între părţi întinderea drepturilor şi obligaţiilor în cazul respectiv, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă și justificat a ajuns la concluzia respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată. În această ordine de idei, se constată că şi alte argumente invocate în recurs nu pot fi reţinute, deoarece acestea se combat cu cele descrise şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către instanţa de apel, având la bază cumulul de probe apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material.

Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Turceac Ivan și Cerchez Larisa. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Turceac Ivan și Cerchez Larisa împotriva Consiliului mun.

Chișinău cu privire la repararea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Valentina Clevadî Ion Druţă Tamara Chișca-Doneva 9