2ra-1147/21 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti si repararea prejudiciului material si moral

2ra-1147/21 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti si repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1147/2021

prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (jud. M. Murguleț)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc)

DECIZIE

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând recursurile declarate de către Ivan Cristiuc, reprezentat de către

avocatul Alina Balan și Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ivan Cristiuc

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii executorul judecătoresc

Natalia Buzurniuc, Întreprinderea municipală „Direcția Specializată Antrepriză,

Reparații și Construcții 2” și Consiliul municipal Bălți cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Ivan Cristiuc, a fost admis apelul declarat de

către Ministerul Justiției, a fost casată hotărârea din 14 iulie 2015 a Judecătoriei

Buiucani, municipiul Chișinău în partea reparării prejudiciului material și a fost

emisă în această parte o nouă hotărâre de respingere a pretenției cu privire la

repararea prejudiciului material, iar în rest hotărârea a fost menținută,

constată:

La 08 aprilie 2015 Ivan Cristiuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului

material și moral și încasarea dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin hotărârea din 16 noiembrie

2012 a Judecătoriei Bălți a fost admisă acțiunea depusă de către el și au fost încasate

de la Întreprinderea municipală „Direcția Specializată Antrepriză, Reparații și

Construcții nr. 2” în beneficiul său restanța la salariu în sumă de 18362 de lei,

cheltuielile de judecată în sumă de 3548 de lei și taxa de stat în mărime de 631 de

lei.

A menționat că, la 18 decembrie 2012 executorul judecătoresc Natalia

Buzurniuc a intentat procedura de executare a titlului executoriu nr. 0-3372/12 emis

de către Judecătoria Bălți.

1

A susținut că, ulterior, prin încheierea executorului judecătoresc Natalia

Buzurniuc din 07 martie 2013 a fost restituit titlul executoriu din motiv că, debitorul

nu dispune de surse financiare și nu sunt înregistrate bunuri pe care s-ar putea pune

sechestru pentru achitarea datoriei.

A afirmat că, la 10 martie 2014 a depus, prin intermediul reprezentantului său,

repetat titlul executoriu spre executare, care până la moment nu a fost executat și se

află în procedura de executare.

A considerat că, a fost încălcat dreptul său la executarea în termen rezonabil

a hotărârii judecătorești, angajatorul fiind obligat să execute imediat hotărârea

instanței de judecată pentru restabilirea drepturilor salariatului ce decurg din

raporturile de muncă și alte raporturi legate nemijlocit de acestea.

A invocat că, statul urma să asigure executarea imediată a hotărârii, inclusiv

din propriile fonduri, iar o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor drept

scuză pentru neexecutare.

A solicitat constatarea încălcării dreptului său la executarea în termen

rezonabil a hotărârii din 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei Bălți și încasarea din

bugetul de stat în beneficiul său a sumei de 29934 de lei, cu titlu de prejudiciu

material, care este constituit din valoarea obiectului neexecutării de 22541 de lei și

dobânda de întârziere în sumă de 7393 de lei, a sumei de 30000 de lei, cu titlu de

prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată în sumă de 6000 de lei.

Prin încheierea protocolară din 19 mai 2015 a Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău, executorul judecătoresc Natalia Buzurniuc a fost atras în proces în

calitate de intervenient accesoriu.

Prin încheierea protocolară din 19 iunie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, au fost atrași în proces ÎM „Direcția Specializată Antrepriză, Reparații și

Construcții 2” și Consiliul municipal Bălți în calitate de intervenienți accesorii.

Prin hotărârea din 14 iulie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Ivan Cristiuc, a fost constatată încălcarea

dreptului lui Ivan Cristiuc la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 16

noiembrie 2012 a Judecătoriei Bălți și au fost încasate de la bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Ivan Cristiuc suma de 7393,12

lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 2000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral

și cheltuielile de judecată în sumă de 2000 de lei, iar în rest acțiunea a fost respinsă

ca neîntemeiată.

La 17 iulie 2015 Ministerul Justiției a declarat apel nemotivat, iar la 05

noiembrie 2021 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu

privire la respingerea integrală a acțiunii sau modificarea hotărârii primei instanțe în

sensul diminuării sumelor acordate.

