2ra-1132/18 — incasarea prejudiciului material

2ra-1132/18 — incasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-1132/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru

(judecător Victor Orîndaș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

(judecători Bulgac Lidia, Dașchevici Grigore, Gîrbu Silvia)

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Visternicean

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Turceac Ivan și Cerchez

Larisa împotriva Consiliului Municipal Chișinău cu privire la încasarea prejudiciului

material în mărime de 600 723,90 lei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2017, prin care a fost

respins ca tardiv apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și menținută hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03 decembrie 2013,

c o n s t a t ă:

La 22 aprilie 2013, Turceac Ivan și Cerchez Larisa au depus în instanță cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului Municipal Chișinău cu privire la încasarea

prejudiciului material în mărime de 600723,90 lei (f.d. 2-6, vol. I).

În motivarea acțiunii înaintate reclamanții au indicat că, prin hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 25 iunie 1997, a fost admisă integral cererea de chemare în

judecată înaintată de Serghei Popov către Consiliul municipal Chișinău privind restituirea

bunurilor imobile naționalizate ilegal, fiind recunoscut dreptul de proprietate al acestuia

asupra imobilului nr. 33 (apartamentele nr. 1, 2, 3) din str. Columna, mun. Chișinău și s-a

dispus recunoașterea nulă a contractelor de privatizare: nr. 1288 din 25 martie 1996,

înregistrat la organul cadastral cu nr. 97007 la 10 aprilie 1996; nr. 5-579 la 20 noiembrie

1996, înregistrat la organul cadastral cu nr. 101915 la 19 februarie 1997, Consiliul

municipal Chișinău fiind obligat să acorde familiilor, care urmează a fi evacuate din

imobilul nr. 33 (apartamentele nr. 1, 2, 3) din str. Columna, mun. Chișinău, spațiu locativ,

conform normelor prevăzute de legislația în vigoare.

Reclamanții susțin că, cu toate că, hotărârea dată a devenit irevocabilă prin decizia

Tribunalului Chișinău din 05 noiembrie 1997, aceasta până în prezent nu a fost executată.

Menționează că, la 12 martie 2007, Popov Serghei a decedat, nevalorificându-și

dreptul său de proprietate asupra patrimoniului său, iar reclamanții în calitate de

1

moștenitori testamentari ai defunctului Popov Serghei, în continuare, nu pot să-și realizeze

dreptul de proprietate, un drept ce este perpetuu și garantat de Lege.

Mai indică reclamanții că, prin hotărârea din 18 ianuarie 2005, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a constatat că a avut loc încălcarea drepturilor reclamantului Serghei

Popov, prevăzute de articolul 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Drepturile

Omului, din cauza neexecutării hotărârii judecătorești pronunțate la 05 noiembrie 1997.

În pofida acestei hotărâri, prin care Guvernul RM a fost obligat să achite

reclamantului suma 5000,00 euro cu titlu de prejudiciu moral pentru neexecutarea hotărârii

judecătorești și 1000,00 euro pentru cheltuieli de judecată, în pofida hotărârii suplimentare

CEDO din 17 ianuarie 2006, prin care Guvernul RM a fost obligat să achite reclamantului

Popov Serghei suma de 14840,00 euro în calitate de prejudiciu material, Consiliul

municipal Chișinău în continuare nu execută hotărârea instanței de judecată privind

restituirea imobilului, încălcându-li-se dreptul de proprietate.

Din acest motiv, reclamanții au înaintat prezenta acțiune cu solicitarea de a încasa

prejudiciul material echivalent cu plata chiriei anuale, care ar fi percepută prin darea în

locațiune a bunului lor imobil.

Având în vedere motivul pentru care reclamanții au solicitat repararea prejudiciul

material echivalent cu plata chiriei anuale, ce ar fi putut fi percepută prin darea în locațiune

a bunului lor imobil, consideră aceștea că întinderea prejudiciului urmează a fi determinată

în baza prețului mediu de piață a unui metru pătrat dat în chirie, în raport cu cuantumul

minim al unui metru pătrat dat în chirie a bunurilor proprietate publică, în conformitate

aplicarea coeficienților prevăzuți de Legea bugetului de stat pentru anul 2009 nr. 244-XVI

din 21 noiembrie 2008 și Legea bugetului de stat pentru anul 2010 nr. 133-XVIII din 23

decembrie 2009.

Reclamanții mai invocă faptul că, ținând-se cont de formula calculării cuantumului

chiriei anuale pe bunurile proprietate publică, stabilită în anexele respective ale Legilor

menționate, începând cu 01 mai 2012 până la 31 aprilie 2013, prejudiciul cauzat constituie

suma de 600723,90 lei, determinat după formula: Pai=Tb x (1+K1+K2+K3) x K4 x S, în

care:

Pai - cuantumul chiriei anuale;

Tb - tariful de bază pentru chiria anuală a unui metru pătrat de spațiu;

K1 - coeficientul de amplasare a încăperii;

K2 - coeficientul amenajării tehnice;

K3 - coeficientul ramural de utilizare a încăperii;

K4 - coeficientul de piață;

S - suprafața încăperii, unde –

a) Tariful de bază pentru chiria anuală a unui metru pătrat de spațiu (Tb) în municipiul

Chișinău (anul 2012 constituie 264,2 lei, iar pentru anul 2013 constituie 277,4 lei);

b) Coeficientul de amplasare a încăperii (Kl): clădire separată - 0.5;

c) Coeficientul amenajării tehnice (K2): apeduct, canalizare, apă caldă, încălzire

centrală - 0.5;

d) Coeficientul ramural de utilizare a încăperii (K3):

e) Încăperi cu altă destinație decât cele enumerate la pozițiile 1)-13)-1,0;

2

j) Coeficientul de piață (K4) se stabilește prin înțelegerea părților și nu poate fi mai

mic de 1,0.

