ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 25.10.2017

2ra-2004/17 — obligarea incheierii contractului de privatizare

HOTĂRÂRE
25.10.2017
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
obligarea incheierii contractului de privatizare
Temei legal
temeiurile declarării recursului
Citează această cauză
2ra-2004/17 — obligarea incheierii contractului de privatizare (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ra-2004/17

prima instanță: (Judecătoria Centru municipiul Chișinău) E. Badan-Melnic

instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Vascan, E. Fistican, Vl. Clima

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Primarul General al

municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vieri Domnica și

Vieri Anatolie împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Direcției Generale

Economie, reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău cu

privire la declararea valabilității contractului de privatizare și recunoașterea dreptului

de proprietate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul

municipal Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău

din 12 octombrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 05 mai 2016, Vieri Domnica și Vieri Anatolie au înaintat cerere de chemare

în judecată împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Direcției Generale

Economie, reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău cu

privire la declararea valabilității contractului de privatizare și recunoașterea dreptului

de proprietate.

În motivarea cererii de chemare în judecată au invocat că, la 04 aprilie 2000 a

decedat Vieri Andrei, soțul Domnicăi Vieri, după decesul căruia a rămas masa

succesorală compusă din apartamentul neprivatizat nr. 102 situat pe str. I. Pelivan

34/1 municipiul Chișinău, compus din 2 odăi, cu suprafața totală de 36,20 m.p, în

care locuiesc și au viză de reședință.

La fel, au menționat că în anul 1996, Vieri Andrei s-a adresat Agenției

Teritoriale de Privatizare pentru privatizarea apartamentului menționat, iar prin

hotărârea Agenției de Privatizare nr. 155 din 12 septembrie 1996, a fost transmis în

proprietatea privată locuința de stat cu plată de 50% din costul apartamentului,

familiei compus din 3 persoane: Vieri Andrei, Vieri Domnica, Vieri Anatolie.

1

Însă în anul 2015, după adresarea către Direcția Generală Economie, Reforme și

Relații Patrimoniale a Primăriei municipiului Chișinău, au aflat despre faptul că

Andrei Vieri s-a adresat Agenției de Privatizare, precum și despre existența hotărârii

nr. 155 din 12 septembrie 1996.

La fel, au fost informați despre faptul că hotărârea Agenției de Privatizare

nr. 155 din 12 septembrie 1996 nu poate fi executată prin încheierea contractului de

vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată din cauza

decesului unui participant la privatizare.

Totodată, au relatat că costul locuinței a fost stabilit prin hotărârea Agenției de

Privatizare nr. 155 din 12 septembrie 1996 în mărime de 205,26 lei, care a fost

achitat la 29 octombrie 2015, însă contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-

primire a locuinței în proprietate privată nu a fost încheiat.

Solicită repunerea în termenul de adresare în instanța de judecată, recunoașterea

valabilității contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în

proprietate privată și anume a apartamentului nr. 102 situat pe situat pe str. I. Pelivan

34/1 municipiul Chișinău și recunoașterea dreptului de proprietate a Domnicăi Vieri

și Anatolie Vieri asupra apartamentului nr. 102 situat pe situat pe str. I. Pelivan 34/1

municipiul Chișinău.

La 04 iulie 2016, Vieri Domnica și Vieri Anatolie au depus cerere de

concretizare a cerințelor, solicitînd repunerea în termenul de adresare în instanța de

judecată și obligarea Direcției de privatizare a fondului de locuințe din cadrul

Direcției Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Primăriei

municipiului Chișinău de a încheia contract de vînzare-cumpărare, transmitere-

primire a locuinței în proprietate privată în privința apartamentului nr. 102 situat pe

situat pe str. I. Pelivan 34/1 municipiul Chișinău cu participanții la privatizare Vieri

Domnica și Vieri Anatolie (f.d. 49-50).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 12 octombrie 2016,

acțiunea a fost admisă.

S-a obligat Direcția de privatizare a fondului de locuințe din cadrul Direcției

Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipal

Chișinău să încheie contract de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în

proprietate privată în privința apartamentului nr. 102 situat pe situat pe str. I. Pelivan

34/1 municipiul Chișinău, cu participanții la privatizarea Vieri Domnica și Vieri

Anatolie.

Pentru a decide astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că prin hotărârea Agenției de Privatizare nr. 155 din 12 septembrie 1996,

regimul juridic al proprietății apartamentului vizat, a fost stabilit ca fiind comun al

devălmașilor Vieri Andrei, Vieri Domnica și Vieri Anatolie. Respectiv, nefiind

determinate cotele-părți ale participanților la privatizare, partajarea locuinței ar fi

imposibilă.