La 11 august 2015 Ivan Cristiuc a declarat apel nemotivat, iar la 02 noiembrie

2015 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la

admiterea integrală a acțiunii, cu încasarea de la intimat a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 3000 de lei, suportate în instanța de apel.

2

Prin decizia din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Ivan Cristiuc, a fost admis apelul declarat de către Ministerul

Justiției, a fost casată hotărârea primei instanțe în partea încasării prejudiciului

material și a cheltuielilor de judecată și a fost emisă în această parte o nouă hotărâre,

prin care a fost respinsă pretenția înaintată de către Ivan Cristiuc cu privire la

repararea prejudiciului material în sumă de 7393 de lei și au fost încasate de la

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ivan Cristiuc

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 500 de lei. În rest a fost menținută

hotărârea primei instanțe.

La 25 ianuarie 2016 Ivan Cristiuc, reprezentat de către avocatul Alina Balan,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea parțială a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acțiunii, cu încasarea cheltuielilor

de asistență juridică suportate în primă instanță, instanța de apel și instanța de recurs

în sumă de 11000 de lei.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a constatat că, prima

instanță a apreciat obiectiv circumstanțele cauzei și corect a încasat suma de 2000

de lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii din 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei Bălți.

A menționat că, termenul pentru executarea hotărârii a început să curgă de la

16 noiembrie 2012 și continuă pînă în prezent, hotărârea fiind neexecutată o perioadă

de peste 3 ani.

A susținut că, în rezultatul încălcării dreptului său la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, a fost lipsit ilegal de bunul său patrimonial – suma

de bani, stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

A afirmat că, suma de 2000 de lei încasată de către instanța de apel cu titlu de

prejudiciu moral este neproporțională în raport cu prejudiciul cauzat, iar suma de

30000 de lei ar constitui o satisfacție echitabilă pentru repararea prejudiciului.

A relevat că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că, o hotărâre

în care se constată o încălcare impune statului pârât obligația legală de a pune capăt

acestei încălcări și de a acorda o reparație pentru consecințele acesteia, astfel încât

să se restabilească pe cît posibil situația existentă înainte de încălcare.

A declarat că, în acest fel, este îndreptățit să solicite compensarea

prejudiciului material cauzat prin neexecutarea hotărârii judecătorești, care este

constituit din valoarea obiectului neexecutării în mărime de 22541 de lei.

A invocat că, conform jurisprudenței instanțelor naționale, din sensul art. 4

alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 rezultă că, la aprecierea prejudiciului

material se va lua în calcul perioada reală de neexecutare și calculul sumelor cu titlu

de prejudiciu material real se va distinge în două capete: prejudiciul material real

care constituie valoarea obiectului neexecutării și penalități (dobânda de întârziere)

calculate prin prisma prevederilor art. 619 din Codul civil.

A subliniat că, în acest sens, afirmația instanței de apel că, dobânda solicitată

de către el nu constituie în sine prejudiciu material cauzat prin încălcarea termenului

rezonabil de executare a hotărârii judecătorești, de asemenea, constituie o violare a

art. 6 din Convenție.

3

A mai invocat că, a fost nevoit să suporte cheltuieli de asistență juridică în

sumă de 11000 de lei, care sunt probate și urmează a fi încasate din contul

Ministerului Justiției.

La 29 februarie 2016 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe în partea admiterii acțiunii și emiterea în această parte a

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii sau modificarea hotărârilor

judecătorești în sensul diminuării mărimii prejudiciului acordat.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii

prime instanțe, eronat a interpretat prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

A menționat că, din materialele dosarului rezultă că, statul a întreprins

măsurile care puteau fi întreprinse în mod rațional pentru a executa hotărârea

judecătorească.

A susținut că, pentru a sancționa pasivitatea autorităților de a executa

hotărârea judecătorească din 16 noiembrie 2012, Ivan Cristiuc, conform Codului de

executare, a avut dreptul să conteste cu recurs încheierile executorului judecătoresc

și să inițieze o acțiune disciplinară împotriva acestuia.