La stabilirea acestui coeficient, trebuie să se tină cont de cererea și oferta spațiilor ce

ar putea fi date în chirie, de posibilitatea utilizării terenului aferent, de caracteristicile

teritorial-economice ale zonei și de alte criterii calitative ale încăperilor, necuprinse în

coeficienții aplicați - 5,0.

Reclamanții Turceac Ivan și Cerchez Larisa solicită încasarea din contul Consiliului

municipal Chișinău a prejudiciului material în mărime de 600723,90 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03 decembrie 2013, acțiunea

înaintată de către Turceac Ivan și Cerchez Larisa a fost a fost admisă, s-a încasat din contul

Consiliului municipal Chișinău în beneficiul lui Ivan Turceac și Larisa Cerchez prejudiciul

material în sumă de 600723,90 lei. Ivan Turceac și Larisa Cerchez au fost exonerați de la

plata taxei de stat în acțiunea acestora împotriva Consiliului municipal Chișinău privind

încasarea prejudiciului material în sumă de 600723, 90 lei (f.d. 80, 85-88, vol. I).

Nefiind de acord cu hotărârea adoptată, la 03 februarie 2014, Consiliul municipal

Chișinău a depus cerere de apel, solicitând repunerea în termenul de prescipție cererea de

apel, admiterea spre examinarea a cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care a dispune trimiterea pricinii spre rejudecare în prima

instanță în alt complet de judecători (f.d. 90-92, vol. I).

La 29 septembrie 2016, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău prin încheiere a admis cererea apelantului Consiliul municipal Chișinău de

repunere în termenul legal de declarare a apelului, s-a repus apelantul Consiliul municipal

Chișinău în termenul legal de declarare a apelului (f.d. 122-127, vol.II).

Prin decizia din 29 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de

Consiliul municipal Chișinău a fost admis, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 03 decembrie 2013 și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins cererea

de chemare în judecată depusă de Ivan Turceac și Larisa Cerchez împotriva Consiliului

municipal Chișinău cu privire la încasarea prejudiciului material ca neîntemeiată (f.d.128-

138, vol. II).

Colegiul civil și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din

prin decizia din 03 mai 2017, a admis apelul declarat de Ivan Turceac și Larisa Cerchez ,

a casat încheierea și decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2016, cu remiterea

cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău într-un alt complet de judecată (f.d. 197-

203, vol. II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2017, apelul declarat de

Consiliul municipal Chișinău s-a respins ca tardiv. S-a menținut hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 03 decembrie 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată înaintată de Turceac Ivan și Cerchez Larisa către Consiliul Municipal Chișinău

cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 600 723,90 lei (f.d. 224-228,

vol. II).

Instanța de apel a conchis că solicitarea apelantului de repunere în termenul de atac

este nefondată, deoarece nu se încadrează în temeiurile de restabilire în termenul de atac

în contextul în care, contrar sarcinii pozitive de probațiune, instituită de art. 116 alin. (3)

3

și art. 118 alin. (1) CPC, Consiliul municipal Chișinău nu a probat că s-a aflat în

imposibilitate de a depune cererea de apel în instanță în perioada de la pronunțarea

hotărârii contestate și până la 02 ianuarie 2014.

Colegiul a apreciat ca fiind eronat argumentul apelantului referitor la necunoașterea

despre examinarea prezentei cauze, deoarece apelantul a recepționat încheierea instanței

de fond din 11 iunie 2013 de primire a cererii de chemare în judecată cu actele anexate la

cererea de chemare în judecată și citația primei instanțe despre ședința de judecată din 30

octombrie 2013, ora 15.45, recepționată de apelant la 24 septembrie 2013, fapt confirmat

prin ștampila aplicată de Direcția corespondență, petiții și audiență a Primăriei mun.

Chișinău, ce recepționează corespondența și pentru Consiliul municipal Chișinău, fapt

stabilit irevocabil și prin decizia Curții Supreme de Justiție din 03 mai 2017.

Colegiul civil a Curții de Apel Chișinău a mai constatat că apelantul a recepționat la

09 decembrie 2013 copia dispozitivului hotărârii primei instanțe, situație ce denotă că

apelantul a cunoscut nu doar despre examinarea prezentei pricini, ci și despre soluția

adoptată de instanța de fond pe marginea acțiunii înaintate anterior expirării termenului de

atac.

La 20 martie 2018, Consiliul municipal Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă integral (f.d. 1-2, vol. II).

