2ra-2197/15 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-2197/15 prima instanță: G. Moscalciuc instanța de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Oleg Sternioală, Liliana Catan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ivan Turceac și Larisa Cerchez, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Turceac și Larisa Cerchez împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Consiliului municipal Chişinău, intervenienți accesorii executorii judecătorești Oleg Ungureanu și George Boțan, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 29 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Ivan Turceac și Larisa Cerchez, admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, casată parțial hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 22 decembrie 2014, în partea în care acțiunea a fost admisă și a fost emisă o nouă hotărâre în această parte prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, în rest hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 22 decembrie 2014 a fost menținută, c o n s t a t ă: La 06 mai 2014, Ivan Turceac şi Larisa Cerchez au depus la judecătoria Centru, mun.

Chișinău o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acțiunii au indicat că prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 25 iunie 1997, a fost admisă acțiunea depusă de Serghei Popov împotriva Consiliul mun. Chişinău cu privire la restituirea bunurilor confiscate ale victimelor represiunilor politice şi succesorilor lor, fiind recunoscut după Serghei Popov dreptul de proprietate asupra imobilului nr. 33 (apartamentele: 1,2,3) din str. Columna, mun. Chişinău şi recunoscute nule contractele de privatizare nr. 1288 din 25 martie 1996, înregistrat la oficiul cadastral cu nr. 97007 din 10 aprilie 1996, nr. 5-579 din 20 noiembrie 1996, înregistrat la oficiul cadastral cu nr. 101915 din 19 februarie 1997, Consiliul mun.

Chişinău fiind obligat să acorde familiilor ce urmează a fi evacuate din imobilul nr. 33 din str. Columna, mun. Chişinău, spațiu locativ, conform normelor legale. Hotărârea în cauză a devenit definitivă prin decizia 1 Tribunalului Chişinău din 05 noiembrie 1997, însă nu a fost executată până în prezent. Susțin reclamanții că la 12 martie 2007, Serghei Popov a decedat, însă în virtutea reabilitării sale, a părinților săi şi obținerii hotărârii cu privire la restituirea bunurilor confiscate, din cauza neexecutării acestei hotărâri, nu şi-a putut realiza dreptul de proprietate asupra patrimoniului său. Menționează că ei, în calitate de moștenitori testamentari ai averii succesorale rămase după decesul testatorului Serghei Popov, la fel nu-şi pot realiza dreptul de proprietate asupra bunului imobil nr. 33 din str. Columna, mun.

Chişinău, din vina pârâtului, care nu execută hotărârea judecătorească. Mai indică reclamanții că prin hotărârea CEDO din 18 ianuarie 2005 a fost constatată încălcarea drepturilor lui Serghei Popov la un proces echitabil şi la protecția proprietății din cauza neexecutării hotărârii judecătorești din 05 noiembrie 1997, iar statul Republica Moldova a fost obligat să achite reclamantului suma de 5000 euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1000 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. Iar, prin hotărârea suplimentară CEDO din 17 ianuarie 2006 statul Republica Moldova a fost obligat să achite lui Serghei Popov suma de 14840 euro cu titlu de prejudiciu material pentru neexecutarea aceleiași hotărâri judecătorești, cu toate acestea Consiliul mun.

Chişinău refuză să execute hotărârea instanței de judecată cu privire la restituirea imobilului, încălcându-le în continuare dreptul lor de proprietate. Consideră că încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului, exprimată prin imposibilitatea beneficierii de acesta, de posesie, folosință şi dispoziție asupra bunului imobil, constituie temei de drept cu privire la repararea prejudiciului material. Susțin că calculul prejudiciului material cauzat în legătură cu imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate asupra imobilului din str. Columna, 33 mun.

Chişinău, urmează să fie efectuat prin aplicarea cuantumului la chiria bunurilor proprietate publică, conform Legii bugetului de stat anual, pentru perioada 01 mai 2013 - 31 aprilie 2014, care se calculează prin aplicarea formulei: Pai =Tb x (l+K+K +K )x K x S; l 2 3 4 În care: Pai - cuantumul chiriei anuale; Tb - tariful de bază pentru chiria anuală a unui metru pătrat de spațiu; Kl - coeficientul de amplasare a încăperii; K2 - coeficientul amenajării tehnice; K3 - coeficientul ramural de utilizare a încăperii; K4 - coeficientul de piață; S - suprafața încăperii; Totodată, menționează că valoarea coeficienților şi suprafața încăperii nu variază, iar tarifului de bază pentru chiria anuală a unui metru pătrat de spațiu în mun.