A afirmat că, reieșind din acțiunea înaintată, Ivan Cristiuc nici nu manifestă

dezacordul cu privire la acțiunile/inacțiunile executorului judecătoresc Natalia

Buzurniuc în procedura de executare.

A notat că, documentul executoriu nu s-a aflat în procedura de executare

începând cu 07 martie 2013 pînă la 11 martie 2014, fiind restituit creditorului Ivan

Cristiuc și este inadmisibilă pretenția de încasare a prejudiciului pentru această

perioadă.

A declarat că, Ivan Cristiuc nu a demonstrat legătura cauzală dintre violarea

dreptului la neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și prejudiciul

la care pretinde.

A invocat că, prejudiciul moral urmează a fi privit ca o compensare și

nicidecum ca obținerea unor foloase necuvenite.

A mai invocat că, prima instanță nu și-a justificat soluția în baza Recomandării

privind cuantumul onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de

judecată a cheltuielilor de asistență juridică, aprobată de către Consiliul Uniunii

Avocaților din RM prin decizia nr. 2 din 30 martie 2012. Or, intimatul nu a prezentat

decît bonul de plată a serviciilor de asistență juridică.

Prin decizia din 20 aprilie 2016 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul declarat de către Ministerul Justiției, a fost admis recursul declarat de către

Ivan Cristiuc, reprezentat de către avocatul Alina Balan, a fost casată integral decizia

instanței de apel și a fost modificată hotărârea primei instanțe în partea încasării

prejudiciului moral și a fost încasată de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Ivan Cristiuc suma de 12000 de lei, cu titlu de

prejudiciu moral. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Prin încheierea din 23 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție, a fost admisă

cererea de revizuire depusă de către Agentul guvernamental al Republicii Moldova,

Oleg Rotari, a fost constatată încălcarea dreptului lui Ivan Cristiuc garantat de art. 6

4

Cristiuc satisfacția echitabilă pentru încălcările constatate, prin aplicarea directă a

articolului 41 din Convenție în cuantum de 1550 de Euro, în calitate de despăgubire

pentru prejudiciul moral, inclusiv costuri și cheltuieli, a fost încasată de la bugetul

de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ivan Cristiuc suma de

1550 de euro, convertiți în lei moldovenești la cursul oficial al Băncii Naționale a

Moldovei, la data transferului, a fost casată decizia instanței de recurs și a fost

reținută prezenta cauză în procedura Curții Supreme de Justiție pentru examinarea

recursurilor.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Ministerul Justiției și urmează a fi respins, iar recursul declarat de către Ivan

Cristiuc, reprezentat de către avocatul Alina Balan, întemeiat și care urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în partea

pretențiilor cu privire la repararea prejudiciului material și moral și încasării

cheltuielilor de asistență juridică și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri

cu privire la admiterea acestor pretenții, iar în rest menținerea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, prin hotărârea din 16 noiembrie

2012 a Judecătoriei Bălți, au fost încasate de la Întreprinderea municipală „Direcția

Specializată Antrepriză, Reparații și Construcții nr. 2” în beneficiul lui Ivan Cristiuc

restanța la salariu în sumă de 18362 de lei și cheltuielile de judecată în sumă de 3548

de lei și în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 631 de lei, fiind eliberat titlu

executoriu (f. d. 8-10, vol. I).

La 18 decembrie 2012 executorul judecătoresc Natalia Buzurniuc a intentat

procedura de executare în temeiul titlului executoriu nr. 2-3372 emis de Judecătoria

Bălți la 16 noiembrie 2012.

Prin procesul-verbal din 18 februarie 2013 executorul judecătoresc Natalia

Buzurniuc a constatat imposibilitatea executării hotărârii din 16 noiembrie 2012 a

Judecătoriei Bălți (f. d. 13, vol. I).

Ulterior, executorul judecătoresc Natalia Buzurniuc, prin încheierea din 07

martie 2013, a restituit titlul executoriu pe motiv că, debitorul nu dispune de surse

financiare și nu sunt înregistrate careva bunuri, pe care s-ar putea pune sechestru

pentru achitarea datoriei și a explicat creditorului urmăritor că, restituirea

documentului executoriu nu împiedică prezentarea lui repetată spre executare în

limita termenelor stabilite de lege în cazul stabilirii locului de trai al debitorului

(f.d.10-12, vol. I).