În susținerea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanței

de apel, considerând că instanța urma să țină cont de faptul că, la pronunțarea hotărârii de

către prima instanță la data de 03 decembrie 2013, Consiliul municipal Chișinău nu a fost

prezent și că nu a cunoscut despre faptul că instanța de fond a admis cererea reclamanților

Ivan Turceac și Larisa Cerchez și a avut posibilitate de a prezenta probele necesare

examinării cauzei.

Totodată, recurentul a menționat că instanța de fond, la emiterea hotărârii de admitere

a acțiunii, nu a ținut cont de faptul că la 01 iulie 2011 a intrat în vigoare un nou mecanism

juridic național, cu caracter special, în materia reparării prejudiciului cauzat prin

executarea hotărârilor judecătorești și anume Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind

repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executare, care este aplicabil speței.

În așa fel, recurentul consideră că reclamanții urmau să se adreseze cu prezenta

acțiune către autoritatea împuternicită de a reparare prejudiciul material pentru

neexecutarea hotărârii judecătorești și anume Ministerul Justiției, care este reprezentantul

statului în astfel de litigii.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

4

La 14 mai 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților, Ivan Turceac și

Larisa Cerchez o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective (f.d. 11, vol.III).

La data de 11 iunie 2018, Turceac Ivan și Cerchez Larisa au depus referință la

recursul depus de către Consiliul municipal Chișinău, prin care au învederat faptul că

cererea de recurs urmează a fi declarată inadmisibilă deoarece nu se încadrează în

temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2); (3) și (4) Cod de procedură, dar și din motivul

că a fost depus tardiv.

Astfel, intimații menționează că însăși recurentul în cererea de apel indică faptul că

a recepționat decizia instanței de apel la data de 12 ianuarie 2018, astfel termenul limită

de depunere a recursului pentru recurentul-pârât Consiliul municipal Chișinău este data de

12 martie 2018, însă după cum denotă materialele dosarului judiciar, recursul depus de

Consiliul municipal Chișinău a fost depus cu opt zile peste termenul limită.

Totodată, intimații remarcă faptul că recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, ceia ce constituie temei

de a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Verificând argumentele invocate de Consiliul municipal Chișinău în cererea de

recurs, pe baza materialelor din dosar și a referinței depuse de intimați, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. a1) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus împotriva unui act ce nu se

supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5).

În conformitate cu art. 429 alin. (4) și (5) Codul de procedură civilă, nu pot fi atacate

cu recurs:

a) deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare care nu se supun niciunei căi de atac;

b) hotărârile în privința cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374;

c) deciziile emise de instanța de apel, fără drept de recurs.

Nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art.430

nu au folosit calea apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca

cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația, în partea care se referă

la înrăutățirea situației. O hotărâre susceptibilă de apel și de recurs poate fi atacată, în cadrul

termenului de apel, direct cu recurs dacă părțile consimt expres în fața primei instanțe prin

înscris autentic sau prin declarație verbală consemnată expres în procesul-verbal. În acest

caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de

drept material.

În speță, recursul este declarat împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09

noiembrie 2017, care poate fi atacată cu recurs și respectiv recursul declarat de Consiliul

municipal Chișinău nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul art. 433 lit. a1) Codul de

procedură civilă.

5

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În corespundere cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele cauzei civile denotă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 09

noiembrie 2017 a fost expediată în adresa participanților la proces la 09 ianuarie 2018

(scrisoarea de însoțire nr. 35 din 09 ianuarie 2018 – f.d. 229, vol.II). Potrivit cererii de

recurs, recurentul Consiliul municipal Chișinău a recepționat decizia contestată la data de

12 ianuarie 2018, astfel recursul depus la 12 martie 2018 a fost declarat în termenul legal.

În conformitate cu art. 433 lit.c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept

să-l declare.

În speță, recursul a fost înaintat de reprezentantul Consiliului municipal Chișinău,

Viorica Cobzarenco , în temeiul procurei nr. 07-116/100 din 28 decembrie 2017.

Potrivit art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

La caz, completul relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod de procedură

civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, completul conchide că recursul nu poate

fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate la art. 433 lit. b), c) sau d) Cod de

procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la

încadrarea celor invocate în recurs în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de

procedură civilă, completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat la art.

433 lit. a) Cod de procedură civilă.

Conform art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Conform art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

6

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un caracter

devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificânduse

legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au

fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor

Omului. În speță, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate. Iar din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, recurentul a

reluat criticile formulate în fazele procesuale anterioare, asupra cărora instanța de apel și

instanța de fond s-au pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor

încălcări admise de instanța de apel și prima instanță nu sunt suficient de fundamentate și

nu au vocația de a conduce la modificarea soluției în prezenta cauză civilă.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să

corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în

special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi audiat

de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și

Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție

poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității recursului,

7

or, prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și

îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art.

6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție

de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în

concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la

fondul recursului.

Din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanțele ierarhic

inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor, argumentele principale ale recursului,

care sunt similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios la

judecarea cauzei în ordinea de apel și în prima instanță, completul ajunge în mod unanim

la concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Visternicean

Luiza Gafton

8