3ra-1832/16 — contestarea actului administrativ și anularea contractului

dosarul nr. 3ra-55/17

prima instanță - (Judecătoria Grigoriopol) N. Costin

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

ÎNCHEIERE

11 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Ion Druță

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliul

municipal Chișinău,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliul municipal Chișinău și Direcției

Sănătate a Consiliului municipal Chișinău cu privire la contestarea actului

administrativ și anularea contractului de comodat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și menținută hotărârea

Judecătoriei Grigoriopol din 14 ianuarie 2016,

c o n s t a t ă:

La 11 februarie 2015 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul municipal Chișinău, solicitând

anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 9/35-2 din 13 noiembrie 2014 „Cu

privire la darea în folosință a unor încăperi din str. București, 35 lit. A, B (clădire

separată), Direcției Sănătății a Consiliului municipal Chișinău”.

În motivarea acțiunii a indicat că, Consiliul municipal Chișinău prin decizia nr.

9/35-2 din 13 noiembrie 2014 a transmis în folosință, pe un termen de 10 ani, fără

drept de privatizare, Direcției Sănătate a Consiliului municipal Chișinău încăperile cu

suprafața de 501,4 m.p. din str. București, 35 lit. A, B (clădire separată, etajul 1), având

destinația de sediu și de garaj.

Susține că în conformitate cu art. 64 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 436-XVI din 28

decembrie 2006 privind administrația publică locală, efectuând controlul de legalitate a

1

deciziei menționate, a stabilit că aceasta a fost adoptată cu încălcarea prevederilor

legislației.

Astfel, în conformitate cu art. 68 din Legea privind administrația publică locală,

prin notificarea nr. 1304/OT4-2225 din 19 decembrie 2014, Oficiul teritorial Chișinău

al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal Chișinău anularea deciziei

notificate.

Menționează reclamantul că, conform prevederilor art. 68 alin. (2) și (3) din

Legea privind administrația publică locală, în termen de 30 de zile de la data primirii

notificării autoritatea locală emitentă trebuie să modifice sau să abroge actul contestat.

În cazul în care autoritatea locală emitentă și-a menținut poziția sau nu a reexaminat

actul contestat, Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza instanța de

contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data primirii notificării refuzului

de a modifica sau de a abroga actul contestat, sau în cazul tăcerii autorității locale

emitente în termen de 60 de zile de la data notificării cererii de modificare sau de

abrogare a actului în cauză.

Relevă că, reieșind din actele care au stat la baza adoptării deciziei contestate și

potrivit informației din banca centrală de date a Registrului bunurilor imobile, Oficiul a

constatat că bunul imobil, încăperile cu suprafața de 501,4 m.p. din str. București, 35

lit. A, B (clădire separată, etajul 1), nu este înregistrat.

Indică că, conform prevederilor art. 315 alin. (1) Codul civil, proprietarul are

drept de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului.

Totodată, menționează că, potrivit art. 321 alin. (2) Codul civil, în cazul

bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul

bunurilor imobile, cu excepțiile prevăzute de lege.

Or, potrivit art. 4 alin. (3) lit. b) Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din

25 februarie 1998, la bunurile imobile ce se înregistrează în registrul bunurilor imobile

se raportă clădirile și construcțiile legate solid de pămînt.

În acest context și pct. 6 al Instrucțiunii Agenției Relații Funciare și Cadastru nr.

112 din 22 iunie 2005 cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor

asupra lor, prevede că, la bunurile imobile, obiecte ale înregistrării în Registrul

bunurilor imobile, se raportă: ...clădirile și construcțiile solid legate de pămînt. Prin

construcție solid legată de pămînt se înțelege orice construcție ridicată pe pămînt sau în

pămînt, care aderă la pămînt (prin fundament, piloni, stâlpi), adică care nu este volantă

(nu poate fi mutată din loc în loc). Durata construcției nu are importanță.

Reține că, deoarece bunul imobil, încăperile cu suprafața de 501,4 m.p. din str.

București, 35 lit. A, B (clădire separată, etajul 1), nu este înregistrat în Registrul

bunurilor imobile, Consiliul municipal Chișinău se află în imposibilitate de a da în

folosință acest bun Direcției Sănătate a Consiliului municipal Chișinău.

Invocă că Consiliul municipal Chișinău, la adoptarea actului administrativ

contestat, a ignorat și prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003

privind actele normative ale Guvernului și a altor autorități ale administrației publice

2

centrale și locale, care stipulează că actele normative ale autorităților administrației

publice centrale și locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituționale,

legilor, precum și hotărârilor și ordonanțelor Guvernului.

La 04 mai 2015 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere

suplimentară, prin care a solicitat anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.

9/35-2 din 13 noiembrie 2014 și a contractului de comodat încheiat între Consiliul

municipal Chișinău și Direcția Sănătate a Consiliului municipal Chișinău. (f.d. 18)

Ulterior, la 18 noiembrie 2015 Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

a depus cerere de concretizare a pretențiilor, indicând în calitate de co-pârât Direcția

Sănătate a Consiliului municipal Chișinău. (f.d. 33)

Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 14 ianuarie 2016 s-a admis cererea de

chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

împotriva Consiliului municipal Chișinău și Direcția Sănătate a Consiliului municipal

Chișinău privind contestarea actului administrativ.

S-a anulat decizia Consiliului Municipal Chișinău nr. 9/35-2 din 13 noiembrie

2014 și contractul de comodat, încheiat între Consiliului municipal Chișinău și Direcția

Sănătate a Consiliului municipal Chișinău.

Ne fiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 09 februarie 2016 Consiliul

municipal Chișinău a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, corectată prin

încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, s-a respins apelul declarat

de Consiliul municipal Chișinău și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din

14 ianuarie 2016.

La 05 octombrie 2016, Consiliul municipal Chișinău a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 07 septembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Grigoriopol din 14 ianuarie

2016, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a invocat încălcarea esențială și aplicarea eronată a

normelor de drept material.

Consideră că decizia nr. 9/35-2 din 13 noiembrie 2014 nu contravine legislației

în vigoare și nu există temei juridic de anulare a acesteia.

Astfel, susține că la examinarea pricinii instanța de judecată nu a determinat

circumstanțele reale, a dat o calificare greșită raportului material litigios, greșit a

soluționat conflictul dintre normele cuprinse în diferite acte normative și respectiv

greșit a interpretat legea și analogia ei.

Totodată instanța nu a luat în considerație probele și argumentele prezentate de

Consiliul municipal Chișinău.

Prin referința din 21 decembrie 2016 Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat a solicitat respingerea recursului declarat de Consiliul municipal Chișinău cu

menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016.

3

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016 a fost depus la 05 octombrie

2016, în conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră depus

în termen.

Analizând modul în care recurentul Consiliul municipal Chișinău și-a exercitat

dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel

atacate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite

de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept material și de

drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei

de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă

motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

4

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio

referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar

sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite la

art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanța

de apel a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de recurs nu

se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din

care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acesta argument al recurentului

poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al

deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Consiliul municipal

Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul

de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Ion Druță

Dumitru Mardari

5