De asemenea, s-a constatat că, reprezentantul lui Ivan Cristiuc, avocatul Alina

Balan, prin cererea din 10 martie 2014, a prezentat executorului judecătoresc

5

Nataliei Buzurniuc titlul executoriu, solicitând intentarea procedurii de executare în

baza titlului executoriu nr. 2-3372/12 din 16 noiembrie 2012 (f. d. 14, 15, vol. I).

Prin încheierea din 11 martie 2014 executorului judecătoresc Natalia

Buzurniuc a intentat procedura de executare în baza documentului executoriu nr. 2-

3372 emis de Judecătoria Bălți la 16 noiembrie 2012 privind încasarea datoriei de la

Întreprinderea municipală „Direcția Specializată Antrepriză, Reparații și Construcții

nr. 2” mun. Bălți în beneficiul creditorului Ivan Cristiuc în mărime de 21910 de lei,

a acordat debitorului termen de 15 zile pentru executarea benevolă a cerințelor

documentului executoriu și a stabilit părților în procedura de executare, în termen de

3 zile de la momentul primirii încheierii, să se prezinte în fața executorului

judecătoresc pentru a le comunica drepturile și obligațiile, inclusiv posibilitatea

concilierii sau determinării modalităților de executare a hotărârii judecătorești, în

caz contrar, actele de executare întreprinse vor fi taxate conform legislației în

vigoare și va fi calculat procentul pentru fiecare zi de întârziere privitor la încasarea

datoriei indicată în documentul executoriu (f. d. 44, vol. I).

Dat fiind faptul că, până la 08 aprilie 2015 hotărârea judecătorească enunțată

nu a fost executată și titlul executoriu se află în procedura de executare, Ivan Cristiuc

a înaintat prezenta cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat constatarea

încălcării dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 16 noiembrie

2012 a Judecătoriei Bălți și încasarea din bugetul de stat în beneficiul său a sumei

de 29934 de lei, cu titlu de prejudiciu material, care este constituit din valoarea

obiectului neexecutării în mărime de 22541 de lei și dobânda de întârziere în sumă

de 7393 de lei, a sumei de 30000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor

de judecată în sumă de 6000 de lei.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii, constatând încălcarea dreptului lui Ivan

Cristiuc la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 16 noiembrie 2012 a

Judecătoriei Bălți și încasând de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției, în beneficiul lui Ivan Cristiuc suma de 7393,12 lei, cu titlu de prejudiciu

material, suma de 2000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de judecată

în sumă de 2000 de lei, în rest respingând acțiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate de

către Ministerul Justiției și Ivan Cristiuc, a ajuns la concluzia netemeiniciei apelului

declarat de către Ivan Cristiuc și temeiniciei apelului declarat de către Ministerul

Justiției, casând hotărârea primei instanțe în partea încasării prejudiciului material și

a cheltuielilor de judecată și pronunțând în această parte o nouă hotărâre, prin care a

respins pretenția înaintată de către Ivan Cristiuc cu privire la repararea prejudiciului

material în sumă de 7393 de lei și a încasat de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Ivan Cristiuc cheltuielile de asistență juridică

în sumă de 500 de lei, în rest hotărârea primei instanțe fiind menținută.

Conform art. 2 alin. (1) din Legea privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

nr.87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost

încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea

6

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o

cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea

prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta Lege și

de legislația procesuală civilă.

Ca urmare, din contextul normei citate rezultă că, orice persoană poate

pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, dacă se constată o atare

încălcare.

Conform art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, orice persoană are dreptul de a-i fi examinată

cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal

independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în

materie penală îndreptată împotriva sa.

În conformitate cu art. 255 Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămâne definitivă, cu

excepția cazurilor de executare imediată după pronunțare.

În conformitate cu art. 256 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, urmează

a fi executată imediat hotărârea judecătorească prin care pârâtul este obligat la plata

salariului și a altor drepturi ce decurg din raporturi de muncă, precum și a

indemnizațiilor prevăzute de statutul șomerilor, în mărimea unui salariu mediu.