De asemenea, prima instanță a reținut că conform art. 11 alin. (4) din Legea

privatizării fondului de locuințe nr. 1324 din 10 martie 1993, decizia pozitivă a

comisiei este un temei pentru pregătirea proiectului de contract vînzare-cumpărare,

transmitere-primire a locuinței în proprietate privată și pentru încunoștințarea

proprietarului locuinței la data încheierii contractului (autoritățile administrației

publice locale, unitatea respectivă).

2

Prin urmare, prima instanță a concluzionat că norma dată nu prevede un termen

imperativ pentru încheierea contractului, iar decizia pozitivă servește drept temei

pentru semnarea contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în

proprietate privată a locuinței.

În ceea ce privește termenul de prescripție, prima instanță a reținut că pîrîții nu

au demonstrat faptul că reclamanții au cunoscut anterior anului 2015 despre

încălcarea dreptului pretins.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2017, a fost respins apelul

declarat de Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal

Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 12

octombrie 2016.

La 05 septembrie 2017, Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul

municipal Chișinău au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri,

prin care acțiunea să fie respinsă.

Recurenții Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal

Chișinău, în motivarea recursului au menționat că Direcția Generală Economie,

Reforme și Relații Patrimoniale nu a fost citată corespunzător în ședințele de

judecată, neavînd posibilitatea să se expună pe cazul dat, astfel fiind încălcat dreptul

părților la un proces echitabil.

De asemenea, au menționat că atît prima instanță, cît și instanța de apel nu au

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

justă a cauzei.

La fel, au reiterat că intimații urmau să se adreseze către autoritatea publică

locală pentru a-și revendica drepturile oferite prin Hotărârea Comisiei de privatizare a

fondului locativ nr. 155 din 12 septembrie 1996, ceea ce nu a fost făcut.

Astfel, consideră că intimații nu au respectat procedura prealabilă de soluționare

a litigiului pe cale extrajudiciară.

Prin urmare, relatează că în circumstanțele menționate au fost aplicate norme

care nu trebuiau să fie aplicate, inclusiv nu s-a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată.

Mai mult ca atît, concluziile primei instanțe sunt eronate, or apartamentul

litigios nu se va considera proprietate comună în devălmășie, dar proprietate pe cote-

părți, fiind posibilă determinarea acestora.

La 24 octombrie 2017, intimații Vieri Domnica și Vieri Anatolie au depus

referință prin intermediul avocatului Guțcal Rodica, solicitînd de a fi declarat

inadmisibil recursul înaintat de Primarul General al municipiului Chișinău și

Consiliul municipal Chișinău.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis decizia la 26 aprilie 2017, însă date

referitor la recepționarea de către părți a deciziei, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de

2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău au

declarat recurs la data de 05 septembrie 2017, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

4

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Primarul General al

municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Primarul General al municipiului

Chișinău și Consiliul municipal Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecători Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2018-06-20
0,94
2ra-1132/18 — incasarea prejudiciului material
Dosar nr. 2ra-1132/18 Prima instanţă: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecător Victor Orîndaș) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători Bulgac Lidia, Dașchevici Grigore, Gîrbu Silvia) Î N C H E I E R E 20 iunie 2018 mun.
CSJ 2018-10-17
0,94
3ra-764/18 — constatarea inactiunilor si obligarea emiterii actelor administrative
Dosarul nr. 3ra-764/18 Prima instanță: Judecătoria Chişinău, sediul Centru (jud: S.Stratan) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud: N.Budăi, V.Efros, I.Muruianu) D E C I Z I E 17 octombrie 2018 mun. Chișinău Colegiul civil, comercia
CSJ 2017-03-15
0,94
3ra-235/17 — declararea nelegitimă a refuzului
Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-235/17 Judecător: I. Maxim Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Guzun, A. Nogai, V. Braşoveanu Î N C H E I E R E 15 martie 2017 mun. Chişinău Colegiul Civi
CSJ 2017-01-11
0,94
3ra-1832/16 — contestarea actului administrativ și anularea contractului
dosarul nr. 3ra-55/17 prima instanţă - (Judecătoria Grigoriopol) N. Costin instanţa de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Vascan, E. Fistican, V. Negru ÎNCHEIERE 11 ianuarie 2017 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios adm
CSJ 2017-01-25
0,94
2rac-17/17 — oligarea încheierii contractului de schimb a lotului de pământ proprietate municipală cu lotul de pământ proprietate privată
prima instanță: S. Vîșcu dosarul nr. 2rac-17/17 instanța de apel: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, A. Bostan Î N C H E I E R E 25 ianuarie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiți
Sursă