2ra-1554/14 — Încasarea restanţei salariale, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată

prima instanţă: V.Cupcea dosarul nr. 2ra-1554/14 instanţa de apel: Sv.Caitaz, A.Nogai, A.Doga ÎNCHEIERE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat ,, Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bubuioc Ivan împotriva Întreprinderii de Stat ,,Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” privind încasarea restanţei salariale, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat ,, Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 12 septembrie 2013 Bubuioc Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat ,,Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” privind încasarea restanţei salariale, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în temeiul ordinului nr.24-p din 02 septembrie 2004 a fost angajat ca stagiar la ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei”. Ulterior, a fost transferat în calitate de paznic la staţia SP Jora de Jos, fiindu-i stabilit un salariu de 700 lei. La 26 martie 2013 în temeiul ordinului 4-p a demisionat, însă pînă la moment salariul nu i s-a achitat. A indicat că în repetate rînduri a depus plîngeri la Inspectoratul Teritorial de Muncă Orhei, invocînd faptul neachitării la timp de către ÎS „Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a salariului. Deşi pîrîtul prin răspunsul la cererea prealabilă din 30.08.2013 s-a obligat să achite salariul, pînă la moment nu şi-a onorat obligaţiunile.

1 Solicită reclamantul, încasarea de la ÎS ,,Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” în beneficiul său a restanţei la salariu în mărime de 11 475 lei, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei şi cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei. Pe parcursul judecării pricinii reclamantul şi-a modificat pretenţiile, solicitînd încasarea restanţei la salariu în mărime de 9 052,89 lei, conform certificatului referitor la soldul salariului prezentat la actele cauzei. În rest, a susţinut pretenţiile în sensul formulat în acţiunea iniţială. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la Întreprinderea de Stat ,,Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” în beneficiul lui Bubuioc Ivan restanţa la salariu în mărime de 9 052 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 2000 lei.

În rest cerinţele au fost respinse ca neîntemeiate. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Întreprinderea de Stat ,, Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat ,, Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 noiembrie 2013. La 24 februarie 2014 Întreprinderea de Stat ,,Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, modificarea dispoziţiilor judecătoreşti în partea încasării cheltuielilor de judecată pentru acordarea asistenţei juridice, cu micşorarea sumei încasate de la 2000 lei pînă la 843 lei.

În susţinerea recursului s-a invocat netemeinicia hotărîrilor contestate în partea încasării cheltuielilor de judecată cu titlu de acordare a asistenţei juridice, prin faptul că în partea dată au fost aplicate şi încălcate eronat normele de drept procedural. Consideră că instanţele de judecată urmau să reducă suma acordată intimatului pentru asistenţa juridică în mărime de 2000 lei, dat fiind că cerinţele din cererea de chemare în judecată au fost admise parţial. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Întreprinderea de Stat ,, Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie 2 aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Întreprinderea de Stat ,, Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată. Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Întreprinderea de Stat ,,Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de 3 recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea de Stat ,, Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Întreprinderea de Stat ,, Staţiunea Tehnologică pentru Irigare Orhei” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Oleg Sternioală Valentina Clevadî 4