Totodată, conform art. 356 alin. (1) și (2) din Codul muncii, angajatorul este

obligat să execute imediat, conform Codului de procedură civilă, hotărârea (decizia)

instanței de judecată despre restabilirea drepturilor salariatului ce decurg din

raporturile de muncă și din alte raporturi legate nemijlocit de acestea. Neexecutarea

actelor judecătorești indicate la alin.(1) atrage efectele prevăzute de Codul de

executare.

Conform art. 70 alin. (1) și (2) din Codul de executare, documentul executoriu

va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul, în care nu este indicat, întru-un

termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt:

complexitatea procedurii de executare, comportamentul părților în procedura de

executare, interesul creditorului și conduita executorului judecătoresc. Executorul

judecătoresc urmează să întreprindă imediat toate acțiunile necesare în vederea

executării hotărârii judecătorești. Dacă legea nu prevede altfel, termenul dintre

acțiunile complexe ce urmează a fi întreprinse de executorul judecătoresc nu va

depăși 15 zile. Curgerea acestui termen se suspendă pe durata suspendării sau

amânării executării, strămutării procedurii de executare, imposibilității executorului

judecătoresc de a acționa din motive ce nu depind de voința sa, precum și în cazul

în care nu au fost avansate cheltuielile necesare pentru efectuarea actului următor.

Din materialele dosarului rezultă că, executorul judecătoresc Natalia

Buzurniuc, prin demersul din 11 iulie 2011, a solicitat Primăriei mun. Bălți

comunicarea locului aflării bunurilor care sunt înregistrate la bilanțul Întreprinderii

municipale „Direcția Specializată Antrepriză, Reparații și Construcții nr. 2”

mun.Bălți, în scopul executării altui titlu executoriu (f. d. 45, vol. I).

7

Prin răspunsul nr. P-03-19/2013 din 26 iulie 2011 Primăria mun. Bălți a

comunicat executorului judecătoresc Natalia Buzurniuc că, Întreprinderea

municipală „Direcția Specializată Antrepriză, Reparații și Construcții nr. 2”

mun.Bălți este agent economic cu personalitate juridică, constituit în exclusivitate

pe baza proprietății municipale, care, prin utilizarea ei judicioasă, produce anumite

tipuri de mărfuri, execută lucrări și prestează servicii necesare pentru satisfacerea

cerințelor fondatorului, respectiv, bunurile municipale reflectate în evidența

contabilă a întreprinderii, aparțin acesteia numai în limitele dreptului de gestiune

economică (f. d. 46, vol. I).

Conform pct. 1 din Regulamentul-model al întreprinderii municipale, aprobat

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 387 din 06 iunie 1994, întreprinderea municipală

este agentul economic cu personalitate juridică, constituit de către una sau mai multe

unități administrativ-teritoriale, dotat în exclusivitate cu bunuri proprietate a

unității/unităților administrativ-teritoriale fondatoare, care, prin utilizarea lor

judicioasă, produce anumite tipuri de mărfuri, execută lucrări sau prestează servicii,

necesare pentru satisfacerea cerințelor fondatorului/fondatorilor (ale

unității/unităților administrativ-teritoriale fondatoare).

Conform pct. 16 și 19 din Regulamentul enunțat, administrarea întreprinderii

este efectuată, în conformitate cu statutul ei, de către conducătorul (managerul)

acesteia (în continuare - conducătorul), pe care îl numește și eliberează din funcție

fondatorul. În caz de necesitate și în cazul mai multor fondatori, în structura

administrativă a întreprinderii va fi inclus consiliul director. Conducătorul poartă

răspundere materială pentru obligațiunile întreprinderii pe care o conduce, precum

și pentru neexecutarea sau executarea neconformă a obligațiunilor sale, stipulate în

contract.

Actele cauzei denotă faptul că, termenul de executare a hotărârii din 16

noiembrie 2012 a Judecătoriei Bălți a început la 18 decembrie 2012, însă pînă în

prezent hotărârea nu a fost executată.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că, instanțele judecătorești corect au constatat

încălcarea dreptului lui Ivan Cristiuc la executarea în termen rezonabil a hotărârii

din 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei Bălți.