Chişinău, în conformitate cu Legea bugetului de stat pentru anul 2013 nr. 249 din 02 noiembrie 2012 constituie 277,4 lei și Legea bugetului de stat pentru anul 2014 nr. 339 din 23 decembrie 2013 constituie 290,4 lei. Astfel, tariful de bază pentru chiria anuală a unui metru pătrat de spațiu (Tb) în mun. Chişinău pentru anul 2013 constituie 277,4 lei, iar pentru anul 2014 constituie 2 290,4 lei, coeficientul de amplasare a încăperii (K1): clădire separată - 0,5; coeficientul amenajării tehnice (K2) - apeduct canalizare, apă caldă, încălzire centrală - 0,5; coeficientul ramural de utilizare a încăperii (K3): încăperi cu altă destinație decât cele enumerate la pozițiile 1)-13) - 1,0, coeficientul de piață (K4) se stabilește prin înțelegerea părților şi nu poate fi mai mic de 0,1.

La stabilirea acestui coeficient urmează să se țină cont de cererea si oferta spațiilor ce ar fi date în chirie, de posibilitatea utilizării terenului aferent, de caracteristicile teritorial-economice ale zonei şi de alte criterii calitative ale încăperilor, necuprinse în coeficienții aplicați - 5,0. Indică reclamanții că prin urmare, chiria pentru perioada de timp 01 mai 2013 - 31 aprilie 2014 constituie: pentru 8 luni ale anului 2013 suma de 413603 lei = 247,1 lei x (1,0+0,5+0,5+1,0) x 5 x 149,1; pentru 4 luni ale anului 2014 - suma de 216493,2 lei = 290,4 lei x (1,0+0,5+0,5+1,0) x 5x 149,l, iar în total constituie suma de 630096,6 lei. Rețin că prin hotărârile judecătorești emise în pricinile civile la care au participat aceleași persoane, cu același temei şi obiect al litigiului, însă pentru perioade diferite, instanțele s-au pronunțat în favoarea temeiniciei acţiunii şi au încasat în beneficiul lor prejudiciului material (venitul ratat).

Astfel, consideră că în litigiile anterioare au fost stabilite deja faptele şi circumstanțele cauzei, ceea ce justifică aplicarea la caz a prevederilor art. 123 alin. (2) CPC. Solicită încasarea din contul Consiliului mun. Chişinău în beneficiul lui Ivan Turceac și Larisa Cerchez a prejudiciului material în sumă de 630096,60 lei. Pe parcursul examinării cauzei, la 03 septembrie 2014, reclamanții au depus o cerere de chemare în judecată suplimentară prin care au solicitat atragerea în proces, în calitate de copârât a Ministerului justiției, constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 iunie 1997, încasarea de la bugetul de stat în beneficiul reclamanților a prejudiciului material în sumă de 1195483,60 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 septembrie 2014 în proces a fost atras în calitate de pârât Ministerul Justiției. Prin încheierea a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 septembrie 2014 pricina a fost strămutată pentru judecare în la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 decembrie 2014 în proces au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii executorii judecătorești Oleg Ungureanu și George Boțan. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 decembrie 2014 acțiunea a fost admisă parțial, a fost constatată încălcarea dreptului lui Ivan Turceac și Larisa Cerchez la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 25 iunie 1997 și s-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanțelor în folosul lui Ivan Turceac și Larisa Cerchez suma de 3300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistență juridică, iar în rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 29 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de Ivan Turceac și Larisa Cerchez, admis apelul declarat de Ministerul Justiției, casată parțial hotărârea primei instanțe, în partea în care acțiunea a fost 3 admisă și a fost emisă o nouă hotărâre în această parte prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

La 17 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, Ivan Turceac și Larisa Cerchez au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și modificarea hotărârii primei instanțe prin adjudecarea de la bugetul de stat în beneficiul reclamanților a prejudiciului material în sumă de 1195483,60 lei. În motivarea recursului, recurenții au exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea respingerii acțiunii, considerându-le pasibile casării, deoarece au apreciat arbitrar probele și au încălcat și aplicat eronat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ivan Turceac și Larisa Cerchez nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere 4 îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel, a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Ivan Turceac și Larisa Cerchez, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Ivan Turceac și Larisa Cerchez se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Oleg Sternioală Liliana Catan 5