Conform art. 2 alin. (2), (3) și (4) din Legea cu privire la repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot

fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară

indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a

organului responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de stat

debitoare. Prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul

i-a delegat atribuții de autoritate publică prin încălcarea dreptului la judecarea în

8

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești se repară de către stat. Reparația prejudiciului se face de la

bugetul de stat.

La caz, se reține că, la aprecierea prejudiciilor materiale se va lua în calcul

perioada reală de neexecutare (între dies a qua și dies ad quern) și calculul sumelor

cu titlu de prejudiciu material se va distinge în două capete – prejudiciul material

real (de obicei valoarea obiectului neexecutării) și penalități (dobânda de întârziere)

calculate prin prisma prevederilor Codului civil (art. 619).

În conformitate cu art. 246 Codul de procedură civilă, cînd bunul se adjudecă

în natură, instanța judecătorească indică în hotărâre contravaloarea lui și dobânda de

întârziere determinată conform art. 619 din Codul civil, pe care urmează să o achite

debitorul, chiar și în lipsa vinovăției, dacă nu execută hotărârea în termen de 90 de

zile de la data cînd aceasta a devenit definitivă.

Conform art. 619 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019),

obligațiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de

întârziere reprezintă 5% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau

contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul

actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9% peste rata

dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este

admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul în care creditorul poate cere în alt

temei juridic dobânzi mai mari, ele vor trebui plătite. Nu se exclude invocarea

dreptului privind repararea unui alt prejudiciu. Dobânzile de întârziere nu se aplică

la dobânzi.

La caz, se mai reține că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea

Mykhaylenky și alții versus Ucraina (nr. 35091/02 și altele 9, §52, 30 noiembrie

2004), a stabilit că, autoritățile statale nu pot invoca lipsa de fonduri drept justificare

pentru refuzul de a executa hotărârile judecătorești irevocabile. Este evident că, o

întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în anumite circumstanțe. Cu

toate acestea, întârzierea respectivă nu trebuie să afecteze esența dreptului protejat

de art. 6 § 1 din Convenție și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

În aceste circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că, Ivan Cristiuc este

îndreptățit să solicite compensarea prejudiciului material cauzat prin neexecutarea

hotărârii judecătorești sub forma valorii obiectului neexecutării și sub forma

dobânzii de întârziere.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ține să mai menționeze că, potrivit jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, instituțiile care fac parte din administrația publică

locală reprezintă structuri de stat, deoarece ele activează în baza normelor de drept

public, în exercitarea funcțiilor publice.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat în numeroase

rânduri faptul că, în conformitate cu dreptul internațional, termenul „organizație de

stat” nu se limitează doar la organele care fac parte din administrația publică

centrală. În cazurile în care puterea de stat este descentralizată, termenul se extinde

asupra oricărei autorități naționale care exercită funcții publice.

9

În acest sens, în hotărârea Ovcharov și Khomich versus Ucraina (nr. 32910/06

și 50081/06, §29, 28 august 2009), Curtea a conchis că, acțiunile și/sau eșecurile

autorităților locale sunt atribuite statului reclamant și, respectiv, acesta din urmă este

responsabil pentru datoriile întreprinderilor în aceeași măsură în care este

responsabil pentru datoriile de stat ale întreprinderilor aflate în proprietatea sa.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a încasa de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ivan Cristiuc suma de 29934 de

lei, cu titlu de prejudiciu material, care este constituit din valoarea obiectului

neexecutării în mărime de 22541 de lei și dobânda de întârziere în sumă de 7393 de

lei.

Conform art. 5 alin. (1) din Legea privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, în

urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța

de judecată decide asupra acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în

contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a cheltuielilor

de judecată.

La caz, se reține că, la aprecierea cuantumului compensației pentru prejudiciu

moral, instanța de judecată trebuie să țină cont de comportamentul părților,

importanța procesului pentru reclamant, precum și de durata neexecutării hotărârii

judecătorești, fiind apreciat ce a pierdut persoana pe plan fizic, psihic, social,

profesional și familial, atât la moment, cât și pentru viitor. Caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțe în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

Despăgubirea acordată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură

cu daunele morale este menită să furnizeze o compensație financiară pentru un

prejudiciu moral, cum ar fi suferințe fizice sau psihice. Dacă se stabilește existenta

unor astfel de daune și în cazul în care Curtea consideră că este necesară o

compensație bănească, ea va face o evaluare pe o bază echitabilă, luând în

considerare standardele care decurg din jurisprudența sa.

În materia duratei nerezonabile a procedurilor judiciare, sumele acordate cu

titlu de prejudiciu moral variază între 1000 de euro și 2500 de euro, pentru 5 sau 10

ani. Cea mai mică sumă s-a acordat în „Deservire” SRL 600 de euro, pentru 6 ani și

cea mai mare în cauza Cravcenco 3000 de euro pentru 10 ani de examinare a unui

litigiu de muncă.

În consecința celor relatate și având în vedere principiile compensării

echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale cauzate, starea de

stres și frustrare cauzate lui Ivan Cristiuc, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a încasa din

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ivan Cristiuc

suma de 30000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

10

În conformitate cu art. 94 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

În conformitate cu art. 96 alin. (1) și (11) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează

părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un

avocat.

Prin mandatul nr. 0495780 din 28 februarie 2014 avocatul Alina Balan a fost

împuternicit de către Ivan Cristiuc să-i acorde asistență juridică în instanțele de

judecată cu dreptul de a semna și depune cerere de chemare în judecată, de a ataca

hotărârea judecătorească, etc. (f. d. 1, vol. I).

La 20 februarie 2014 avocatul Alina Balan a încheiat cu Ivan Cristiuc

contractul de asistență juridică nr. IC/PC/16/14 (f. d. 17, vol. I).

Conform bonului de plată din 20 februarie 2014 Ivan Cristiuc a achitat

avocatului Alina Balan onorariul fix pentru asistența juridică în mărime de 11000 de

lei (f. d. 18, vol. I).

Analizând aportul avocatului Alina Balan la soluționarea speței, timpul și

munca depusă de avocat, rezultatul obținut, justificarea și ponderea mijloacelor de

apărare utilizate în cauză și complexitatea cauzei, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

încasa de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Ivan Cristiuc cheltuielile de asistență juridică în sumă de 11000 de lei.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul declarat de către Ministerul Justiției, de a admite recursul declarat

de către Ivan Cristiuc, reprezentat de către avocatul Alina Balan, de a casa decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea pretențiilor cu privire la

repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de asistență

juridică și de a pronunța în această parte o nouă hotărâre, prin care pretențiile

înaintate de către Ivan Cristiuc împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea

prejudiciului material și moral de admis, cu încasarea de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ivan Cristiuc a sumei de 29934 de

lei, cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 30000 de lei, cu titlu de prejudiciu

moral și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 11000 de lei, iar în rest de a

menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

La executarea prezentei decizii cu privire la încasarea prejudiciului moral în

mărime de 30000 de lei, urmează să se țină cont de executarea sau neexecutarea

deciziei din 20 aprilie 2016 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost încasată din

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ivan Cristiuc

11

suma de 12000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, dar casată prin încheierea din 23

iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de către Ministerul Justiției.

Se admite recursul declarat de către Ivan Cristiuc, reprezentat de către

avocatul Alina Balan.

Se casează decizia din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 14 iulie 2015 a Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ivan Cristiuc împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Natalia

Buzurniuc, Întreprinderea municipală „Direcția Specializată Antrepriză, Reparații și

Construcții 2” și Consiliul municipal Bălți cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea

prejudiciului material și moral în partea pretențiilor cu privire la repararea

prejudiciului material și moral și încasării cheltuielilor de asistență juridică și se

pronunță în această parte o nouă hotărâre, prin care:

Se admit pretențiile înaintate de către Ivan Cristiuc împotriva Ministerului

Justiției cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

Se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Ivan Cristiuc suma de 29934 (douăzeci și nouă mii nouă sute treizeci

și patru) de lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 30000 (treizeci mii) de lei,

cu titlu de prejudiciu moral.

Se încasează de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Ivan Cristiuc cheltuielile de asistență juridică în sumă de 11000

(unsprezece mii) de lei.

În rest decizia din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 14 iulie 2015 a Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

12